Capitolul 47

Plânsul se transformă într-un mare extaz

CÂND Iair o vede vindecată pe femeia care avea o scurgere de sânge, fără îndoială că încrederea sa în puterile miraculoase ale lui Isus sporeşte. Puţin mai devreme în acea zi, el îi ceruse lui Isus să vină şi să o ajute pe iubita sa fiică, în vârstă de 12 ani, care era pe moarte. Acum însă, se întâmplă lucrul de care Iair se temea cel mai mult. În timp ce Isus mai vorbeşte încă cu femeia, sosesc câţiva bărbaţi şi îi spun încet lui Iair: „Fiica ta a murit; pentru ce să mai superi pe Învăţătorul?“

Ce ştire îngrozitoare! Gândiţi-vă puţin: Acest bărbat care se bucură de mare respect în comunitate este acum total neputincios la auzul veştii despre moartea fiicei sale. Isus aude însă conversaţia. De aceea, întorcându-se spre Iair, îi spune pe un ton încurajator: „Nu te teme, crede numai!“

Isus îl însoţeşte pe bărbatul doborât de durere la locuinţa acestuia. Când ajung acasă, găsesc o mare agitaţie de plânsete şi de bocete. S-a adunat o mulţime de oameni care îşi lovesc pieptul cu durere. Când intră în casă, Isus întreabă: „Pentru ce faceţi atâta agitaţie şi pentru ce plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme“.

Auzind aceasta, oamenii încep să râdă dispreţuitor de Isus, deoarece ei ştiu că fetiţa este cu adevărat moartă. Totuşi, Isus afirmă că ea doarme doar. Folosindu-se de puterea dată de Dumnezeu, el le va arăta că oamenii pot fi sculaţi din moarte tot atât de uşor cum trezeşti pe cineva dintr-un somn adânc.

În acest moment, Isus porunceşte să iasă toţi afară, cu excepţia lui Petru, a lui Iacov şi a lui Ioan, precum şi a mamei şi a tatălui fetiţei decedate. Apoi, el le ia pe aceste cinci persoane în încăperea în care zace fetiţa. Apucând-o de mână, Isus îi zice: „«Talita cumi», care în traducere înseamnă: «Fetiţo, scoală-te, îţi zic!»“ Şi, imediat, fetiţa se ridică şi începe să meargă. Văzând acest lucru, părinţii ei aproape că îşi ies din minţi în extazul lor.

După ce le spune să i se dea ceva de mâncare copilului, Isus le porunceşte lui Iair şi soţiei acestuia să nu spună nimănui ce s-a întâmplat. Dar, în pofida cuvintelor spuse de Isus, vestea despre acest lucru se răspândeşte în toată regiunea aceea. Aceasta este cea de-a doua înviere înfăptuită de Isus. Matei 9:18–26; Marcu 5:35–43; Luca 8:41–56.

▪ Ce ştire primeşte Iair, şi cum îl încurajează Isus?

▪ Care este situaţia atunci când ajung la locuinţa lui Iair?

▪ De ce spune Isus că fetiţa decedată doarme doar?

▪ Care sunt cele cinci persoane martore la această înviere?