Capitolul 115

Izbucneşte o ceartă

PUŢIN mai devreme în cursul serii, Isus a dat o minunată lecţie de umilinţă, spălându-le picioarele apostolilor săi. După aceea, el a instituit Comemorarea apropiatei sale morţi. Acum, îndeosebi având în vedere ceea ce tocmai s-a petrecut, are loc un incident surprinzător. Apostolii săi se lansează într-o ceartă aprinsă pentru a stabili cine anume este cel mai mare! Evident, aceasta face parte dintr-o dispută mai veche.

Amintiţi-vă că, după transfigurarea lui Isus pe munte, apostolii s-au certat pentru a decide care dintre ei era cel mai mare. În plus, Iacov şi Ioan au cerut să ocupe poziţii proeminente în Regat, fapt care a agravat neînţelegerea dintre apostoli. Acum, în ultima noapte pe care o petrece cu ei, cât de întristat trebuie să fie Isus, văzându-i cum se ceartă din nou! Ce face el?

În loc să-i mustre pe apostoli pentru comportarea lor, plin de răbdare, Isus discută încă o dată cu ei: „Împăraţii popoarelor domnesc peste ele şi celor care le stăpânesc li se dă numele de binefăcători. Voi să nu fiţi aşa . . . Căci cine este mai mare: cine stă la masă sau cine serveşte la masă? Nu este cel care stă la masă?“ Apoi, reamintindu-le exemplul său, el spune: „Şi Eu totuşi sunt în mijlocul vostru ca cel care serveşte“.

În pofida imperfecţiunilor lor, apostolii au rămas alături de Isus în timpul încercărilor sale. De aceea, el le spune: „Eu închei un legământ cu voi, la fel cum Tatăl meu a încheiat un legământ cu mine, pentru un regat“ (NW). Acest legământ personal între Isus şi continuatorii săi loiali îi face pe aceştia asociaţi cu el, pentru a fi părtaşi la autoritatea sa regală. Numai un număr limitat de 144 000 de membri sunt admişi în final în acest legământ pentru un Regat.

Cu toate că apostolilor li se acordă această perspectivă minunată de a participa împreună cu Cristos la guvernarea exercitată de Regat, în momentul de faţă ei sunt slabi spiritualiceşte. „În noaptea aceasta, toţi veţi avea un prilej de poticnire“, spune Isus. Însă, spunându-i lui Petru că El s-a rugat în folosul lui, Isus îl îndeamnă: „După ce te vei întoarce să întăreşti pe fraţii tăi“.

„Copilaşilor, explică Isus, mai sunt puţin cu voi. Mă veţi căuta şi, cum am spus iudeilor, că unde Mă duc Eu, ei nu pot veni, tot aşa vă spun şi vouă acum. Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unul pe altul! Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste între voi.“

„Doamne, unde Te duci?“, întreabă Petru.

„Tu nu poţi veni acum după Mine unde Mă duc Eu, răspunde Isus, dar mai târziu Mă vei urma.“

„Doamne, . . . de ce nu pot veni după Tine acum? Eu îmi voi da viaţa pentru Tine.“

„Îţi vei da viaţa pentru Mine?“, întreabă Isus. „Adevărat îţi spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte de a cânta cocoşul de două ori, tu te vei lepăda de Mine de trei ori.“

„Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, protestează Petru, tot nu mă voi lepăda de Tine.“ Şi, în timp ce ceilalţi apostoli i se alătură spunând acelaşi lucru, Petru se laudă: „Chiar dacă toţi ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea“.

Referindu-se la timpul când i-a trimis pe apostoli într-un tur de predicare în Galileea fără pungă şi fără traistă, Isus întreabă: „Aţi dus voi lipsă de ceva?“

„De nimic“, i-au răspuns ei.

„Acum, dimpotrivă, cine are o pungă, s-o ia; cine are o traistă, de asemenea s-o ia; şi cine nu are, să-şi vândă haina şi să-şi cumpere o sabie. Căci vă spun că trebuie să se împlinească în Mine aceste cuvinte scrise: «El a fost pus în numărul celor fărădelege.» Şi lucrurile privitoare la Mine sunt gata să se împlinească.“

Isus indică spre momentul în care va fi ţintuit pe stâlp împreună cu răufăcătorii, sau cu cei fărădelege. El arată totodată faptul că discipolii săi se vor confrunta după aceea cu persecuţii aspre. „Doamne, . . . iată aici două săbii“, spun ei.

„Destul!“, răspunde el. Aşa cum vom vedea, faptul de a avea săbiile cu ei îi va permite în curând lui Isus să le dea o altă lecţie importantă. Matei 26:31–35; Marcu 14:27–31; Luca 22:24–38; Ioan 13:31–38; Apocalipsa 14:1–3.

▪ De ce este atât de surprinzătoare cearta apostolilor?

▪ Cum reacţionează Isus la această ceartă?

▪ Cărui scop serveşte legământul pe care-l încheie Isus cu discipolii săi?

▪ Ce poruncă nouă le dă Isus, şi cât este aceasta de importantă?

▪ Ce încredere exagerată manifestă Petru, şi ce spune Isus?

▪ De ce instrucţiunile referitoare la purtarea unei pungi şi a unei traiste sunt diferite de cele date la început?