Capitolul 92

Zece leproşi sunt vindecaţi în timpul ultimei călătorii a lui Isus la Ierusalim

ISUS zădărniceşte eforturile Sanhedrinului de a-l ucide, părăsind Ierusalimul şi ducându-se în oraşul Efraim, care se află, probabil, doar la o distanţă de aproximativ 24 de kilometri nord-est de Ierusalim. Acolo, el rămâne cu discipolii săi departe de duşmani.

Se apropie însă Paştele anului 33 e.n. şi, în scurt timp, Isus porneşte din nou la drum. Traversează Samaria şi soseşte în Galileea. Este ultima sa călătorie în această zonă, înainte de moartea sa. În timp ce se află în Galileea, probabil că el şi discipolii săi li se alătură altor oameni care se îndreaptă spre Ierusalim pentru a sărbători Paştele. Ei o iau pe drumul care străbate Pereea, la est de râul Iordan.

La începutul călătoriei, în timp ce intră într-un oraş din Samaria sau din Galileea, Isus întâlneşte zece leproşi. Această boală îngrozitoare macină treptat părţile corpului: degetele de la mâini şi de la picioare, urechile, nasul şi buzele. Pentru a evita infectarea altora, Legea lui Dumnezeu spune următoarele cu privire la un lepros: „[El] să-şi acopere barba şi să strige: «Necurat! Necurat!» În toate zilele cât va avea rana, . . . să locuiască singur [izolat, NW]“.

Cei zece leproşi respectă restricţiile impuse de Lege celor care au lepră şi rămân la o distanţă apreciabilă de Isus. Totuşi, ei strigă cu glas tare: „Isuse, Învăţătorule, fie-ţi milă de noi!“

Văzându-i de la distanţă, Isus porunceşte: „Duceţi-vă, arătaţi-vă preoţilor!“ El spune aceasta deoarece Legea lui Dumnezeu îi autorizează pe preoţi să-i declare sănătoşi pe leproşii vindecaţi. În felul acesta, cei în cauză primesc aprobarea să trăiască din nou printre oamenii sănătoşi.

Cei zece leproşi au încredere în puterile miraculoase ale lui Isus. De aceea, ei merg în grabă la preoţi, cu toate că nu au fost încă vindecaţi. Pe drum, credinţa lor în Isus le este răsplătită. Ei încep să observe şi să simtă că sunt din nou sănătoşi.

Nouă din cei zece leproşi curăţaţi îşi continuă drumul, dar al zecelea, un samaritean, se întoarce ca să-l caute pe Isus. De ce? Deoarece el este foarte recunoscător pentru ce i s-a întâmplat. El îl laudă pe Dumnezeu cu glas tare şi, atunci când îl găseşte pe Isus, îi cade la picioare, mulţumindu-i.

Drept răspuns, Isus îi spune: „Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?“

Apoi îi spune samariteanului: „Scoală-te şi du-te. Credinţa ta te-a mântuit“.

În timp ce citim relatarea despre modul în care Isus i-a vindecat pe cei zece leproşi, ar trebui să luăm în serios lecţia care reiese din întrebarea sa: „Dar cei nouă unde sunt?“ Nerecunoştinţa manifestată de cei nouă este o lipsă gravă. Ne vom arăta noi recunoscători, la fel ca samariteanul, pentru ceea ce am primit de la Dumnezeu, inclusiv pentru promisiunea sigură a vieţii veşnice în lumea nouă şi dreaptă a lui Dumnezeu? Ioan 11:54, 55; Luca 17:11–19; Leviticul 13:16, 17, 45, 46; Apocalipsa 21:3, 4.

▪ Cum zădărniceşte Isus eforturile depuse pentru a-l ucide?

▪ Unde se duce acum Isus, şi încotro se îndreaptă după aceea?

▪ De ce stau leproşii la distanţă, şi de ce le spune Isus să meargă la preoţi?

▪ Ce lecţie ar trebui să învăţăm din această experienţă?