Capitolul 17

Este Biblia demnă de încredere?

1. (a) Cum gîndesc mulţi despre Biblie‚ în contrast cu ceea ce afirmă ea despre sine? (b) Ce întrebare se ridică deci?

PENTRU mulţi oameni Biblia nu este nimic mai mult decît o carte scrisă de oameni înţelepţi dintr-o epocă demult apusă. Profesorul universitar Gerald A. Larue afirmă: „Opiniile emise de redactorii Bibliei reflectă ideile‚ credinţele şi conceptele curente în epoca lor cu limitele cunoaşterii din acele timpuri.“⁠¹ Biblia însă afirmă despre ea însăşi că este o carte inspirată de Dumnezeu (2 Timotei 3:16). Dacă este adevărat lucrul acesta‚ atunci în paginile ei nu ar trebui să găsim nici una dintre ideile eronate care predominau în epoca în care a fost scrisă Biblia. Dacă examinăm deci Biblia în lumina cunoştinţelor moderne‚ va trece ea oare cu succes printr-un asemenea examen?

2. Ce efect au noile cunoştinţe asupra scrierilor ştiinţifice?

² În timp ce examinăm această problemă‚ să nu uităm că datorită progreselor constante ale cunoaşterii‚ oamenii trebuie să îşi revizuiască în permanenţă punctele de vedere‚ pentru a le adapta noilor informaţii şi descoperiri. Revista Scientific Monthly făcea odată remarca: „Ar fi prea mult să ne aşteptăm ca în anumite cazuri articolele scrise în urmă cu [numai] cinci ani să mai fie considerate astăzi reprezentative pentru ideile cele mai recente în domeniul ştiinţific pe care îl abordează.“⁠² Or Biblia a fost scrisă şi redactată în cursul unei perioade de circa 1.600 de ani şi a fost încheiată cu circa 2.000 de ani în urmă. Ce se poate spune‚ aşadar‚ despre exactitatea ei?

Biblia şi ştiinţa

3. Ce idei aveau oamenii antichităţii cu privire la modul în care este susţinut pămîntul în spaţiu‚ dar ce spune Biblia?

³ În epoca în care a fost scrisă Biblia oamenii au emis numeroase presupuneri asupra modului în care  este susţinut pămîntul în spaţiu. Spre exemplu‚ unii susţineau că pămîntul se sprijină pe patru elefanţi care‚ la rîndul lor‚ stau pe o enormă broască ţestoasă marină. Dar Biblia‚ departe de a se face ecoul ideilor fanteziste şi neştiinţifice ale acelor vremuri‚ spune cu simplitate: „[Dumnezeu] întinde nordul deasupra locului vid‚ suspendînd pămîntul pe nimic“ (Iov 26:7). Sînt deci mai bine de 3.000 de ani de cînd Biblia spune în mod foarte exact că pămîntul nu se sprijină pe nimic material‚ fapt care este în deplină armonie cu cele mai recente cunoştinţe privitoare la legile gravitaţiei şi ale mişcării. „Cum a ştiut Iov lucrul acesta?“ — comentează un biblist. „Aceasta este o problemă greu de rezolvat de către aceia care neagă inspiraţia Sfintei Scripturi.“⁠³

4, 5. (a) Ce se credea cu privire la forma pămîntului‚ şi ce teamă genera faptul acesta? (b) Ce spune Biblia cu privire la forma pămîntului?

⁴ Cu privire la forma pămîntului‚ The Encyclopedia Americana declară: „Potrivit celei mai vechi imagini pe care şi-au făcut-o oamenii‚ pămîntul era un disc rigid şi plat‚ situat în centrul universului. (. . .) Ideea unui pămînt în formă sferică nu a fost larg acceptată decît începînd din Renaştere.“⁠⁴ Unii dintre primii navigatori se temeau să se aventureze pînă în apropiere de marginile discului terestru! Dar graţie apariţiei busolei şi ale altor progrese‚ a fost în curînd posibil să se întreprindă călătorii mai lungi pe ocean. Aceste „călătorii de explorare‚ explică o altă enciclopedie‚ au adus dovada că pămîntul este sferic şi nu plat‚ cum credeau cei mai mulţi oameni.“⁠⁵

