Capitolul 2

De ce atîtea dezacorduri cu privire la evoluţie?

Cînd‚ cu prilejul centenarului apariţiei Originii speciilor‚ urma să fie publicată o ediţie specială a acestei lucrări a lui Darwin‚ a fost invitat să prefaţeze cartea W.R. Thompson‚ directorul de atunci al aşezămîntului ştiinţific canadian Commonwealth Institute of Biological Control din Ottawa. În acea prefaţă W.R. Thompson scria: „După cum bine ştim‚ există o mare divergenţă de opinii printre biologi‚ nu numai cu privire la cauzele evoluţiei‚ ci chiar şi cu privire la procesul în sine. Existenţa acestei divergenţe se explică prin faptul că dovezile sînt nesatisfăcătoare şi ele nu permit nici o concluzie certă. De aceea‚ este corect şi pertinent să se atragă atenţia publicului din afara lumii ştiinţifice asupra dezacordurilor privitoare la evoluţie.“⁠^a

1, 2. (a) Cum este definit cuvîntul „fapt“? (b) Arătaţi cîteva exemple de fapte?

ACEIA care sprijină teoria evoluţiei trăiesc cu impresia că ea este acum un fapt stabilit. Ei consideră că evoluţia este o „întîmplare sau împrejurare reală‚ [un] lucru petrecut în realitate“‚ după cum defineşte Dicţionarul explicativ al limbii române cuvîntul „fapt“. Dar este ea‚ oare‚ într-adevăr‚ un fapt?

² Să recurgem la o ilustrare: Cîndva‚ se credea că pămîntul este plat. Acum s-a stabilit‚ cu toată certitudinea‚ că el are formă sferică. Acesta este un fapt. Odinioară se credea că pămîntul este centrul universului şi că cerurile execută o mişcare de revoluţie în jurul pămîntului. Noi ştim astăzi‚ mai presus de orice posibilitate de îndoială‚ că pămîntul este acela care execută‚ pe o orbită‚ o mişcare de revoluţie în jurul soarelui. Acesta este‚ de asemenea‚ un fapt. Multe lucruri care erau odinioară teorii controversate  au fost stabilite‚ cu ajutorul dovezilor‚ drept solide realităţi sau adevăruri.

3. (a) Din ce se vede că evoluţia‚ ca „fapt“ stabilit‚ se află încă sub semnul întrebării? (b) Ce examinare va fi utilă‚ pentru a ne da seama de starea actuală a evoluţiei?

³ Oare o examinare a dovezilor care pledează în favoarea evoluţiei îl vor lăsa pe cercetător să se simtă pe un teren la fel de solid? Este interesant de remarcat faptul că încă de la apariţia‚ în 1859‚ a cărţii lui Darwin‚ Originea speciilor diverse aspecte ale teoriei sale au constituit obiectul unor considerabile dezacorduri chiar printre cei mai de seamă savanţi evoluţionişti. Astăzi‚ această dispută este mai intensă decît oricînd. De aceea‚ este edificatoare o examinare a lucrurilor pe care le au de spus în această privinţă înşişi apărătorii evoluţiei.

Evoluţia luată cu asalt

4–6. Ce se petrece printre aceia care sînt promotorii evoluţiei?

⁴ Revista ştiinţifică Discover explică situaţia în felul următor: „Evoluţia este atacată (. . .) nu numai de către creştinii fundamentalişti. Ea este contestată chiar şi de renumiţi oameni de ştiinţă. Opiniile paleontologilor‚ savanţi care studiază documentele fosile‚ se află într-un tot mai accentuat dezacord cu concepţia predominantă a darwinismului.“⁠¹ Francis Hitching‚ evoluţionist şi autor al cărţii The Neck of the Giraffe (Gîtul girafei) a declarat: „În ciuda acceptării sale în lumea ştiinţifică‚ drept marele principiu unificator al biologiei‚ darwinismul‚ după un secol şi un sfert de existenţă‚ se află în dificultăţi surprinzător de mari.“⁠²

