Capitolul 2

Onorat înainte de a se naşte

DUPĂ ce îngerul Gabriel îi spune tinerei Maria că ea va da naştere unui băiat care va deveni rege etern, Maria îl întreabă: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?“

„Duhul Sfânt Se va coborî peste tine şi puterea Celui-Prea-Înalt te va umbri, îi explică Gabriel. De aceea Sfântul care Se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu.“

Pentru a o ajuta pe Maria să creadă acest mesaj, Gabriel continuă: „Şi iată, Elisabeta, ruda ta, a rămas şi ea însărcinată şi va avea un fiu la bătrânţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună. Căci nimic nu este cu neputinţă la Dumnezeu“.

Maria acceptă cuvântul lui Gabriel. Şi care este răspunsul ei? „Iată, roaba DOMNULUI [lui Iehova, NW], exclamă ea, facă-mi-se după cuvântul tău!“

Curând după plecarea lui Gabriel, Maria se pregăteşte de drum şi pleacă să o viziteze pe Elisabeta, care locuieşte cu Zaharia, soţul ei, în regiunea muntoasă a Iudeei. Din Nazaret, oraşul în care locuieşte Maria, până în Iudeea este cale lungă, care necesită, probabil, trei sau patru zile de mers.

Când ajunge, în sfârşit, la locuinţa lui Zaharia, Maria intră în casă şi salută. În acel moment, Elisabeta se umple de spirit sfânt şi îi spune Mariei: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău! Cum mi-a fost dat mie să vină la mine mama Domnului meu? Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul salutului tău, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie“.

La auzul acestor cuvinte, Maria răspunde cu sinceră recunoştinţă: „Sufletul meu măreşte pe DOMNUL [Iehova, NW] şi duhul mi se bucură în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată, de acum încolo, toate generaţiile mă vor numi fericită, pentru că Cel-Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine“. Cu toate că i s-a arătat favoare, Maria îi atribuie însă toată onoarea lui Dumnezeu. „Numele Lui este sfânt, spune ea, şi îndurarea Lui este din generaţie în generaţie peste cei ce se tem de El.“

Maria continuă să-i aducă laude lui Dumnezeu într-un cântec profetic inspirat, declarând: „El a lucrat cu putere cu braţul Său, a risipit pe cei mândri în gândurile inimii lor. A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie şi a înălţat pe cei smeriţi. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară fără nimic. A venit în ajutorul robului Său Israel, ca să-Şi aducă aminte de îndurarea Sa, cum făgăduise părinţilor noştri, faţă de Avraam şi sămânţa lui pentru totdeauna“.

Maria rămâne cu Elisabeta aproape trei luni şi, fără îndoială, ea îi este de mare ajutor Elisabetei în ultimele săptămâni de sarcină ale acesteia. Este, într-adevăr, un lucru minunat că aceste două femei fidele, fiecare purtând în pântece un copil cu ajutorul lui Dumnezeu, pot fi împreună în această perioadă binecuvântată a vieţii lor.

Aţi observat onoarea care i-a fost acordată lui Isus chiar înainte de a se naşte? Elisabeta l-a numit „Domnul meu“, iar pruncul din pântecele ei a săltat de bucurie la apariţia Mariei. Mai târziu însă, alţii i-au tratat cu dispreţ pe Maria şi pe copilul ei încă nenăscut, aşa cum vom vedea. Luca 1:26–56.

▪ Ce spune Gabriel pentru a o ajuta pe Maria să înţeleagă modul în care va rămâne însărcinată?

▪ Cum a fost Isus onorat înainte de a se naşte?

▪ Ce spune Maria într-un cântec profetic spre lauda lui Dumnezeu?

▪ Cât timp rămâne Maria la Elisabeta, şi de ce este potrivit faptul că Maria stă cu Elisabeta în această perioadă?