Capitolul 52

Isus hrăneşte în mod miraculos mii de persoane

CEI doisprezece apostoli au avut bucuria de a înfăptui un remarcabil tur de predicare prin toată Galileea. Acum, la puţin timp după executarea lui Ioan, ei se întorc la Isus şi îi relatează experienţele lor minunate. Văzându-i că sunt obosiţi şi că un număr atât de mare de persoane tot vin şi pleacă, încât ei nu mai au timp nici măcar să mănânce, Isus zice: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin“.

Îmbarcându-se pe corabia lor, probabil în apropiere de Capernaum, ei se îndreaptă spre un loc retras, evident la est de Iordan, dincolo de Betsaida. Însă mulţi îi văd plecând, iar alţii află despre acest lucru. Toţi aceştia aleargă înaintea lor de-a lungul râului, iar când corabia ajunge la ţărm, oamenii sunt acolo ca să-i întâmpine.

Coborând din corabie şi văzând mulţimea aceea mare, Isus este mişcat de milă, deoarece oamenii sunt asemenea unor oi fără păstor. De aceea, el le vindecă bolnavii şi începe să-i înveţe multe lucruri.

Timpul trece repede şi discipolii lui Isus vin la el şi-i spun: „Locul acesta este pustiu şi ziua este pe sfârşite. Dă-le drumul să se ducă în cătunele şi satele din jur, ca să-şi cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca“.

Însă, drept răspuns, Isus le zice: „Daţi-le voi să mănânce!“ Apoi, întrucât ştie deja ce anume urmează să facă, Isus îl pune la încercare pe Filip, întrebându-l: „De unde avem să cumpărăm pâini, ca să mănânce aceştia?“

Din punctul de vedere al lui Filip, situaţia este imposibil de soluţionat. Într-adevăr, există circa 5 000 de bărbaţi şi, probabil, cu mult peste 10 000 de persoane, dacă sunt numărate şi femeile şi copiii! Filip răspunde că „pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de dinari n-ar ajunge ca fiecare să ia puţintel din ele“.

Probabil pentru a demonstra că este imposibil să le dea să mănânce atâtor oameni, Andrei intervine zicând: „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti; dar ce sunt acestea la atâţia?“

Întrucât este primăvară — fiind cu puţin timp înainte de Paştele din anul 32 e.n. — există multă iarbă verde. De aceea, Isus le spune discipolilor săi să le transmită oamenilor să se aşeze pe iarbă în grupuri de câte 50 şi de câte 100. El ia cele cinci pâini şi cei doi peşti, ridică ochii spre cer şi rosteşte o binecuvântare. Apoi începe să rupă pâinile şi să împartă peştii. Le dă discipolilor care, la rândul lor, le distribuie oamenilor. În mod surprinzător, toţi mănâncă pe săturate!

După aceea, Isus le spune discipolilor săi: „Strângeţi fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic“. Şi astfel ei umplu douăsprezece coşuri cu fărâmiturile rămase din ceea ce mâncaseră! Matei 14:13–21; Marcu 6:30–44; Luca 9:10–17; Ioan 6:1–13.

▪ De ce caută Isus un loc liniştit pentru apostolii săi?

▪ Unde îi duce Isus pe discipolii săi, şi de ce nu reuşesc ei să găsească odihna de care au nevoie?

▪ Atunci când se face târziu, ce anume îl îndeamnă discipolii pe Isus să facă, dar cum le poartă Isus de grijă acelor oameni?