⁵ După o importantă conferinţă‚ la care au participat circa 150 de specialişti evoluţionişti şi care s-a ţinut la Chicago‚ în statul Illinois‚ S.U.A.‚ un raport a formulat concluzia: „[Evoluţia] trece prin cea mai cuprinzătoare şi mai profundă revoluţionare a sa din (ultimii) circa 50 de ani. (. . .) Întrebarea cum s-a petrecut în mod exact evoluţia constituie o chestiune de mari controverse printre biologi. (. . .) Nu s-a întrezărit nici o posibilitate de soluţionare clară a controverselor.“⁠³

⁶ Paleontologul Niles Eldredge‚ un proeminent evoluţionist‚ a spus: „Îndoielile care s-au strecurat în ultimii douăzeci de ani în biologia evoluţionistă‚ subminîndu-i  siguranţa de odinioară‚ de-o înfumurată încredere‚ au dezlănţuit pasiunile.“ El a vorbit despre „dezacordul total chiar şi în sînul fiecăreia dintre taberele aflate în conflict“ şi a adăugat că „situaţia este cu adevărat confuză. (. . .) Uneori ai impresia că există tot atît de multe variaţiuni pe fiecare temă [evoluţionistă] cîţi biologi există.“⁠⁴

7, 8. Ce comentariu a făcut un respectat scriitor cu privire la Originea speciilor a lui Darwin?

⁷ Cristopher Booker‚ scriitor şi publicist de la revista Times din Londra (şi care acceptă şi el teoria evoluţiei)‚ a spus cu privire la aceasta: „A fost o teorie fermecător de simplă şi de atrăgătoare. Singurul necaz a constat‚ după cum însuşi Darwin a fost‚ măcar în parte‚ conştient de aceasta‚ în faptul că era plină de colosale lacune.“ Privitor la Originea speciilor‚ a lui Darwin‚ el a făcut observaţia: „Ne aflăm aici în faţa supremei ironii că o carte care a devenit celebră prin faptul că explică originea speciilor‚ în realitate nu explică nimic de felul acesta.“ (Sublinierea ne aparţine.)

⁸ Booker a mai declarat: „La un secol de la moartea lui Darwin‚ nu dispunem încă de nici cea mai neînsemnată idee demonstrabilă şi nici măcar plauzibilă cu privire la modul în care s-a petrecut în realitate evoluţia‚ iar faptul acesta a dus‚ în ultimii ani‚ la o extraordinară serie de bătălii în jurul întregii probleme (. . .) O stare de război aproape făţişă există chiar printre evoluţioniştii înşişi‚ fiecare sectă [evoluţionistă] recomandînd cîte o nouă modificare.“ El a spus în concluzie: „Nu avem‚ şi probabil nici nu vom avea niciodată‚ nici cea mai vagă idee cu privire la modul în care s-a produs în realitate [evoluţia] şi nici cu privire la cauza ei.“⁠⁵

9. Cum este descrisă situaţia care există printre evoluţionişti în ultima vreme?

⁹ Împărtăşind această părere‚ evoluţionistul Hitching a declarat: „Vrajbele care mocneau‚ privitoare la teoria evoluţiei‚ s-au aprins (. . .) Poziţiile fortificate‚ pro şi contra‚ au fost fixate pe locuri înalte şi insultele zburau  de la o poziţie la alta ca proiectilele aruncate de mortiere.“ După părerea lui este vorba despre o dispută academică de mari proporţii‚ „în mod potenţial una dintre acelea care se produc la un moment dat în domeniul ştiinţific cînd o idee acceptată timp îndelungat se prăbuşeşte sub greutatea argumentelor contrare‚ fiind înlocuită cu una nouă“.⁠⁶ Şi revista britanică New Scientist a remarcat că „un număr crescînd de oameni de ştiinţă şi mai ales un număr crescînd de evoluţionişti (. . .) susţin că teoria evoluţionistă darwinistă nu este cîtuşi de puţin o adevărată teorie ştiinţifică. (. . .) Mulţi dintre critici se bucură de cea mai înaltă consideraţie pe plan intelectual.“⁠⁷