 ⁵ Totuşi‚ cu mult timp înainte ca oamenii să fi întreprins asemenea călătorii‚ acum circa 2.700 de ani‚ Biblia a spus: „Există Unul care locuieşte deasupra cercului pămîntului‚ ai cărui locuitori sînt ca nişte lăcuste“ (Isaia 40:22). Cuvîntul ebraic chugh‚ tradus aici prin „cerc“ poate avea sensul de „sferă“‚ după cum arată unele lucrări de referinţă‚ de pildă Analytical Hebrew and Chaldee Lexicon al lui Davidson. De aceea‚ alte traduceri spun „globul pămîntului“‚ (Douay Version) sau „pămîntul rotund“ (Moffatt). Biblia nu a fost deci influenţată de ideea greşită care predomina în epoca scrierii ei‚ potrivit căreia pămîntul este plat. Biblia este exactă.

6. Ce uimitor circuit‚ despre care oamenii din antichitate în general nu ştiau nimic‚ este descris în Biblie?

⁶ Oamenii au observat de mult timp că fluviile se varsă în mări şi în oceane‚ fără ca adîncimea acestora din urmă să crească. Înainte de a se fi descoperit sfericitatea pămîntului unii credeau că o cantitate egală cu aceea adusă de rîuri şi fluvii se vărsa peste extremităţile pămîntului. Mai tîrziu s-a înţeles însă că soarele „pompează“ miliarde de litri de apă pe secundă sub formă de vapori. Norii formaţi din aceşti vapori de apă sînt antrenaţi de vînturi deasupra continentelor unde cad din nou sub formă de ploaie sau de ninsoare. Apa rezultată astfel alimentează rîurile şi fluviile care se varsă din nou în mare. Acest circuit extraordinar‚ despre care oamenii din antichitate nu ştiau în general nimic‚ este descris în următorii termeni: „Toate rîurile se varsă în mare şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul  de unde pornesc‚ ca iarăşi să pornească de acolo.“ — Ecleziast 1:7‚ Biblia Cornilescu.

7, 8. (a) Cum s-a dovedit exactitatea afirmaţiilor pe care le face Biblia cu privire la originea universului? (b) Care este reacţia unor astronomi în faţa celor mai recente informaţii şi de ce?

⁷ Cu privire la originea universului‚ Biblia spune: „La început Dumnezeu a creat cerurile şi pămîntul“ (Geneza 1:1). Însă mulţi oameni de ştiinţă au considerat că aceasta este o afirmaţie neştiinţifică şi au susţinut că universul n-a avut început. Dar atrăgînd atenţia asupra unor informaţii mai recente‚ astronomul Robert Jastrow explică: „Faptul esenţial care decurge din aceste stranii dezvoltări este acela că‚ într-un sens‚ universul are un început‚ că el a început la un anumit moment în timp.“ Jastrow se referă aici la o teză general acceptată‚ şi anume‚ la teoria Big Bangului sau a Marelui Bang (explozia iniţială)‚ despre care am vorbit în capitolul 9. El adaugă: „Vedem acum că dovezile furnizate de astronomie ne conduc la un punct de vedere biblic asupra originii lumii. Detaliile diferă‚ dar elementele esenţiale astronomice şi relatarea biblică din Geneza sînt identice.“⁠⁶

⁸ Ce reacţii au provocat asemenea descoperiri? „Astronomii au fost cuprinşi de o ciudată tulburare“‚ scrie Jastrow. „Reacţia lor constituie o interesantă demonstraţie de comportament a minţii ştiinţifice — care ar trebui să fie o minte foarte obiectivă — în faţa faptelor stabilite cînd ele se află în conflict cu articolele de credinţă ale profesiunii noastre. Se dovedeşte că oamenii de ştiinţă reacţionează ca oricare alţi oameni‚ ca noi toţi‚ atunci cînd părerile noastre se află în opoziţie cu faptele. Noi ne irităm‚ pretindem că nu există nici un conflict‚ sau încercăm să îl ascundem îndărătul unor fraze lipsite de sens.“⁠⁷ Dar rămîne un lucru valabil că în timp ce „faptele stabilite“ contrazic ceea ce oamenii de ştiinţă au crezut multă vreme cu privire la originea universului‚ ele confirmă însă ceea ce este scris în Biblie de milenii.

