Capitolul 97

Lucrătorii din vie

ISUS tocmai a spus: „Mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă şi cei din urmă vor fi cei dintâi“. Acum el ilustrează acest lucru relatând o istorisire. „Împărăţia [Regatul, NW] cerurilor, începe el, se aseamănă cu un gospodar care a ieşit dis-de-dimineaţă să-şi tocmească lucrători la vie.“

Isus spune în continuare: „[Gospodarul] s-a învoit cu lucrătorii cu câte un dinar pe zi şi i-a trimis în via sa. A ieşit pe la ceasul al treilea şi a văzut pe alţii stând în piaţă şi nefăcând nimic. «Duceţi-vă şi voi în via mea,» le-a zis el, «şi vă voi da ce va fi drept.» Şi ei s-au dus. A ieşit iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea şi a făcut la fel. Când a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stând acolo şi le-a zis: «De ce staţi aici toată ziua fără lucru?» Ei i-au răspuns: «Pentru că nu ne-a tocmit nimeni.» «Duceţi-vă şi voi în via mea», le-a zis el“.

Gospodarul, sau proprietarul viei, este Iehova Dumnezeu, iar via este naţiunea Israel. Lucrătorii din vie sunt persoanele aduse în legământul Legii; în mod concret, ei sunt acei iudei care trăiesc în timpul apostolilor. Înţelegerea cu privire la salariu se face numai cu lucrătorii care muncesc o zi întreagă. Salariul pentru o zi de muncă este un dinar. Întrucât „ceasul al treilea“ înseamnă ora nouă dimineaţa, cei chemaţi la ceasul al 3-lea, al 6-lea, al 9-lea şi al 11-lea lucrează doar 9, 6, 3 şi, respectiv, o oră.

Lucrătorii care lucrează 12 ore, sau o zi întreagă, îi reprezintă pe conducătorii iudei care au fost permanent ocupaţi cu serviciul religios. Ei se deosebesc de discipolii lui Isus, care s-au ocupat, în cea mai mare parte a vieţii lor, cu pescuitul sau cu alte îndeletniciri laice. Abia în toamna anului 29 e.n., „gospodarul“ l-a trimis pe Isus Cristos să-i adune pe aceştia pentru a fi discipoli ai săi. Astfel, ei au devenit „cei din urmă“ lucrători din vie, sau lucrătorii din ceasul al 11-lea.

În cele din urmă, ziua de lucru simbolică se încheie cu moartea lui Isus şi vine momentul pentru a le da plata lucrătorilor. Se aplică o regulă neobişnuită, potrivit căreia ultimul este plătit primul, aşa cum se explică în continuare: „Făcându-se seară, stăpânul viei a zis administratorului său: «Cheamă pe lucrători şi dă-le plata, începând de la cei de pe urmă, până la cei dintâi.» Cei de pe la ceasul al unsprezecelea au venit şi au primit fiecare câte un dinar. Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult, dar au primit şi ei tot câte un dinar de fiecare. Şi primindu-l, ei murmurau împotriva stăpânului casei, zicând: «Aceştia de pe urmă au lucrat un ceas şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am purtat greul şi zăduful zilei.» Dar răspunzând, el a zis unuia dintre ei: «Prietene, nu-ţi fac nici o nedreptate: nu te-ai învoit cu mine cu un dinar? Ia-ţi ce este al tău şi pleacă! Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie. Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?»“ În încheiere Isus a repetat o afirmaţie pe care o făcuse mai înainte: „Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintâi, şi cei dintâi vor fi cei din urmă“.

Primirea dinarului are loc, nu la moartea lui Isus, ci la sărbătoarea Penticostei din anul 33 e.n., când Cristos, „administratorul“, toarnă spiritul sfânt peste discipolii săi. Aceşti discipoli sunt asemenea ‘celor din urmă’ lucrători, adică cei veniţi în ceasul al 11-lea. Dinarul nu reprezintă darul spiritului sfânt în sine, ci este un lucru pe care discipolii trebuie să-l folosească aici, pe pământ. Este ceva ce înseamnă existenţa lor, viaţa lor veşnică. Este vorba despre privilegiul de a fi israelit spiritual, uns ca să predice Regatul lui Dumnezeu.

În scurt timp, cei care au fost angajaţi primii observă că discipolii lui Isus au fost plătiţi şi îi văd folosind dinarul simbolic. Dar ei vor mai mult decât spiritul sfânt şi privilegiile Regatului asociate acestuia. Murmurele şi obiecţiile lor iau forma persecutării discipolilor lui Cristos, adică a ‘celor din urmă’ lucrători din vie.

Este oare această împlinire din secolul întâi singura împlinire a ilustrării prezentate de Isus? Nu. Având în vedere poziţiile şi responsabilităţile pe care le deţin, clericii din secolul al XX-lea au fost „cei dintâi“ care au fost angajaţi pentru a lucra în via simbolică a lui Dumnezeu. Ei îi considerau pe predicatorii dedicaţi şi asociaţi cu Watch Tower Bible and Tract Society că sunt „cei din urmă“ care ar avea vreo însărcinare autorizată în serviciul lui Dumnezeu. Dar, de fapt, tocmai aceştia, pe care clericii îi dispreţuiau, au primit dinarul — onoarea de a sluji ca ambasadori unşi ai Regatului ceresc al lui Dumnezeu. Matei 19:30—20:16.

▪ Ce reprezintă via? Pe cine reprezintă proprietarul viei? Pe cine reprezintă lucrătorii care lucrează 12 ore şi cei care lucrează o oră?

▪ Când a luat sfârşit ziua de lucru simbolică, şi când s-a dat plata?

▪ Ce reprezintă dinarul dat ca plată?