Capitolul 53

Un conducător suprauman ideal

CÂND Isus hrăneşte în mod miraculos miile de persoane, oamenii rămân uluiţi. „Cu adevărat, acesta este Prorocul cel aşteptat în lume“, spun ei. Ei trag concluzia nu numai că Isus trebuie să fie acel profet mai mare decât Moise, ci şi că ar fi chiar conducătorul ideal. De aceea, se gândesc să-l prindă şi să-l facă rege.

Isus însă ştie ce intenţionează să facă ei. De aceea, pleacă repede pentru a evita să fie luat cu forţa de ei. El îi dă drumul mulţimii şi îi obligă pe discipoli să urce în corabie şi să se întoarcă la Capernaum. Apoi, el se retrage pe munte pentru a se ruga. În noaptea aceea, el rămâne acolo complet singur.

Cu puţin timp înainte de revărsatul zorilor, Isus priveşte de la înălţimea unde se află şi observă că valurile mării sunt agitate de un vânt puternic. La lumina lunii care este aproape plină, întrucât se apropie Paştele, Isus vede corabia şi pe discipolii săi luptându-se să înainteze împotriva valurilor. Ei vâslesc cu toată puterea.

Văzând aceasta, Isus coboară de pe munte şi se îndreaptă spre corabie umblând pe valuri. Corabia se află deja la o distanţă de circa cinci sau şase kilometri de ţărm atunci când Isus o ajunge. El însă merge mai departe, ca şi cum ar vrea să o depăşească. Când îl văd, discipolii strigă: „Este o nălucă!“

Isus le răspunde, asigurându-i: „Eu sunt; nu vă temeţi!“

Dar Petru spune: „Doamne, . . . dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape“.

„Vino!“, răspunde Isus.

Atunci Petru, coborând din corabie, umblă pe ape, îndreptându-se spre Isus. Dar, uitându-se la furtună se înspăimântă şi, începând să se scufunde, Petru strigă: „Doamne, scapă-mă!“

Întinzându-i imediat mâna, Isus îl apucă şi îi spune: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?“

După ce Petru se urcă în corabie împreună cu Isus, vântul se opreşte, iar discipolii rămân uluiţi. Dar trebuiau ei oare să rămână uluiţi? Dacă ar fi sesizat „sensul pâinilor“ (NW), înţelegând marele miracol înfăptuit de Isus cu numai câteva ore mai înainte, când numai cu cinci pâini şi doi peştişori hrănise mii de persoane, nu li s-ar mai fi părut atât de uluitor faptul că el putea să umble pe ape şi să potolească vântul. Acum însă, discipolii îi aduc omagii lui Isus, spunându-i: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“

În scurt timp, ei ajung la Ghenezaret, o câmpie frumoasă şi fertilă situată în apropiere de Capernaum, şi ancorează acolo. Dar, atunci când coboară pe ţărm, oamenii îl recunosc pe Isus şi se duc în ţinutul din jur pentru a-i căuta pe cei bolnavi. Când aceştia sunt aduşi pe paturile lor, doar se ating de franjurii veşmântului exterior al lui Isus şi sunt complet vindecaţi.

Între timp, mulţimea care fusese martoră la modul miraculos în care Isus hrănise mii de persoane descoperă că el plecase. De aceea, atunci când sosesc câteva corăbii mici din Tiberiada, se îmbarcă şi se duc la Capernaum pentru a-l căuta pe Isus. Când îl găsesc, îl întreabă: „Învăţătorule, când ai ajuns aici?“ Însă Isus îi mustră, aşa cum vom vedea în curând. Ioan 6:14–25; Matei 14:22–36; Marcu 6:45–56.

▪ După ce Isus hrăneşte în mod miraculos mii de persoane, ce vor oamenii să facă cu el?

▪ Ce vede Isus de pe muntele pe care se retrăsese, şi ce face el atunci?

▪ De ce nu ar trebui ca discipolii să rămână atât de uluiţi de ceea ce face Isus?

▪ Ce se întâmplă după ce ajung pe ţărm?