Capitolul 76

Servind masa la un fariseu

DUPĂ ce le răspunde celor care pun la îndoială sursa puterii sale de a vindeca un om care nu putea să vorbească, Isus este invitat să servească masa la un fariseu. Înainte de a mânca, fariseii îşi spală mâinile până la cot, conform ritualului. Ei fac lucrul acesta atât înainte, cât şi după masă şi chiar şi între felurile care se servesc la masă. Deşi această tradiţie nu încalcă legea scrisă a lui Dumnezeu, ea depăşeşte cerinţele divine în materie de curăţenie ceremonială.

Văzând că Isus nu respectă tradiţia, gazda sa se miră. Chiar dacă mirarea gazdei nu este exprimată probabil în cuvinte, Isus o remarcă şi-i spune: „Voi, fariseii, curăţiţi partea de afară a paharului şi a farfuriei, dar lăuntrul vostru este plin de răpire şi de răutate. Nebunilor, oare Acela care a făcut partea de afară, n-a făcut şi pe cea dinăuntru?“

Astfel, Isus demască ipocrizia fariseilor care îşi spală mâinile conform ritualului, dar nu îşi curăţă inima de răutate. El le dă următorul sfat: „Daţi mai bine [daruri de, NW] milostenie din ce aveţi [lucrurile care sunt în interior, NW] şi iată, toate vă vor fi curate“. Darurile lor trebuiau să fie făcute din iubire şi nu din dorinţa de a-i impresiona pe alţii printr-o aparenţă de dreptate.

„Vai de voi, fariseilor, continuă Isus, pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din rută şi din toate zarzavaturile, şi daţi uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe celelalte să nu le lăsaţi la o parte.“ Legea pe care Dumnezeu i-a dat-o Israelului prevede plătirea zeciuielii, adică a zecea parte din produsele câmpului. Menta şi ruta sunt mici plante sau ierburi folosite pentru a condimenta mâncarea. Fariseii au grijă să achite a zecea parte din aceste ierburi lipsite de importanţă, dar Isus îi condamnă pentru că nu satisfac cea mai importantă cerinţă, şi anume aceea de a manifesta iubire, de a practica bunătatea şi de a fi modeşti.

Condamnându-i în continuare, Isus spune: „Vai de voi, fariseilor! Pentru că voi iubiţi scaunele dintâi în sinagogi şi salutările prin pieţe. Vai de voi, . . . pentru că voi sunteţi ca mormintele care nu se văd şi peste care oamenii umblă fără să ştie“. Necurăţenia fariseilor nu este vizibilă. Religia lor are o manifestare exterioară, dar, în interior, este lipsită de valoare! Ea se bazează pe ipocrizie.

Auzind această condamnare, un jurist, unul dintre cei care erau versaţi în Legea lui Dumnezeu, protestează: „Învăţătorule, spunând aceste lucruri, ne insulţi şi pe noi“.

Isus îi consideră răspunzători şi pe aceşti experţi ai Legii, fapt pentru care spune: „Vai şi de voi, învăţători ai Legii, . . . pentru că voi puneţi pe oameni sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de aceste sarcini. Vai de voi! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor pe care i-au ucis părinţii voştri“.

Sarcinile pe care le menţionează Isus aici sunt tradiţiile orale pe care aceşti jurişti nu ar fi dispuşi să le uşureze nici măcar cu o iotă pentru a veni în ajutorul poporului. Isus arată că aceştia chiar îşi dau consimţământul la uciderea profeţilor şi îi avertizează că se va cere „de la această generaţie sângele tuturor prorocilor, care a fost vărsat de la întemeierea lumii: de la sângele lui Abel, până la sângele lui Zaharia, ucis între altar şi casă; da, vă spun, se va cere de la generaţia aceasta“.

Lumea omenirii răscumpărate a venit în existenţă atunci când Adam şi Eva au dat naştere la fii; astfel, Abel a trăit la „întemeierea lumii“. După asasinarea plină de cruzime a lui Zaharia, ţara lui Iuda a fost prădată de o armată siriană. Însă Isus prezice că, din cauza răutăţii lor şi mai mari, membrii generaţiei sale vor suferi o jefuire şi mai cumplită. Aceasta urmează să aibă loc circa 38 de ani mai târziu, adică în anul 70 e.n.

Continuând să-i denunţe, Isus spune: „Vai de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi luat cheia cunoştinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei care intrau, i-aţi împiedicat“. Experţii în Lege au datoria de a le explica oamenilor Cuvântul lui Dumnezeu şi de a le dezvălui semnificaţia lui. Dar ei nu fac lucrul acesta, ba chiar îi împiedică pe oameni să-i înţeleagă sensul.

Fariseii şi experţii în Lege sunt furioşi că au fost demascaţi de Isus. Când acesta părăseşte casa, ei încep să i se opună cu înverşunare şi să-l asalteze cu întrebări. Ei încearcă să-l atragă în capcana de a spune ceva pentru care să-l poată aresta. Luca 11:37–54; Deuteronomul 14:22; Mica 6:8; 2 Cronici 24:20–25.

▪ De ce îi condamnă Isus pe farisei şi pe experţii în Lege?

▪ Ce sarcini pun juriştii pe umerii poporului?

▪ Când a avut loc „întemeierea lumii“?