Capitolul 33

Isus împlineşte profeţia lui Isaia

AFLÂND că fariseii şi partizanii lui Irod intenţionează să-l ucidă, Isus şi discipolii săi se retrag spre Marea Galileei. Aici vin la el numeroase mulţimi din toată Palestina şi chiar din alte ţinuturi din afara graniţelor sale. Isus vindecă mulţi oameni, aşa că toţi cei care suferă de boli grave se îmbulzesc să ajungă în apropierea lui pentru a se atinge de el.

Pentru că mulţimile sunt atât de numeroase, Isus le spune discipolilor să ţină încontinuu o corabie la dispoziţia sa. Îndepărtându-se de ţărm, el poate evita ca mulţimile să se îmbulzească în jurul lui. El poate astfel să le înveţe, vorbindu-le din corabie, sau se poate îndrepta spre alte zone aflate de-a lungul ţărmului, pentru a-i ajuta pe cei ce locuiesc acolo.

Discipolul Matei menţionează că activitatea lui Isus împlineşte „ce fusese spus prin prorocul Isaia“. Apoi, Matei citează profeţia pe care o împlineşte Isus:

„Iată Robul [slujitorul, NW] Meu pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea [l-a aprobat, NW]! Voi pune Duhul [spiritul, NW] Meu peste El şi va vesti neamurilor judecata [va face ca naţiunile să înţeleagă cu claritate ce este dreptatea, NW]. El nu se va lua la ceartă, nici nu va striga. Şi nimeni nu-I va auzi glasul pe străzi. Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi popoarele vor nădăjdui în Numele Lui“.

Slujitorul iubit pe care îl aprobă Dumnezeu este, desigur, Isus. Iar Isus le face cunoscut care este adevărata dreptate, dreptate care este umbrită de tradiţii religioase false. Din cauza aplicării nedrepte a legii lui Dumnezeu, în timpul sabatului fariseii nu acordă ajutor nici chiar unui om bolnav! Făcând să fie înţeleasă clar dreptatea lui Dumnezeu, Isus eliberează poporul de povara tradiţiilor nedrepte, motiv pentru care conducătorii religioşi caută să-l ucidă.

Ce vrea să spună faptul că ‘el nu se va lua la ceartă şi nimeni nu-I va auzi glasul pe străzi’? Când îi vindecă pe bolnavi, Isus ‘le porunceşte să nu-L facă să fie cunoscut’. El nu doreşte să i se facă o publicitate zgomotoasă pe străzi sau ca ştiri denaturate să fie transmise cu animaţie din gură în gură.

De asemenea, el le duce înviorătorul mesaj unor persoane care sunt, în sens figurat, ca o trestie frântă, îndoită şi călcată în picioare. Ele sunt ca nişte fitiluri fumegânde, a căror ultimă licărire de viaţă este pe punctul de a se stinge. Isus nu rupe trestia frântă şi nici nu stinge flacăra tremurândă a fitilului care fumegă. Dimpotrivă, cu delicateţe şi iubire, el ştie să îi învioreze pe cei umili. Cu siguranţă, Isus este acela în care pot spera naţiunile! Matei 12:15–21; Marcu 3:7–12; Isaia 42:1–4.

▪ În ce sens face Isus să fie înţeleasă clar dreptatea, fără să se certe şi fără să-şi ridice glasul pe străzi?

▪ Cine sunt cei asemenea unei trestii frânte şi a unui fitil care fumegă, şi cum îi tratează Isus?