Dileme privitoare la origini

10. S-a dovedit oare a fi un fapt stabilit teoria evoluţionistă privitoare la apariţia vieţii pe pămînt?

¹⁰ Astronomul Robert Jastrow‚ referindu-se la obîrşia vieţii‚ a spus următoarele: „Spre amărăciunea lor‚ [oamenii de ştiinţă] nu pot să dea nici un răspuns clar‚ deoarece chimiştii au eşuat în toate încercările lor de a reproduce experimentele naturii de creare a vieţii din materie nevie. Oamenii de ştiinţă nu ştiu cum s-a petrecut lucrul acesta.“ El a mai adăugat: „Oamenii de ştiinţă nu dispun de nici o dovadă împotriva ideii că viaţa a fost rezultatul unui act de creaţie.“⁠⁸

11. Ce problemă cauzează pentru evoluţionişti complexitatea organelor corpului?

 ¹¹ Dar dificultăţile nu se limitează la problema originii vieţii. Gîndiţi-vă la asemenea organe ale corpului cum sînt ochiul‚ urechea şi creierul. Toate sînt de o ameţitoare complexitate‚ depăşind cu mult cea mai complicată aparatură creată de om. O problemă o constituie pentru evoluţie faptul că toate părţile unor asemenea organe trebuie să funcţioneze împreună şi simultan‚ pentru ca să aibă loc procesul vederii‚ al auzului şi al gîndirii. Asemenea organe ar fi fost absolut inutile atîta vreme cît n-ar fi fost completate toate celelalte părţi ale întregului. Aşadar se impune întrebarea: Ar fi putut oare întîmplarea oarbă‚ care este considerată drept factorul determinant al evoluţiei‚ să aducă laolaltă toate aceste părţi exact la timpul oportun‚ pentru a produce asemenea complicate mecanisme?

12. (a) Ce comentariu a făcut Darwin cu privire la originea ochiului? (b) Este oare astăzi mai aproape de soluţionarea ei această problemă?

¹² Darwin a recunoscut că aceasta este o problemă serioasă. Spre exemplu‚ el a scris: „A presupune că ochiul (. . .) s-ar fi putut forma prin [evoluţie]‚ pare‚ o mărturisesc deschis‚ cît se poate de absurd.“⁠⁹ De atunci a trecut mai bine de un secol. S-a rezolvat oare această problemă? Nu. Dimpotrivă‚ ce s-a aflat din timpul lui Darwin încoace cu privire la ochi arată că el este mai complex decît s-a crezut. De aceea Jastrow a spus: „Ochiul pare să fi fost proiectat; nici un constructor de telescoape n-ar fi putut să-l facă mai bine.“⁠¹⁰

13. Ce concluzie a tras cu privire la creier un om de ştiinţă?

 ¹³ Dacă aşa stau lucrurile în ce priveşte ochiul‚ ce vom putea spune atunci despre creierul uman? Dacă nici chiar o maşină simplă nu evoluează prin forţa întîmplării‚ cum ar putea fi creierul un fapt evolutiv‚ el‚ care este infinit mai complex? Jastrow a tras apoi concluzia: „Este greu de acceptat evoluţia ochiului uman ca produs al întîmplării; este şi mai greu de acceptat că evoluţia inteligenţei umane nu ar fi decît produsul unor deranjamente întîmplătoare în celulele cerebrale ale strămoşilor noştri.“⁠¹¹

