Capitolul 127

Vineri, îngropat — duminică, un mormânt gol

ACUM este vineri după-amiază târziu, iar la apusul soarelui va începe 15 nisan, o zi de sabat. Corpul neînsufleţit al lui Isus atârnă pe stâlp, însă cei doi tâlhari de lângă el sunt încă în viaţă. După-amiaza de vineri se numeşte Pregătirea, deoarece acesta este momentul în care iudeii pregătesc cina şi îşi încheie toate lucrările urgente, care nu pot aştepta până după sabat.

Sabatul care va începe în scurt timp nu este doar un sabat obişnuit (adică ziua a şaptea a săptămânii), ci un dublu sabat sau un sabat „mare“. El este numit astfel deoarece 15 nisan, care este prima zi din cele şapte ale Sărbătorii Turtelor Nedospite (fiind întotdeauna un sabat, indiferent în ce zi a săptămânii survine), cade acum în aceeaşi zi cu sabatul obişnuit.

Potrivit Legii lui Dumnezeu, corpurile nu trebuie lăsate să atârne pe stâlp peste noapte. De aceea, iudeii îi cer lui Pilat ca moartea celor care au fost executaţi să fie grăbită prin zdrobirea gambelor. Drept urmare, soldaţii le zdrobesc gambele celor doi tâlhari. Dar, întrucât Isus pare a fi mort, lui nu-i zdrobesc gambele. Faptul acesta împlineşte textul scriptural care spune: „Nici unul din oasele Lui nu va fi zdrobit“.

Totuşi, pentru a înlătura orice îndoială cu privire la faptul că Isus este cu adevărat mort, unul dintre soldaţi îl străpunge în coastă cu suliţa. Suliţa pătrunde până în regiunea inimii, din care iese imediat sânge şi apă. Apostolul Ioan, care este martor ocular, relatează că faptul acesta împlineşte un alt text scriptural: „Vor privi la Cel pe care L-au străpuns“.

Prezent la execuţie este şi Iosif din oraşul Arimateea, un membru respectat al Sanhedrinului. El a refuzat să voteze în favoarea nedreptei acţiuni a tribunalului suprem, acţiune îndreptată împotriva lui Isus. Iosif este de fapt un discipol al lui Isus, chiar dacă i-a fost teamă să se identifice ca atare. Acum însă el dă dovadă de curaj şi se duce la Pilat pentru a-i cere corpul lui Isus. Pilat îl cheamă pe ofiţerul de serviciu şi, după ce acesta confirmă că Isus a murit, Pilat ordonă să-i fie dat lui Iosif corpul neînsufleţit.

Iosif îl ia şi îl înveleşte într-o pânză curată şi fină de in, pregătindu-l pentru înmormântare. El este ajutat de Nicodim, un alt membru al Sanhedrinului. Nicodim nu îşi mărturisise nici el credinţa în Isus, de teamă să nu-şi piardă poziţia. Dar acum el aduce un vas cilindric, conţinând circa o sută de livre romane [33 kg] de smirnă amestecată cu aloe foarte costisitoare. Corpul lui Isus este înfăşurat în fâşii de pânză impregnate cu aceste balsamuri, aşa cum aveau iudeii obiceiul să pregătească corpurile în vederea înmormântării.

Corpul este depus apoi într-un mormânt comemorativ nou, care-i aparţine lui Iosif şi care este săpat în stâncă, într-o grădină din apropiere. În final, o piatră mare este rostogolită la intrarea mormântului. Pentru a sfârşi înmormântarea înainte de începerea Sabatului, pregătirea corpului se face în grabă. De aceea, Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacov cel Mic, care dau probabil ajutor la pregătire, se grăbesc spre casă pentru a pregăti şi alte balsamuri şi uleiuri parfumate. După Sabat, ele intenţionează să trateze în continuare corpul lui Isus ca să-l menţină pentru o perioadă de timp cât mai lungă.

A doua zi, sâmbătă, zi de sabat, preoţii de frunte şi fariseii se duc la Pilat şi îi spun: „Domnule, ne-am adus aminte că înşelătorul Acela, când era încă în viaţă, a zis: «După trei zile voi învia.» Deci, porunceşte ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii [discipolii, NW] Lui să-I fure trupul şi să spună poporului: «A înviat dintre cei morţi!» Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi“.

„Aveţi o strajă, răspunde Pilat, duceţi-vă de păziţi cum ştiţi.“ De aceea, ei se duc şi asigură mormântul, sigilându-i piatra şi punând de pază soldaţi romani.

Duminică, dis-de-dimineaţă, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, împreună cu Salome, Ioana şi alte femei aduc balsamuri la mormânt pentru a trata cu ele corpul lui Isus. Pe drum ele îşi spun unele altora: „Cine ne va răsturna piatra de la uşa mormântului?“ Dar, când ajung acolo, ele constată că a avut loc un cutremur de pământ şi că îngerul lui Iehova a rostogolit piatra. Străjile au plecat, iar mormântul este gol! Matei 27:57—28:2; Marcu 15:42—16:4; Luca 23:50—24:3, 10; Ioan 19:14, Ioan 19:31—20:1; 12:42; Leviticul 23:5–7; Deuteronomul 21:22, 23; Psalmul 34:20; Zaharia 12:10.

▪ De ce ziua de vineri este numită Pregătirea, şi ce este un sabat „mare“?

▪ Ce texte scripturale se împlinesc în legătură cu corpul lui Isus?

▪ Ce rol au Iosif şi Nicodim în ce priveşte înmormântarea lui Isus, şi care este relaţia lor cu Isus?

▪ Ce anume îi cer preoţii lui Pilat, şi ce răspuns le dă acesta?

▪ Ce se întâmplă duminică dimineaţa devreme?