Capitolul 42

Isus îi mustră pe farisei

DACĂ el expulzează demonii cu puterea lui Satan, argumentează Isus, atunci Satan este dezbinat împotriva lui însuşi. „Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, spune el în continuare, ori faceţi pomul rău [putred, NW] şi rodul lui rău: căci pomul se cunoaşte după rodul lui.“

Este o nebunie să aduci acuzaţia că acest rod bun — expulzarea demonilor — este un rezultat al faptului că Isus îi slujeşte lui Satan. Dacă rodul este excelent, pomul nu poate fi putred. Pe de altă parte, roadele putrede ale fariseilor — acuzaţiile lor absurde şi opoziţia lor neîntemeiată faţă de Isus — dovedesc că ei înşişi sunt putrezi. „Pui de vipere, exclamă Isus, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din plinătatea inimii vorbeşte gura.“

Întrucât cuvintele noastre reflectă starea inimii noastre, ceea ce spunem constituie o bază pentru judecată. „Vă spun, afirmă Isus, că în ziua judecăţii oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi îndreptăţit şi din cuvintele tale vei fi condamnat.“

În pofida tuturor lucrărilor de putere înfăptuite de Isus, scribii şi fariseii îi cer: „Învăţătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine“. Chiar dacă aceşti oameni din Ierusalim nu au văzut, poate, personal miracolele lui, există dovezi vizibile şi incontestabile cu privire la ele. De aceea, Isus le spune conducătorilor iudei: „O generaţie vicleană şi adulteră caută un semn; dar nu i se va da alt semn, decât semnul prorocului Iona“.

Explicând ce anume vrea să spună, Isus continuă: „După cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele peştelui celui mare, tot aşa Fiul Omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului“. După ce a fost înghiţit de peşte, Iona a ieşit afară ca şi cum ar fi fost înviat, aşadar, Isus prezice că va muri şi că a treia zi va fi readus la viaţă. Însă, chiar şi după ce Isus va fi înviat, conducătorii iudei vor respinge „semnul prorocului Iona“.

Astfel, Isus afirmă că bărbaţii din Ninive, care s-au căit la predicarea lui Iona, se vor scula la judecată pentru a-i condamna pe iudeii care îl resping pe Isus. Tot astfel, el face o paralelă cu regina din Seba, care a venit de la marginile pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon şi s-a minunat de ceea ce a văzut şi a auzit. „Şi iată, remarcă Isus, aici este Unul mai mare decât Solomon.“

Apoi Isus prezintă ilustrarea despre un om din care iese un spirit necurat. Însă acest om nu umple locul gol cu lucruri bune, astfel că şapte spirite şi mai rele pun stăpânire pe el. „Tocmai aşa se va întâmpla şi cu această generaţie rea“, spune Isus. Naţiunea Israel fusese purificată şi trecuse prin corectări — lucru care se poate compara cu ieşirea temporară a unui spirit necurat. Însă faptul că naţiunea îi respinge pe profeţii lui Dumnezeu, atingând punctul culminant prin faptul că i se opune chiar lui Cristos, dezvăluie că starea ei este mai rea decât la început.

În timp ce Isus vorbeşte, mama sa şi fraţii săi sosesc şi se opresc alături de mulţime. Atunci cineva îl atenţionează: „Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi caută să-Ţi vorbească“.

„Cine este mama Mea şi care sunt fraţii Mei?“, întreabă Isus. Întinzând mâna spre discipolii săi, el spune: „Iată mama Mea şi fraţii Mei! Căci oricine va face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă“. În felul acesta, Isus arată că oricât de puternice ar fi legăturile sale de familie, totuşi, cele care îl leagă de discipolii săi sunt şi mai puternice. Matei 12:33–50; Marcu 3:31–35; Luca 8:19–21.

▪ De ce se poate spune cu privire la farisei că nici „pomul“, nici „rodul“ nu sunt excelente?

▪ Care este „semnul prorocului Iona“, şi cum este el respins mai târziu?

▪ Cum anume se aseamănă naţiunea Israel din primul secol cu un om din care a ieşit un spirit necurat?

▪ Cum scoate în evidenţă Isus relaţia sa strânsă cu discipolii săi?