Dileme privitoare la fosile

14. Este adevărat că documentele fosile sprijină evoluţia?

¹⁴ Oamenii de ştiinţă au dezgropat din pămînt milioane de oase şi alte vestigii ale vieţii din trecutul planetei. Acestea se numesc fosile. Dacă evoluţia ar fi un fapt‚ fireşte că‚ în toate acestea‚ ar trebui să existe ample dovezi  ale transformărilor evolutive ale unor specii în altele. Dar publicaţia Bulletin‚ editată de Field Museum of Natural History‚ din Chicago‚ a făcut următoarea observaţie critică: „Teoria [evoluţionistă] a lui Darwin a fost pusă întotdeauna într-o strînsă legătură cu dovezile furnizate de fosile şi‚ probabil‚ cei mai mulţi oameni presupun că fosilele furnizează o parte foarte însemnată din argumentaţia generală în favoarea interpretărilor darwiniste ale istoriei vieţii. Din nefericire‚ lucrul acesta nu este riguros adevărat.“

15. (a) Cum considera Darwin‚ pe vremea sa‚ documentele fosile? (b) Ce dezvăluie dovezile‚ după mai bine de un secol de colecţionare de fosile?

¹⁵ Din ce motiv? Menţionatul Bulletin spune în continuare că Darwin „a fost pus în încurcătură de către documentele fosile‚ deoarece acestea n-au arătat aşa cum a prezis el că vor arăta. (. . .) Mai tîrziu‚ informaţiile furnizate de geologie nu au oferit şi nu oferă nici acum un lanţ continuu‚ care să ateste o evoluţie lentă şi progresivă.“ În realitate‚ acum‚ după mai bine de un secol de colecţionare de fosile‚ „dispunem de şi mai puţine exemple de tranziţie evoluţionistă‚ decît pe timpul lui Darwin“‚ explica Bulletin.⁠¹² Cum se explică faptul acesta? Prin  aceea că documentele fosile‚ mult mai numeroase acum‚ arată că unele dintre exemplele care erau utilizate cîndva pentru a sprijini evoluţia nu mai sînt considerate astăzi drept dovezi.

16. Ce recunosc acum numeroşi oameni de ştiinţă evoluţionişti?

¹⁶ Această nereuşită de a sprijini evoluţia treptată cu ajutorul documentelor fosile i-a tulburat pe numeroşi evoluţionişti. În lucrarea sa The New Evolutionary Timetable (Noul tabel al perioadelor evoluţioniste)‚ Steven Stanley vorbea de „nereuşita generală a documentelor de a dovedi trecerile treptate de la un grup principal la altul“. El a zis: „Documentele fosile cunoscute nu sînt şi nu au fost niciodată de acord cu [evoluţia lentă].“⁠¹³ Niles Eldredge a recunoscut şi el că: „Modelul care ni se spune de 120 de ani că va fi găsit‚ nu există.“⁠¹⁴

Teorii mai noi

17. Ce comentariu face Science Digest cu privire la teoriile mai noi?

¹⁷ Toate acestea i-au determinat pe mulţi oameni de ştiinţă să formuleze noi teorii evoluţioniste. În acest sens‚ Science Digest se exprimă în felul următor: „Unii oameni de ştiinţă propun acum variaţii evolutive şi mai rapide‚ preocupîndu-se în prezent‚ cu toată seriozitatea‚ de idei care odinioară erau popularizate numai în literatura ştiinţifico-fantastică.“⁠¹⁵

18. De ce dificultate se loveşte teoria‚ de dată mai recentă‚ conform căreia viaţa a început în spaţiul cosmic?

¹⁸ De pildă‚ unii oameni de ştiinţă au ajuns la concluzia că viaţa n-ar fi putut să apară spontan pe pămînt. În schimb‚ ei emit ideea speculativă că ea trebuie să fi provenit din spaţiul cosmic şi a coborît apoi pe pămînt. Dar aceasta nu face decît să transfere problema originii vieţii într-un alt loc‚ într-un mediu şi mai ostil. Primejdiile cu care este confruntată viaţa în ambianţa ostilă a spaţiului cosmic sînt bine cunoscute. Este oare verosimil deci ca viaţa să fi apărut în mod spontan altundeva‚ în univers‚ şi să fi supravieţuit în asemenea vitrege condiţii‚ ajungînd apoi într-un mod oarecare pe pămînt‚ iar mai tîrziu să se fi dezvoltat aşa cum o cunoaştem noi?