9, 10. (a) Ce spune Biblia cu privire la un diluviu universal? (b) Ce fapte confirmă exactitatea Bibliei?

⁹ După cum arată Biblia‚ un diluviu universal a acoperit în zilele lui Noe cei mai înalţi munţi de pe  pămînt şi i-a nimicit pe toţi oamenii care nu se aflau în imensa arcă ce fusese construită de Noe (Geneza 7:1–24). Mulţi au făcut haz de această relatare. Şi totuşi‚ pe cei mai înalţi munţi se găsesc scoici marine. Şi o altă dovadă că într-un trecut nu prea îndepărtat a avut loc un diluviu de proporţii imense este faptul că s-a descoperit un mare număr de fosile şi de schelete în îngrămădiri de sedimente noroioase îngheţate. The Saturday Evening Post făcea observaţia: „Multe dintre aceste animale au fost descoperite în stare de perfectă conservare‚ intacte şi fără leziuni‚ stînd încă în picioare sau în genunchi (. . .) Avînd în vedere concepţiile noastre anterioare‚ acesta este un tablou surprinzător. Ne aflăm în prezenţa unor imense turme de animale enorme şi bine hrănite‚ neadaptate la condiţiile unui climat geros‚ şi care pasc liniştite în păşuni însorite (. . .) Ele au pierit brusc‚ fără nici un semn vizibil de violenţă şi înainte ca ele să fi avut timp să-şi înghită hrana din gură. Apoi au fost congelate atît de rapid încît fiecare celulă a corpului lor a fost perfect conservată.“⁠⁸

¹⁰ Faptele acestea corespund pe de-a-ntregul cu ceea ce s-a întîmplat în diluviul universal. Biblia îl descrie după cum urmează: „În acea zi s-au deschis cu putere toate izvoarele apelor abisului imens şi stăvilarele cerurilor s-au deschis.“ Apele torenţiale „au inundat (. . .) pămîntul“ şi vînturi glaciare au măturat‚ fără îndoială‚ regiunile polare (Geneza 1:6–8; 7:11, 19). Acolo schimbarea de temperatură a fost mai rapidă şi mai drastică. În felul acesta diverse forme de viaţă au fost surprinse de cataclism şi conservate în noroi îngheţat. Una dintre aceste creaturi a fost probabil mamutul descoperit în urma unor excavaţii efectuate în Siberia‚ pe care îl vedeţi reprezentat în ilustraţia alăturată. El avea încă vegetaţie în gură şi în stomac‚ şi odată decongelat carnea lui a fost comestibilă încă.

11. Ce alte informaţii biblice au fost confirmate prin lărgirea frontierelor cunoaşterii‚ şi ce concluzie a desprins de aici un savant?

¹¹ Cu cît mai atent este examinată Biblia‚ cu atît mai uluitoare este extraordinara ei exactitate. Aşa  cum s-a arătat la paginile 36 şi 37 ale acestei cărţi‚ Biblia enumeră etapele creaţiei într-o ordine care este confirmată astăzi de către ştiinţă‚ lucru care ar fi foarte greu de explicat dacă Biblia nu ar fi decît o simplă carte de provenienţă umană. Acesta este un alt exemplu de confirmare a numeroaselor informaţii biblice prin lărgirea frontierelor cunoaşterii. Nu fără motive deci a declarat Isaac Newton‚ unul dintre cei mai mari savanţi ai tuturor timpurilor: „Nici o ştiinţă nu este mai bine demonstrată decît religia Bibliei.“⁠⁹

Biblia şi sănătatea

12. În ce termeni a stabilit un medic contrastul dintre declaraţiile Bibliei cu privire la sănătate şi superstiţiile curente din acelaşi domeniu?

