Capitolul 109

Isus îi condamnă pe împotrivitorii săi

ISUS i-a pus atât de mult în încurcătură pe împotrivitorii săi religioşi, încât aceştia nu mai îndrăznesc să-i pună alte întrebări. De aceea, el ia iniţiativa de a le demasca ignoranţa. „Ce gândiţi voi despre Hristos?“, întreabă el. „Al cui fiu este?“

„Al lui David“, răspund fariseii.

Deşi Isus nu neagă faptul că David este strămoşul uman al lui Cristos sau Mesia, el îi întreabă: „Cum atunci David, în Duh [în Psalmul 110], Îl numeşte Domn, zicând: «DOMNUL [Iehova, NW] a zis Domnului Meu: „Stai la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale“»? Deci, dacă David îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?“

Fariseii tac deoarece ei nu cunosc adevărata identitate a lui Cristos, sau a Celui Uns. Mesia nu este un simplu descendent uman al lui David, aşa cum se pare că cred fariseii, ci el a existat în cer şi i-a fost superior lui David; el a fost Domnul său.

Întorcându-se acum spre mulţimi şi spre discipolii săi, Isus îi avertizează cu privire la scribi şi farisei. Deoarece aceştia predau Legea lui Dumnezeu şi „stau pe scaunul lui Moise“, Isus îndeamnă: „Toate câte vă spun ei, păziţi-le şi faceţi-le“. Însă adaugă: „Dar după faptele lor să nu faceţi! Căci ei zic şi nu fac“.

Ei sunt ipocriţi, şi Isus îi condamnă aproape în aceiaşi termeni în care a mai făcut-o cu câteva luni în urmă, când a servit masa la un fariseu. „Toate faptele lor, spune el, le fac ca să fie văzuţi de oameni.“ Apoi, el dă unele exemple, spunând:

„Astfel, îşi fac filacteriile late“. Aceste filacterii sau cutii relativ mici, purtate pe frunte sau pe braţ, conţin patru pasaje din Lege: Exodul 13:1–10, 11–16; şi Deuteronomul 6:4–9; 11:13–21. Fariseii însă măresc formatul acestor cutii pentru a lăsa impresia că sunt zeloşi faţă de Lege.

Isus adaugă că ei „îşi fac poalele veşmintelor cu ciucuri [franjuri, NW] lungi“. În Numeri 15:38–40, israeliţilor li se porunceşte să-şi facă franjuri la veşminte, însă fariseii le fac mai lungi decât toţi ceilalţi. Toate lucrurile le fac pentru a ieşi în evidenţă. „Le place locul dintâi“, declară Isus.

Din păcate, chiar şi discipolii săi au fost influenţaţi de această dorinţă de a fi importanţi. Astfel, el îi sfătuieşte: „Voi să nu vă numiţi Rabi fiindcă unul singur este Îndrumătorul vostru: Hristos; şi voi toţi sunteţi fraţi. Şi «Tată» să nu numiţi pe nimeni pe pământ, pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri. Să nu vă numiţi îndrumători [conducători, NW], căci Unul singur este Îndrumătorul [Conducătorul, NW] vostru: Hristosul“. Discipolii trebuie să se debaraseze de dorinţa de a fi cei dintâi! „Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru“, atrage atenţia Isus.

Apoi el pronunţă o serie de vaiuri împotriva scribilor şi a fariseilor, numindu-i, de repetate ori, ipocriţi. Ei ‘închid oamenilor împărăţia cerurilor’, spune el, şi ‘mănâncă casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi’.

„Vai de voi, călăuze oarbe“, spune Isus. El îi condamnă pe farisei pentru că le lipseşte simţul valorilor spirituale, lucru dovedit de distincţiile arbitrare pe care le fac. De exemplu, ei spun că „dacă cineva jură pe templu nu este nimic; dar dacă jură pe aurul templului, este legat de jurământul lui“. Dând o mai mare importanţă aurului templului decât valorii spirituale pe care o are acest loc de închinare, ei îşi dezvăluie orbirea morală.

Apoi, aşa cum a făcut şi mai înainte, Isus îi condamnă pe farisei pentru că neglijează „cele mai grele [importante, NW] lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credinţa [fidelitatea, NW]“ în timp ce acordă o mare atenţie achitării zeciuielii sau celei de-a zecea părţi din nişte plante aromate neînsemnate.

Isus îi numeşte pe farisei ‘călăuze oarbe, care strecoară ţânţarul şi înghit cămila!’ Ei strecoară ţânţarul căzut în vinul lor, nu din simplul motiv că este o insectă, ci din cauză că este necurat din punct de vedere ceremonial. Însă neglijând lucrurile mai importante ale Legii este ca şi cum ar înghiţi o cămilă, care şi ea este un animal necurat din punct de vedere ceremonial. Matei 22:41—23:24; Marcu 12:35–40; Luca 20:41–47; Leviticul 11:4, 21–24.

▪ De ce tac fariseii atunci când Isus îi întreabă despre ceea ce spune David în Psalmul 110?

▪ De ce fariseii măresc formatul cutiilor ce conţin texte scripturale şi îşi lungesc franjurii veşmintelor?

▪ Ce sfat le dă Isus discipolilor săi?

▪ Ce distincţii arbitrare fac fariseii, şi cum îi condamnă Isus pentru că neglijează lucrurile mai importante?