Capitolul 128

Isus este viu!

CÂND femeile constată că mormântul lui Isus este gol, Maria Magdalena aleargă să le spună lui Petru şi lui Ioan. Însă, după cât se pare, celelalte femei rămân la mormânt. Puţin după aceea, apare un înger şi le invită înăuntru.

Aici femeile văd încă un înger, iar unul dintre ei le spune: „Nu vă temeţi; căci ştiu că voi căutaţi pe Isus [care a fost ţintuit pe stâlp, NW]. Nu este aici, căci a înviat, aşa cum a zis. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea . . . Şi duceţi-vă repede şi spuneţi ucenicilor Lui că El a înviat dintre cei morţi!“ Astfel, cu teamă şi cu o mare bucurie, aceste femei aleargă şi ele afară.

Între timp, Maria i-a găsit pe Petru şi pe Ioan şi le spune: „Au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde L-au pus!“ Imediat, cei doi apostoli aleargă într-acolo. Ioan este mai iute de picior — desigur, fiind mai tânăr — şi ajunge primul la mormânt. Între timp, femeile au plecat, astfel că nu mai este nimeni în preajmă. Aplecându-se, Ioan examinează mormântul şi vede fâşiile de pânză, dar rămâne afară.

Când soseşte, Petru intră fără ezitare înăuntru. El vede fâşiile de pânză întinse acolo, şi, de asemenea, pânza cu care fusese învelit capul lui Isus. Aceasta este înfăşurată într-un loc aparte. Ioan intră şi el acum în mormânt şi crede spusele Mariei. Însă nici Petru şi nici Ioan nu înţeleg că Isus a fost înviat, deşi El le spusese adeseori că aşa se va întâmpla. Nedumeriţi, cei doi pleacă acasă, însă Maria, care s-a întors la mormânt, rămâne.

Între timp, celelalte femei se duc în grabă să le spună discipolilor că Isus a fost înviat, aşa cum le porunciseră îngerii să facă. În timp ce aleargă cât pot de repede, îl întâlnesc pe Isus, care le spune: „Bucuraţi-vă!“ Căzându-i la picioare, ele îi aduc omagiu. Atunci Isus le spune: „Nu vă temeţi; duceţi-vă şi spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galileea! Acolo Mă vor vedea“.

Mai devreme, când s-a produs cutremurul de pământ şi au apărut îngerii, soldaţii de pază s-au înspăimântat şi au devenit ca morţi. Când şi-au revenit, s-au dus imediat în oraş şi le-au spus preoţilor de frunte ce se întâmplase. După ce s-au consultat cu „bătrânii“ iudeilor, a fost luată hotărârea de a se încerca muşamalizarea lucrurilor prin mituirea soldaţilor. Aceştia au fost instruiţi astfel: „Spuneţi aşa: «Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat»“.

Întrucât soldaţii romani puteau fi pedepsiţi cu moartea dacă adormeau în post, preoţii le-au promis acestora: „Dacă va ajunge lucrul acesta [zvonul că au adormit] la urechile guvernatorului, îl vom potoli noi şi vă vom face fără grijă“. Dat fiind că mita este destul de mare, soldaţii procedează aşa cum sunt instruiţi. Drept urmare, vestea falsă că trupul lui Isus a fost furat este larg difuzată printre iudei.

Maria Magdalena, rămasă la mormânt, este copleşită de durere. Unde putea fi Isus? Aplecându-se în faţă pentru a privi în interiorul mormântului, ea îi vede pe cei doi îngeri îmbrăcaţi în alb, care au apărut din nou! Ei stau în locul unde fusese culcat corpul lui Isus: unul la cap şi altul la picioare. „Femeie, . . . pentru ce plângi?“, o întreabă ei.

„Pentru că au luat pe Domnul meu, răspunde Maria, şi nu ştiu unde L-au pus.“ Apoi ea se întoarce şi vede pe cineva care repetă întrebarea: „Femeie, . . . de ce plângi?“ Şi acesta o mai întreabă: „Pe cine cauţi?“

Crezând că această persoană este îngrijitorul grădinii în care se află mormântul, ea îi spune: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi mă voi duce să-L iau“.

„Maria!“, spune persoana. Şi imediat, din modul familiar în care îi vorbeşte, ea înţelege că acesta este Isus. „«Rabuni!» adică: «Învăţătorule!»“, exclamă ea. Şi cu o bucurie neţărmurită, îl apucă strâns. Dar Isus îi spune: „Nu Mă atinge . . . căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu, ci du-Te la fraţii Mei şi spune-le că Mă voi sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru“.

Atunci Maria aleargă spre locul în care s-au adunat apostolii şi alţi discipoli. Ea îşi adaugă relatarea la vestea pe care au adus-o deja celelalte femei, şi anume că l-au văzut pe Isus cel înviat. Totuşi, acei bărbaţi, care nu le-au dat crezare primelor femei, se pare că nu îi dau crezare nici Mariei. Matei 28:3–15; Marcu 16:5–8; Luca 24:4–12; Ioan 20:2–18.

▪ Ce face Maria Magdalena după ce găseşte mormântul gol, şi prin ce experienţă trec celelalte femei?

▪ Cum reacţionează Petru şi Ioan când găsesc mormântul gol?

▪ Cu cine se întâlnesc celelalte femei în timp ce merg să le spună discipolilor vestea despre învierea lui Isus?

▪ Ce li se întâmplase soldaţilor de pază, şi ce reacţie produce raportul pe care îl dau ei preoţilor?

▪ Ce se întâmplă când Maria Magdalena se află singură la mormânt, şi cum reacţionează discipolii la relatările femeilor?