¹² În cursul secolelor ignoranţa în domeniul sănătăţii a fost foarte profundă. Un medic a făcut următoarea observaţie: „Mulţi oameni cred încă în numeroase superstiţii: de exemplu‚ o castană purtată în buzunar ne fereşte de reumatism; dacă atingem cu mîna o broască rîioasă facem negi; dacă purtăm un fular roşu în jurul gîtului ne vindecăm de roşu în gît“‚ etc. Însă acest medic a adăugat: „În Biblie nu se găsesc afirmaţii de felul acesta. Acest fapt în sine este remarcabil.“⁠¹⁰

13. Ce tratamente hazardate şi periculoase erau recomandate de egiptenii din antichitate?

¹³ Tot atît de remarcabil este şi rezultatul unei comparaţii între ceea ce spune Biblia cu privire la sănătate şi tratamentele hazardate care erau utilizate în antichitate. Spre exemplu‚ un document numit Papirusul Ebers‚ care conţine informaţii medicale din Egiptul antic‚ recomandă utilizarea de excremente umane pentru a trata diverse afecţiuni. Pentru leziunile încă nevindecate după căderea crustei‚ documentul recomandă aplicarea unei cataplasme dintr-un amestec de excremente umane cu lapte proaspăt. Şi iată un remediu pentru extragerea unei aşchii: „Sînge de rîme‚ prăjit şi pisat în ulei; o cîrtiţă‚ omorîtă‚ prăjită şi zdrobită în ulei; balegă de asin amestecată cu lapte proaspăt. Se va aplica pe rana deschisă.“⁠¹¹  Astăzi se ştie bine că aplicarea unui asemenea tratament ar putea cauza o infecţie gravă.

14. Ce spune Biblia cu privire la excremente şi de ce era o ocrotire lucrul acesta?

¹⁴ Ce spune Biblia despre excremente? Iată ce: „Cînd vei sta pe vine afară (. . .) va trebui ca tu să sapi [cu un ţăruş] o groapă şi să te întorci şi să-ţi acoperi excrementele“ (Deuteronom 23:13). Aşadar Biblia‚ departe de a recomanda utilizarea excrementelor ca tratament medical‚ poruncea‚ dimpotrivă‚ ca ele să fie înlăturate în mod igienic. A trebuit să ajungem în secolul al douăzecilea ca să recunoaştem în general primejdia la care ne expunem lăsînd excrementele la discreţia muştelor. Faptul acesta a favorizat răspîndirea bolilor grave‚ transmise prin aceste insecte‚ şi moartea multor oameni. Şi totuşi‚ exista un remediu foarte simplu‚ pe care Biblia l-a recomandat cu mult timp în urmă şi pe care israeliţii l-au aplicat acum mai bine de 3.000 de ani.

15. Ce obicei cauzator de numeroase decese ar fi evitat medicii dacă ar fi urmat sfatul Bibliei cu privire la cadavre?

¹⁵ În secolul trecut‚ personalul medical trecea din sala de disecţii direct în maternitate‚ pentru a le examina pe femeile gata să nască şi făcea lucrul acesta chiar fără o prealabilă spălare a mîinilor. Se transmiteau astfel infecţii de la cadavre la pacienţi care se aflau în viaţă‚ provocînd‚ în consecinţă‚ noi decese. Chiar şi după ce a fost demonstrată importanţa spălării mîinilor‚ mulţi medici nu s-au arătat dispuşi să aplice cu promptitudine aceste măsuri profilactice. Fără îndoială că‚ fără să-şi dea seama‚ ei respingeau înţelepciunea Bibliei‚ căci‚ în legea pe care le-a dat-o israeliţilor‚ Iehova decretase că oricine atingea un cadavru uman devenea necurat şi trebuia să-şi spele atît corpul cît şi veşmintele. — Numere 19:11–22.

16. În ce fel reflectă o înţelepciune supraomenească porunca privitoare la circumciderea în a opta zi de viaţă a nou-născuţilor?

 ¹⁶ Ca un semn al convenţiei pe care o încheiase cu Avraam‚ Iehova Dumnezeu a spus: „Orice copil de sex bărbătesc dintre voi‚ în vîrstă de opt zile‚ va trebui să fie circumcis.“ Mai tîrziu‚ această exigenţă a fost repetată pentru israeliţi (Geneza 17:12; Levitic 12:2, 3). Biblia nu explică de ce trebuia făcut lucrul acesta în a opta zi‚ dar astăzi înţelegem de ce. Ştiinţa medicală a stabilit că abia în a opta zi de viaţă a nou-născutului acesta dispune de cantitatea corespunzătoare de vitamina K‚ factor indispensabil pentru coagularea sîngelui. Se pare‚ de asemenea‚ că a optă zi ar fi totodată momentul din viaţa copilului în care acesta dispune de cea mai mare cantitate de protrombină‚ o altă substanţă necesară pentru coagularea sîngelui. Bazîndu-se pe aceste fapte‚ doctorul S.I. McMillen a tras următoarea concluzie: „Ziua cea mai potrivită pentru efectuarea circumciziei este ziua a opta.“⁠¹² O simplă coincidenţă? Fireşte că nu. Este vorba de o cunoştinţă pe care o deţinea un Dumnezeu înţelept.