19, 20. Ce nouă teorie promovează unii evoluţionişti?

¹⁹ Deoarece documentele fosile nu arată o dezvoltare treptată a vieţii şi o transformare dintr-un tip într-altul‚  unii evoluţionişti emit teoria speculativă că procesul trebuie să se fi petrecut prin şocuri şi salturi bruşte‚ şi nu în ritm continuu. Aşa cum explică The World Book Encyclopedia: „Numeroşi biologi cred că noile specii este posibil să fi apărut prin subite şi drastice schimbări în patrimoniul genetic.“⁠¹⁶

²⁰ Unii dintre adepţii acestei teorii au numit acest proces „echilibrul punctat“. Adică‚ speciile îşi păstrează „echilibrul“ (ele rămîn multă vreme aceleaşi)‚ dar‚ la intervale regulate se produce o „punctare“ (un mare salt‚ prin care se transformă în altceva). Această teorie este de-a dreptul opusă ideilor pe care le-au acceptat multe decenii aproape toţi evoluţioniştii. Prăpastia dintre cele două teorii a fost ilustrată printr-un titlu principal din New York Times: „Teoria evoluţiei rapide este atacată.“ Articolul observa că ideea mai nouă a „echilibrului punctat“ „a stîrnit o nouă împotrivire“ printre aceia care ţin la punctul de vedere tradiţional.⁠¹⁷

21. (a) Indiferent de teoria acceptată‚ ce dovezi ar trebui să existe? (b) Dar ce arată faptele?

²¹ Indiferent ce teorie este îmbrăţişată‚ este raţional să ne aşteptăm să existe cel puţin unele dovezi care să arate că o formă de viaţă se transformă într-o altă formă de viaţă. Dar între diversele forme de viaţă atestate de documentele fosile precum şi între cele existente astăzi pe pămînt a existat şi continuă să existe o prăpastie.

22, 23. Cum a fost contestată în timpurile mai recente ideea lui Darwin a ’supravieţuirii celui mai bine adaptat‘?

 ²² De asemenea‚ este relevant faptul de a vedea ce s-a întîmplat cu ideea lui Darwin‚ acceptată îndelungată vreme‚ privitoare la „supravieţuirea celui mai bine adaptat“. El i-a dat acestei idei numele de „selecţie naturală“. Cu alte cuvinte‚ el credea că natura i-a „selectat“‚ în vederea supravieţuirii‚ pe indivizii cel mai bine adaptaţi. Întrucît aceşti „adaptaţi“ au dobîndit‚ după cum se presupune‚ trăsături noi‚ care s-au dovedit avantajoase pentru ei‚ aceştia‚ încet-încet‚ au evoluat. Dar dovezile acumulate în mai bine de 125 de ani arată că‚ chiar dacă indivizii mai bine adaptaţi pot supravieţui‚ asta nu explică însă cum au apărut ei. Un leu poate fi mai bine adaptat decît alt leu‚ dar faptul acesta nu explică felul în care a devenit el leu. Şi toţi descendenţii lui vor fi tot lei şi nu altceva.

²³ În acest sens‚ scriitorul Tom Bethell făcea‚ în revista Harper’s‚ următorul comentariu: „Darwin a săvîrşit o greşeală suficient de gravă pentru a-şi submina întreaga lui teorie. Iar acea greşeală n-a fost recunoscută ca atare decît foarte recent. (. . .) Un organism poate fi‚ într-adevăr‚ mai bine „adaptat“ decît altul. (. . .) Desigur‚ faptul acesta nu este ceva de natură să contribuie la crearea organismului. (. . .) Este limpede‚ cred‚ că a existat ceva foarte‚ foarte greşit într-o asemenea idee.“ Bethell a mai adăugat: „După cîte văd eu‚ concluzia este cam descumpănitoare: Teoria lui Darwin cred eu‚ este în pragul prăbuşirii.“⁠¹⁸

Fapt sau teorie?

