Capitolul 64

O lecţie despre iertare

DUPĂ cât se pare, Isus se află încă în casa din Capernaum împreună cu discipolii săi. El discută cu ei despre modul în care trebuie rezolvate dificultăţile între fraţi, aşa că Petru îl întreabă: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea?“ Deoarece învăţătorii religioşi iudei propun să se acorde iertare cel mult de trei ori, Petru consideră, probabil, că este foarte generos din partea lui să sugereze: „Până la şapte ori?“

Dar însăşi ideea de a face o asemenea socoteală este greşită. Isus îl corectează pe Petru: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte“. El îi arată astfel lui Petru că nu trebuie să stabilească nici o limită în privinţa faptului de câte ori să-şi ierte fratele.

Pentru a le întipări în minte discipolilor obligaţia de a fi iertători, Isus le prezintă o ilustrare. În ea este vorba despre un rege care vrea să-şi încheie socotelile cu sclavii săi. În faţa lui este adus un sclav care îi datorează suma enormă de 60 000 000 de dinari. El nu are însă nici o posibilitate de a o achita. Atunci, explică Isus, regele porunceşte ca omul respectiv să fie vândut, împreună cu soţia şi copiii săi, şi să-i fie plătită datoria.

Atunci sclavul cade la picioarele stăpânului său, implorându-l: „Fii răbdător faţă de mine şi-ţi voi plăti tot“.

Mişcat de milă faţă de el, stăpânul anulează enorma datorie a sclavului. Dar, imediat după aceea, continuă Isus, sclavul pleacă şi-l întâlneşte pe un tovarăş de sclavie care-i datorează numai 100 de dinari. Omul îl apucă pe tovarăşul său de sclavie de gât şi începe să-l sugrume, spunându-i: „Plăteşte-mi ce eşti dator“.

Dar sclavul acela nu are bani. El cade la picioarele sclavului căruia îi este dator, implorându-l: „Fii răbdător faţă de mine şi-ţi voi plăti“. Spre deosebire de stăpânul său, sclavul nu are milă şi-l aruncă în temniţă pe tovarăşul său.

Ei bine, continuă Isus, ceilalţi sclavi care au văzut ce se întâmplase merg şi-i relatează stăpânului cele petrecute. Acesta, la rândul său, mâniat, îl cheamă pe sclav la el şi-i spune: „Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de cel care este rob împreună cu tine, cum am avut eu milă de tine?“ Mânios, stăpânul îl dă pe acel sclav nemilos pe mâna temnicerilor până va plăti tot ce-i datorează.

Apoi Isus încheie: „Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său“.

Ce lecţie excepţională despre iertare! În comparaţie cu marea datorie a păcatului pe care ne-a iertat-o Dumnezeu, orice greşeală care ar putea fi comisă de un frate creştin împotriva noastră este, într-adevăr, neînsemnată. Ba mai mult, Dumnezeu ne-a iertat de mii de ori. Adesea nici nu ne dăm seama că păcătuim împotriva lui. Aşadar, nu-l putem oare ierta de câteva ori pe fratele nostru, chiar dacă am avea un motiv legitim să ne plângem? Să ne aducem aminte că, aşa cum ne-a învăţat Isus în Predica de pe munte, Dumnezeu ‘ne va ierta greşelile precum şi noi iertăm celor care ne-au greşit’. Matei 18:21–35; 6:12; Coloseni 3:13.

▪ Ce îl determină pe Petru să pună acea întrebare cu privire la faptul de a-şi ierta fratele, şi de ce consideră el, probabil, că sugestia sa de a ierta de şapte ori este generoasă?

▪ Ce diferenţă există între reacţia regelui la implorările sclavului său şi reacţia sclavului la implorările tovarăşului său de sclavie?

▪ Ce învăţăm din ilustrarea lui Isus?