17. Ce altă descoperire ştiinţifică vine să confirme‚ de asemenea‚ Biblia?

¹⁷ Ştiinţa modernă a descoperit că viaţa psihică şi emoţiile au o mare influenţă asupra sănătăţii. O enciclopedie declară: „Din 1940 încoace a devenit din ce în ce mai evident că funcţiunile fiziologice ale organelor şi sistemele organice sînt foarte strîns asociate cu viaţa psihică a individului şi că aceasta poate chiar să provoace modificări la nivelul ţesuturilor organice.“⁠¹³ Însă această strînsă relaţie între viaţa psihică şi sănătate a fost arătată în Biblie cu mult timp înainte. De exemplu‚ Biblia spune: „O inimă calmă este viaţa organismului de carne‚ dar gelozia este putrezire pentru oase.“ — Proverbe 14:30; 17:22.

18. Cu ce cuvinte îi îndeamnă Biblia pe oameni să evite emoţiile nefaste şi cum subliniază ea importanţa iubirii?

¹⁸ Iată de ce Biblia îi îndeamnă pe oameni să evite gîndurile şi emoţiile nefaste. „Să umblăm cu decenţă“‚  ne sfătuieşte ea‚ „nu în certuri‚ nici în gelozii“. Ea ne mai dă şi sfatul acesta: „Orice amărăciune răutăcioasă‚ orice furie‚ orice mînie‚ orice strigare‚ orice cuvînt ofensator‚ să fie îndepărtate de la voi‚ împreună cu orice răutate. Dar fiţi buni unii cu alţii‚ plini de o tandră compasiune“ (Romani 13:13; Efeseni 4:31, 32). Ea recomandă mai ales exercitarea iubirii. „Dar pe lîngă toate aceste lucruri“‚ spune ea‚ „îmbrăcaţi-vă cu iubire“. Cît despre Isus‚ cel mai mare apărător al iubirii‚ el le-a declarat discipolilor săi: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit eu‚ aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.“ Ba mai mult‚ în Predica de pe munte el a spus: „Continuaţi să-i iubiţi pe duşmanii voştri“ (Coloseni 3:12–15; Ioan 13:34; Matei 5:44). Unii poate că îşi vor bate joc de aceste cuvinte‚ considerîndu-le un semn de slăbiciune‚ dar ei plătesc un preţ pipărat pentru această atitudine. Oamenii de ştiinţă au aflat că lipsa de iubire este una dintre principalele cauze ale bolilor mintale şi de altă natură.

19. Ce a descoperit ştiinţa modernă cu privire la iubire?

¹⁹ Revista medicală britanică Lancet făcea următoarea remarcă: „Descoperirea ştiinţifică cea mai importantă în domeniul bolilor mintale este în legătură cu puterea iubirii de a ocroti şi de a restabili sănătatea mintală.“⁠¹⁴ În mod asemănător‚ un specialist renumit în probleme de stres‚ dr. Hans Selye‚ a declarat: „Nu persoana care a devenit obiect de ură şi nici patronul care îşi exploatează angajaţii sînt aceia care vor face un ulcer‚ hipertensiune sau o boală cardiacă‚ ci mai curînd cel care urăşte şi cei exploataţi. «Iubeşte-ţi aproapele» este unul dintre sfaturile medicale cele mai înţelepte care au fost date vreodată.“⁠¹⁵

20. Ce comparaţie face un medic între învăţăturile lui Cristos din Predica de pe munte şi sfaturile în materie de psihiatrie?

