Capitolul 71

Necredinţa intenţionată a fariseilor

PĂRINŢII cerşetorului care fusese înainte orb sunt cuprinşi de teamă când sunt chemaţi să se prezinte înaintea fariseilor. Ei ştiu că se hotărâse excluderea din sinagogă a oricărei persoane care îşi mărturiseşte credinţa în Isus. O asemenea dezasociere de ceilalţi membri ai comunităţii poate aduce greutăţi imense, mai ales unei familii sărace. Iată de ce părinţii sunt precauţi.

„Acesta este fiul vostru despre care spuneţi că s-a născut orb?“, întreabă fariseii. „Cum dar vede acum?“

„Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb“, confirmă părinţii. „Dar cum vede acum sau cine i-a deschis ochii, nu ştim.“ Cu siguranţă că fiul lor le-a spus tot ce s-a întâmplat, însă, dând dovadă de prudenţă, ei spun: „Întrebaţi-l pe el; este în vârstă, el singur poate vorbi despre ce-l priveşte“.

Drept urmare, fariseii îl cheamă din nou pe om. De data aceasta ei încearcă să-l intimideze, arătându-i că au strâns dovezi acuzatoare împotriva lui Isus. „Dă slavă lui Dumnezeu, îi spun ei, . . . noi ştim că Omul Acesta este un păcătos.“

Cel care fusese orb nu neagă acuzaţia lor, însă face următoarea remarcă: „Dacă este un păcătos, nu ştiu“. Şi adaugă: „Eu una ştiu: că eram orb şi acum văd“.

Străduindu-se să găsească un cusur mărturiei sale, fariseii îl întreabă din nou: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?“

„Acum v-am spus, se plânge el, . . . şi n-aţi ascultat. De ce voiţi să auziţi încă o dată?“ El îi întreabă cu sarcasm: „Voiţi să deveniţi şi voi ucenicii Lui?“

Această replică îi înfurie pe farisei. „Tu eşti ucenicul Lui, îl acuză ei, dar noi suntem ucenicii lui Moise. Ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar Acesta nu ştim de unde este.“

Exprimându-şi surprinderea, umilul cerşetor răspunde: „Aici este lucrul minunat, . . . că voi nu ştiţi de unde este şi totuşi El mi-a deschis ochii“. Ce concluzie se poate trage de aici? Cerşetorul indică o premiză acceptată de toţi: „Ştim că Dumnezeu nu ascultă pe păcătoşi, ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă. De când este lumea, nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere“. Deci concluzia trebuie să fie doar aceasta: „Dacă Omul Acesta n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic“.

Fariseii nu mai au ce să răspundă la o astfel de argumentare clară şi directă. Ei nu pot să înfrunte adevărul; de aceea, îl insultă pe acel om: „Tu eşti născut cu totul în păcat, . . . şi tu ne înveţi pe noi?“ Spunând aceasta, ei îl dau afară, evident excluzându-l din sinagogă.

Când Isus află ce au făcut ei, îl găseşte pe om şi-i spune: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?“

Ca răspuns, cel care fusese orb îl întreabă: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?“

„Cel care vorbeşte cu tine, Acela este“, răspunde Isus.

Imediat omul se apleacă înaintea lui Isus şi spune: „Cred, Doamne“.

Atunci Isus îi explică: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei care nu văd, să vadă; şi cei care văd, să ajungă orbi“.

Auzind aceasta, fariseii întreabă: „Doar n-om fi şi noi orbi?“ Dacă ei ar recunoaşte că sunt orbi din punct de vedere mintal, atunci ar exista o scuză în ce priveşte opoziţia lor faţă de Isus. Este aşa cum le-a zis şi Isus: „Dacă aţi fi orbi, . . . n-aţi avea păcat“. Totuşi, ei susţin cu înverşunare că nu sunt orbi şi că nu au nevoie de nici o luminare spirituală. De aceea, Isus remarcă: „Dar acum ziceţi: «Vedem». De aceea păcatul vostru rămâne“. Ioan 9:19–41.

▪ Din ce cauză părinţii cerşetorului care fusese orb sunt cuprinşi de teamă atunci când sunt chemaţi înaintea fariseilor, şi, astfel, ce răspuns dau ei cu precauţie?

▪ Cum încearcă fariseii să-l intimideze pe cel care fusese orb?

▪ Ce argument logic al acelui om îi înfurie pe farisei?

▪ De ce fariseii nu au nici o scuză în ce priveşte opoziţia lor faţă de Isus?