24, 25. (a) Arătaţi unele domenii în care evoluţia nu a corespuns normelor pe baza cărora să poată fi considerată un fapt stabilit. (b) Avînd în vedere ce a spus un evoluţionist despre teoria modernă a evoluţiei‚ cum poate fi ea considerată?

²⁴ Rezumînd unele dintre problemele nerezolvate cu care se confruntă evoluţia‚ Francis Hitching a făcut remarca: „[Teoria modernă a evoluţiei] a eşuat în trei domenii de importanţă hotărîtoare în care poate fi testată: Documentele fosile dezvăluie mai degrabă un model de salturi evolutive‚ decît o schimbare treptată. Genele sînt mecanism de puternică stabilizare‚ a cărui principală funcţie este aceea de a împiedica evoluarea a noi forme. Mutaţiile întîmplătoare‚ produse pas cu pas‚ la nivel  molecular‚ nu pot să explice complexitatea organizată şi crescîndă a vieţii.“ — Sublinierile ne aparţin.

²⁵ Apoi‚ în concluzie‚ Hitching a făcut această observaţie: „Pentru a ne exprima în termenii cei mai delicaţi‚ o teorie evoluţionistă care suscită atîtea îndoieli‚ chiar printre aceia care o propagă‚ nu poate să nu fie pusă sub semnul întrebării. Dacă darwinismul este‚ cu adevărat‚ marele principiu unificator al biologiei‚ atunci el cuprinde domenii de ignoranţă extraordinar de vaste. El nu reuşeşte să explice cîtuşi de puţin probleme fundamentale ca acestea: cum au devenit vii elementele chimice lipsite de viaţă‚ ce reguli gramaticale se află îndărătul codului genetic‚ cum dau genele formă lucrurilor vii.“ De fapt‚ Hitching a declarat că el consideră că teoria modernă a evoluţiei este „atît de nesatisfăcătoare încît merită să fie tratată drept chestiune de credinţă.“⁠¹⁹

26. De ce nu este raţională insistenţa asupra ideii că evoluţia ar fi un fapt?

²⁶ Însă numeroşi apărători ai evoluţiei consideră că au suficiente motive să insiste asupra părerii că evoluţia este un fapt. Ei afirmă că discuţiile lor în contradictoriu se desfăşoară doar în jurul detaliilor. Dar dacă vreo altă teorie ar avea asemenea enorme dificultăţi nerezolvate şi asemenea contradicţii majore printre apărătorii ei‚ ar fi ea‚ oare declarată cu atîta grabă drept fapt? Simpla repetare că ceva este un fapt nu-l face să devină realmente fapt. Lucrurile stau aşa cum a scris biologul John R. Durant în revista londoneză The Guardian: „Mulţi oameni de ştiinţă capitulează în faţa tentaţiei de a fi dogmatici‚ (. . .) de nenumărate ori chestiunea originii speciilor a fost prezentată ca şi cum ar fi fost definitiv clarificată. Nimic mai departe de adevăr! (. . .) Dar tendinţa de a fi dogmatici persistă şi ea nu serveşte cu nimic cauza ştiinţei.“⁠²⁰

27. Ce altă explicaţie conformă faptelor ne permite să înţelegem cum a apărut viaţa pe pămînt?

²⁷ Pe de altă parte‚ ce se poate spune despre creaţie ca explicaţie a apariţiei vieţii? Argumentele prezentate de către aceia care cred în ea sînt oare mai credibile decît argumentele care sînt prezentate în sprijinul evoluţiei? Şi‚ în calitatea sa de cea mai bine cunoscută relatare despre creaţie‚ aruncă oare Geneza o lumină verosimilă asupra felului în care a apărut pămîntul şi vieţuitoarele care îl locuiesc?