²⁰ Înţelepciunea Bibliei este într-adevăr superioară tuturor descoperirilor moderne. În acest sens‚ dr. James T. Fisher scria: „Dacă aţi lua toate articolele care se bucură de cea mai mare autoritate‚ pe care le-au scris psihologii şi psihiatrii cei mai renumiţi în probleme de igienă mintală şi dacă aţi elimina din ele orice literaturizare şi orice detaliu inutil şi dacă aţi  face ca aceste elemente simple de cunoştinţe ştiinţifice să fie exprimate de către cei mai mari poeţi contemporani‚ nu aţi obţine decît un rezumat imperfect şi incomplet al Predicii de pe munte.“⁠¹⁶

Biblia şi istoria

21. Cum priveau criticii‚ cu circa un secol în urmă‚ valoarea istorică a Bibliei?

²¹ După publicarea teoriei darwiniste a evoluţiei‚ relatarea istorică a Bibliei a devenit obiect de critică generalizată. Arheologul Leonard Woolley dă această explicaţie: „Astfel‚ către sfîrşitul secolului al nouăsprezecelea a apărut o şcoală de critici extremişti care erau gata să nege fundamentul istoric a aproape tot ce conţineau primele cărţi ale Vechiului Testament.“⁠¹⁷ De fapt‚ aceşti duşmani ai Bibliei au ajuns chiar pînă acolo încît să pretindă că însăşi scrierea nu a intrat în uz pînă în timpul lui Solomon‚ sau chiar mai tîrziu şi că‚ în consecinţă‚ fiind scrise cu secole după evenimentele descrise‚ primele relatări ale Bibliei nu puteau fi demne de încredere. Un sprijinitor al acestei teorii declara în 1892: „Epoca despre care vorbesc relatările premozaice este o probă suficientă a caracterului lor legendar. Pe vremea aceea nu se cunoştea de loc scrierea.“⁠¹⁸

22. Ce am aflat despre faptul că popoarele antichităţii ştiau să scrie?

²² Dar mai recent‚ arheologia a acumulat un mare număr de dovezi care atestă că scrierea era un lucru obişnuit cu mult înainte de epoca lui Moise. „Ţinem să repetăm‚ explica arheologul William Foxwell Albright‚ că scrierea alfabetică ebraică a fost întrebuinţată în Canaan şi în ţinuturile învecinate din epoca patriarhilor şi că rapida schimbare a formei literelor e o dovadă clară a folosirii curente a acestui alfabet.“⁠¹⁹ Un alt istoric şi arheolog bine cunoscut a făcut această remarcă: „Astăzi ni se pare absurd faptul că s-a putut pune întrebarea dacă Moise ştia sau nu să scrie.“⁠²⁰

23. Ce s-a descoperit cu privire la regele Sargon‚ şi ce punct de vedere a trebuit să fie revizuit?

²³ Istoricitatea Bibliei a fost de repetate ori confirmată prin descoperirea a noi mărturii. De exemplu‚ regele asirian Sargon nu a fost cunoscut decît din relatarea  biblică din Isaia 20:1. Însă‚ la începutul secolului trecut‚ un considerabil număr de critici au negat orice valoare istorică a acestei relatări. Dar apoi‚ săpăturile au scos la lumină ruinele măreţului palat al lui Sargon‚ la Khorsabad‚ inclusiv o mulţime de inscripţii care vorbesc despre regalitatea acestui monarh. Astăzi‚ Sargon este unul dintre regii asirieni cel mai bine cunoscuţi. Istoricul israelian Moshe Pearlman a scris: „Scepticii care au pus la îndoială însăşi autenticitatea părţilor istorice ale Vechiului Testament şi-au revizuit brusc punctul de vedere.“⁠²¹

24. Ce asemănare există între versiunea lui Sargon şi cea a Bibliei cu privire la cucerirea Samariei?

²⁴ Una dintre inscripţiile privitoare la Sargon relatează un eveniment care nu fusese cunoscut mai înainte decît din Biblie. Inscripţia spune: „Am asediat şi am cucerit Samaria şi am dus în captivitate 27.290 de locuitori ai acesteia.“⁠²² Relatarea biblică a acestui eveniment‚ consemnată la 2 Regi 17:6 spune: „În al nouălea an al lui Osea‚ regele Asiriei a capturat Samaria şi l-a dus pe Israel în exil.“ Cu privire la izbitoarea asemănare dintre aceste două relatări‚ Pearlman făcea următoarea observaţie: „Existau deci două rapoarte‚ unul în analele învingătorilor şi celălalt în cele ale învinşilor‚ unul fiind imaginea aproape exactă a celuilalt.“⁠²³

