Capitolul 81

O nouă încercare de a-l omorî pe Isus

ÎNTRUCÂT este iarnă, Isus se plimbă printr-o galerie acoperită, care se întinde de-a lungul templului, numită colonada lui Solomon. Aici, iudeii îl înconjoară pe Isus şi îi zic: „Până când ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă Tu eşti Hristosul, spune-ne-o pe faţă“.

„V-am spus, le răspunde Isus, şi nu credeţi.“ Este adevărat că Isus nu le spusese în mod direct că el era Cristosul, aşa cum îi spusese samaritencei la fântână. Totuşi, el le dezvăluise de fapt identitatea sa atunci când le explicase că era din domeniile de sus şi că existase mai înainte de Avraam.

Isus doreşte însă ca oamenii să ajungă ei înşişi la concluzia că el este Cristosul, comparând activităţile sale cu ceea ce prezicea Biblia că urma să înfăptuiască Cristosul. Iată din ce motiv le poruncise mai înainte discipolilor săi să nu spună nimănui că el era Cristosul. Şi, tot din acest motiv, el continuă să le spună acestor iudei ostili: „Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeţi“.

De ce oare nu cred iudeii? Din cauză că nu au suficiente dovezi că Isus este Cristosul? Nu, ci pentru motivul pe care l-a arătat Isus când le-a spus: „Voi . . . nu sunteţi dintre oile Mele. . . . Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică; nicidecum nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu“.

Isus descrie apoi relaţiile sale strânse cu Tatăl său, spunând: „Eu şi Tatăl una suntem“. Întrucât Isus este pe pământ, iar Tatăl său este în ceruri, Isus, în mod evident, nu spune că el şi Tatăl său sunt una în sens literal sau fizic. Dimpotrivă, el vrea să spună că ei sunt una în ceea ce priveşte scopul, că sunt în unitate.

Înfuriaţi de cuvintele lui Isus, iudeii iau pietre ca să-l omoare, întocmai cum făcuseră mai înainte, cu ocazia Sărbătorii Corturilor, sau a Colibelor. Înfruntându-i în mod curajos pe cei care ar vrea să-l ucidă, Isus le spune: „V-am arătat multe lucrări bune, de la Tatăl Meu; pentru care dintre aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?“

„Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, răspund ei, ci pentru hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci pe Tine Însuţi Dumnezeu.“ Dar de ce spun ei aceasta de vreme ce Isus nu a pretins niciodată că este un dumnezeu?

Fără îndoială, acest lucru se întâmplă deoarece Isus îşi atribuie puteri care, după părerea lor, îi aparţin numai lui Dumnezeu. De exemplu, el tocmai a spus despre „oile“ sale: „Eu le dau viaţa veşnică“, ceea ce nici un om nu poate să facă. Însă iudeii nu ţin seama de faptul că Isus recunoaşte că a primit autoritate de la Tatăl său.

Faptul că el se declară a fi inferior lui Dumnezeu este arătat apoi de Isus atunci când îi întreabă: „Nu este scris în legea voastră [la Psalmul 82:6], «Eu am zis: „Sunteţi dumnezei“»? Dacă legea a numit «dumnezei» pe aceia către care a venit cuvântul lui Dumnezeu, . . . cum ziceţi voi Aceluia pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume: «Huleşti!», pentru că am spus: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu»?“

Întrucât Scripturile îi numesc „dumnezei“ şi pe nişte judecători umani nedrepţi, ce vină îi găsesc aceşti iudei lui Isus pentru că a zis: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu?“ Isus adaugă: „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să credeţi că Tatăl este în [unitate cu, NW] Mine şi Eu în [unitate cu, NW] Tatăl“.

Când Isus spune aceste cuvinte, iudeii încearcă să pună mâna pe el. Dar el scapă din mâna lor aşa cum făcuse mai înainte, cu ocazia Sărbătorii Corturilor. El părăseşte Ierusalimul şi se duce de cealaltă parte a râului Iordan, în locul unde, cu aproape patru ani în urmă, Ioan a început să boteze. Acest loc se găseşte, după cât se pare, în apropierea ţărmului sudic al Mării Galileei, la aproximativ două zile de mers de Ierusalim.

Mulţi oameni vin la Isus în acest loc şi încep să zică: „Ioan n-a făcut nici un semn; dar tot ce a spus Ioan despre Omul Acesta era adevărat“. Astfel, aici, mulţi oameni exercită credinţă în el. Ioan 10:22–42; 4:26; 8:23, 58; Matei 16:20.

▪ În ce mod doreşte Isus ca oamenii să-l identifice în calitate de Cristos?

▪ În ce sens Isus şi Tatăl său sunt una?

▪ Fără îndoială, de ce zic iudeii că Isus se face pe sine însuşi un dumnezeu?

▪ Citând din Psalmi, cum arată Isus că el nu pretinde că este egal cu Dumnezeu?