[Întrebări de studiu]

[Text generic pe pagina 14]

„Darwinismul‚ după un secol şi un sfert de existenţă‚ se află în dificultăţi extrem de mari“

[Text generic pe pagina 15]

„Întrebarea cum s-a petrecut în mod exact evoluţia constituie o chestiune de mari controverse printre biologi“

[Text generic pe pagina 18]

„Ochiul pare să fi fost proiectat; nici un constructor de telescoape n-ar fi putut să-l facă mai bine“

[Text generic pe pagina 21]

„Modelul care ni se spune de 120 de ani că va fi găsit‚ nu există“

[Text generic pe pagina 21]

„Unii oameni de ştiinţă propun (. . .) idei [evoluţioniste] care odinioară erau popularizate numai în literatura ştiinţifico-fantastică“

[Text generic pe pagina 22]

Noile teorii contrazic ceea ce a fost acceptat timp de multe decenii

[Text generic pe pagina 23]

„Teoria lui Darwin‚ cred eu‚ este în pragul prăbuşirii“

[Text generic pe pagina 24]

„De nenumărate ori chestiunea originii speciilor a fost prezentată ca şi cum ar fi fost definitiv clarificată. Nimic mai departe de adevăr!“

[Chenarul de la pagina 18]

„Informaticienii sînt în impas. Ei nu pot rivaliza cu ochiul uman“

Sub acest titlu‚ The New York Times relata următoarele: „Experţii care urmăresc realizarea unuia dintre cele mai cutezătoare visuri ale omului — acela de a crea o maşină care să gîndească — s-au poticnit încă de la ceea ce părea a fi un prim şi elementar pas. Ei n-au reuşit să-şi însuşească secretul vederii.

După două decenii de cercetări‚ ei tot mai trebuie să le înveţe pe maşini actul în aparenţă simplu al recunoaşterii obiectelor obişnuite şi al deosebirii unora de altele.

În schimb‚ ei au ajuns să manifeste un nou şi profund respect faţă de marea complexitate a ochiului uman. (. . .) Retina umană este obiect de invidie pentru informaticieni. Cele 100 de milioane de bastonaşe şi de conuri ale sale‚ precum şi straturile ei de neuroni îi permit să efectueze cel puţin 10 miliarde de operaţii pe secundă.“⁠^b

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Un publicist de la revista londoneză Times‚ care acceptă şi el evoluţia‚ a scris despre cartea lui Darwin‚ Originea speciilor: „Ne aflăm aici în faţa supremei ironii că o carte care a devenit celebră prin faptul că explică originea speciilor‚ în realitate nu explică nimic de felul acesta“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]

Un evoluţionist a declarat: „Poziţiile fortificate‚ pro şi contra‚ au fost fixate (. . .) şi insultele zburau de la o poziţie la alta ca proiectilele aruncate de mortiere“

[Legenda fotografiilor de la pagina 19]

Astronomul Robert Jastrow a spus: „Este greu de acceptat evoluţia ochiului uman ca produs al întîmplării; este şi mai greu de acceptat că evoluţia inteligenţei umane nu ar fi decît produsul unor deranjamente întîmplătoare în celulele cerebrale ale strămoşilor noştri“

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 20]

„Unele dintre exemplele clasice de transformări darwiniste în documentele fosile (. . .) au trebuit să fie eliminate sau modificate‚ ca rezultat al unor informaţii mai detaliate.“⁠^c — David Raup‚ Chicago’s Field Museum of Natural History

Eohippus

Archaeopterix

Dipneumonide

[Legenda fotografiei de la pagina 22]

Chiar dacă indivizii bine adaptaţi pot supravieţui‚ asta nu explică însă cum au apărut ei