25. De ce nu trebuie să ne aşteptăm ca relatările biblice şi cele laice să concorde pînă la cele mai mici detalii?

²⁵ Ar trebui deci să ne aşteptăm oare să existe între istoria biblică şi cea laică o deplină concordanţă‚ pînă la cele mai mici detalii? Nu. Pearlman adaugă: „În Orientul Mijlociu‚ în antichitate (şi uneori şi în epoca noastră)‚ nu era un lucru obişnuit ca ’relatările de război‘ de genul acesta‚ provenite din cele două tabere‚ să fie identice. Se întîmpla să fie identice numai atunci cînd părţile beligerante erau Israelul şi unul dintre vecinii săi şi numai în caz că Israelul era înfrînt. Cînd Israelul era biruitor‚ în cronicile duşmanului nu apărea nici o menţiune privitoare la înfrîngerea acestuia.“⁠²⁴ (Sublinierea ne aparţine.) Nu este deci surprinzător faptul că relatările asiriene privitoare la campania militară în Israel a fiului lui Sargon‚ regele Sennacherib‚ prezintă o lacună importantă. Ce lacună?

26. Ce constatare se poate face printr-o comparaţie a versiunii lui Sennacherib cu aceea a Bibliei privitoare la expediţia lui militară în Israel?

 ²⁶ În palatul lui Sennacherib s-au găsit reliefuri care prezintă scene din expediţia sa în Israel‚ cît şi inscripţii care o relatează. Iată ce se poate citi pe o prismă de argilă: „Cît despre Ezechia iudeul‚ care nu s-a supus sub jugul meu‚ am asediat 46 dintre oraşele lui întărite (. . .) Pe el însuşi l-am închis în Ierusalim‚ capitala sa‚ ca pe o pasăre în colivie‚ (. . .) astfel i-am sărăcit ţara. Am mărit tributul şi le-am impus să facă daruri maiestăţii mele.“⁠²⁵ Versiunea lui Sennacherib coincide aşadar cu aceea a Bibliei cînd este vorba de victoriile asiriene. Dar‚ aşa cum şi este de aşteptat‚ ea omite să menţioneze eşecul suferit de regele asirian în faţa Ierusalimului şi faptul că a fost silit să se retragă şi să plece în Asiria‚ fiindcă 185.000 dintre soldaţii săi au fost ucişi într-o singură noapte. — 2 Regi 18:13 pînă la 19:36; Isaia 36:1 pînă la 37:37.

27. Ce se poate spune despre relatarea biblică privitoare la asasinarea lui Sennacherib‚ în comparaţie cu versiunile antice ale aceluiaşi eveniment?

²⁷ Să luăm ca exemplu asasinarea lui Sennacherib şi ceea ce a dezvăluit în această privinţă o descoperire recentă. Biblia spune că Sennacherib a fost ucis de către doi fii ai săi‚ Adramelec şi Şareţer (2 Regi 19:36, 37). În schimb‚ potrivit relatării atribuite regelui babilonian Nabonid şi celei a preotului babilonian Berossus din secolul al III-lea î.e.n. nu ar fi fost răspunzător de paricidul comis decît un singur fiu al lui Sennacherib. Care dintre acestea este corectă? Comentînd cu privire la descoperirea recentă a prismei fragmentare a lui Esar-Hadon‚ care l-a succedat la tron pe tatăl său Sennacherib‚ istoricul Philip Biberfeld scrie: „Numai relatarea biblică s-a dovedit exactă. Ea a fost confirmată în toate detaliile de către inscripţia lui Esar-Hadon şi ea s-a dovedit mai exactă chiar şi decît sursele babiloniene cu privire la acest eveniment al istoriei asiro-babiloniene. Acesta este un  fapt de o extremă importanţă pentru a aprecia valoarea surselor fie ele chiar şi contemporane evenimentelor‚ atunci cînd ele sînt în dezacord cu tradiţia biblică.“⁠²⁶

