Capitolul 83

Oaspete al unui fariseu

ISUS se află din nou în casa unui ilustru fariseu şi tocmai a vindecat un om bolnav de hidropizie. Observând că ceilalţi oaspeţi îşi aleg primele locuri la masă, Isus le prezintă o lecţie de umilinţă.

„Când eşti invitat de cineva la nuntă, să nu te aşezi la masă în locul dintâi, explică atunci Isus, ca nu cumva, printre cei invitaţi de el, să fie altul mai vrednic de cinste decât tine şi cel ce te-a invitat şi pe tine şi pe el, să vină să-ţi zică: «Dă locul tău omului acestuia!» Atunci cu ruşine vei fi pus să iei locul de pe urmă.“

Astfel, Isus sfătuieşte: „Când eşti invitat, du-te şi stai jos în locul cel mai de pe urmă, pentru ca, atunci când va veni cel ce te-a invitat, să-ţi zică: «Prietene, mută-te mai sus!» Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce vor sta la masă împreună cu tine“. În încheiere, Isus spune: „Căci oricine se înalţă va fi smerit; şi cine se smereşte va fi înălţat“.

Apoi, adresându-se fariseului care l-a invitat, Isus îi descrie modul în care se poate oferi o masă care să aibă, într-adevăr, valoare în ochii lui Dumnezeu. „Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te invite şi ei, la rândul lor, pe tine, şi să iei astfel o răsplată pentru ce-ai făcut. Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească.“

Cel care le oferă în felul acesta o masă celor nenorociţi va fi fericit, deoarece, aşa cum îi explică Isus gazdei sale, „ţi se va răsplăti la învierea celor drepţi“. Descrierea pe care o face Isus acestei mese demne de laudă, îi aminteşte unui alt oaspete despre o masă diferită. „Ferice de acela care va mânca pâine în împărăţia lui Dumnezeu!“, spune acest oaspete. Totuşi, nu toţi preţuiesc cum se cuvine această perspectivă fericită, aşa cum arată Isus în continuare printr-o ilustrare.

„Un om a dat o cină mare şi a invitat pe mulţi. . . . A trimis pe robul său să spună celor invitaţi: «Veniţi, căci iată că toate sunt gata!» Dar toţi, fără excepţie, au început să se scuze. Cel dintâi i-a zis: «Am cumpărat un ogor şi mă duc să-l văd; te rog să mă scuzi.» Un altul a zis: «Am cumpărat cinci perechi de boi şi trebuie să mă duc să-i încerc; te rog să mă scuzi.» Un altul a zis: «M-am căsătorit şi de aceea nu pot veni.»“

Ce scuze neîntemeiate! De obicei, un cumpărător examinează ogorul sau vitele înainte de a le achiziţiona, aşadar, nu este în realitate nici o urgenţă să meargă după aceea pentru a le vedea. În mod asemănător, căsătoria nu ar trebui să împiedice pe cineva să accepte o invitaţie atât de importantă. De aceea, auzind aceste scuze, stăpânul se mânie şi-i porunceşte sclavului său:

„«Du-te degrabă în pieţele şi străzile cetăţii şi adu aici pe cei săraci, schilozi, orbi şi şchiopi!» Şi robul a zis: «Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit şi tot mai este loc.» Şi stăpânul a zis robului: «Ieşi la drumuri şi la garduri şi, pe cei care îi vei găsi, sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa . . . Nici unul din cei invitaţi nu va gusta din cina mea.»“

Ce situaţie este descrisă prin intermediul acestei ilustrări? „Stăpânul“ care oferă masa îl reprezintă pe Iehova Dumnezeu; „sclavul“ care le face invitaţia, pe Isus Cristos; ‘marea cină’ reprezintă ocazia de a deveni membri ai Regatului cerurilor.

Cei dintâi care au primit invitaţia de a deveni membri ai Regatului au fost, înainte de toate, conducătorii religioşi iudei din zilele lui Isus. Ei însă au respins invitaţia. Apoi, începând de la Penticosta anului 33 e.n., a fost făcută o a doua invitaţie, şi anume membrilor dispreţuiţi şi umili din naţiunea iudaică. Dar numărul celor care au acceptat-o nu a fost suficient pentru a completa cele 144 000 de locuri din Regatul ceresc al lui Dumnezeu. De aceea, trei ani şi jumătate mai târziu, în anul 36 e.n., a fost făcută cea de-a treia şi ultima invitaţie neiudeilor necircumcişi, iar strângerea acestora a continuat până în zilele noastre. Luca 14:1–24.

▪ Ce lecţie de umilinţă prezintă Isus?

▪ Cum poate cineva să ofere o masă demnă de laudă în faţa lui Dumnezeu, şi de ce acest lucru îi poate aduce fericire?

▪ De ce sunt neîntemeiate scuzele oaspeţilor invitaţi?

▪ Ce anume este reprezentat prin intermediul ilustrării lui Isus referitor la ‘marea cină’?