28. Cum a fost confirmată relatarea biblică privitoare la Belşaţar?

²⁸ Într-o anumită epocă‚ toate sursele antice cunoscute contraziceau Biblia cu privire la Belşaţar. Biblia îl prezintă pe acesta drept rege al Babilonului în timpul căderii acestui oraş (Daniel 5:1–31). Dar scriitorii laici nu au menţionat numele lui Belşaţar‚ afirmînd că Nabonid a fost rege al Babilonului în momentul acela. Anumiţi critici au ajuns chiar să afirme că Belşaţar nu a existat niciodată. Dar descoperiri mai recente au dat la iveală inscripţii antice care îl identifică pe Belşaţar drept fiu al lui Nabonid şi coregent al Babilonului alături de tatăl său. Evident că din tocmai acest motiv spune Biblia că Belşaţar i-a propus lui Daniel să fie „al treilea în regat“‚ Belşaţar însuşi nefiind decît al doilea (Daniel 5:16, 29). Iată de ce‚ comparînd cartea biblică a lui Daniel cu alte scrieri antice‚ R.P. Dougherty‚ profesor la Yale University‚ face următorul comentariu: „Se poate spune că relatarea biblică este superioară‚ deoarece ea menţionează numele lui Belşaţar‚ îi atribuie acestuia putere regală şi recunoaşte existenţa unei duble regalităţi în acest regat.“⁠²⁷

29. Ce descoperire a venit să confirme ceea ce spune Biblia cu privire la Pontius Pilat?

²⁹ Michael Howard‚ care a participat în 1979 la o expediţie în Cezareea‚ în Israel‚ ne dă un alt exemplu de descoperire care confirmă istoricitatea unui personaj menţionat în Biblie. „Timp de 1.900 de ani“‚ scrie el‚ „Pilat nu a existat decît în paginile Evangheliei şi în vagi amintiri ale istoricilor romani şi iudei. Nu se cunoştea aproape nimic cu privire la viaţa sa. Unii chiar spuneau că nici nu a existat vreodată. Dar în 1961‚ o expediţie arheologică italiană a procedat la excavarea ruinelor teatrului antic roman din Cezareea. Unul dintre muncitori a răsturnat o piatră care servise drept treaptă a uneia dintre scări. Pe partea posterioară piatra purta următoarea inscripţie latină‚ în parte ştearsă: «Caesariensibus Tiberium Pontius Pilatus Praefectus Iudaeae» (Locuitorilor Cezareei‚ Tiberiu Pontius Pilat‚ prefect al Iudeei).  Faptul acesta a risipit total îndoielile cu privire la existenţa lui Pilat. (. . .) Pentru întîia oară exista o dovadă epigrafică contemporană lui Pilat‚ care confirma existenţa omului care ordonase crucificarea lui Cristos.“⁠²⁸ — Ioan 19:13–16; Fapte 4:27.

30. Ce descoperiri s-au făcut care confirmă ceea ce spune Biblia cu privire la utilizarea cămilelor?

³⁰ Alte descoperiri recente au confirmat chiar şi detalii de mai mică importanţă ale relatării biblice. Spre exemplu‚ contrazicînd Biblia‚ Werner Keller scria în 1964 că în antichitate cămilele nu erau domesticite şi‚ de aceea‚ scena în care „o întîlnim pentru întîia oară pe Rebeca în oraşul ei natal al lui Nahor are nevoie de o schimbare de decor. «Cămilele» viitorului ei socru‚ Avraam‚ şi pe care le-a adăpat ea la fîntînă‚ nu erau altceva‚ în realitate‚ decît. . . măgari“⁠²⁹ (Geneza 24:10). Dar în 1978 generalul şi arheologul israelian Moshe Dayan a adus dovezi potrivit cărora cămilele serveau drept „mijloc de transport“ în acele timpuri îndepărtate‚ confirmînd astfel exactitatea relatării biblice. Moshe Dayan arată că „un basorelief din secolul al XVIII-lea înaintea erei noastre‚ descoperit la Biblos‚ în Fenicia‚ reprezintă o cămilă aşezată în genunchi.“ El adaugă: „Conducătorii de cămile apar pe un sigiliu cilindric descoperit recent în Mesopotamia şi datînd din epoca patriarhală.“⁠³⁰

31. Ce alte descoperiri au confirmat exactitatea istorică a Bibliei?

³¹ Dovezile exactităţii istorice a Bibliei s-au înmulţit atît de mult încît nu mai pot fi respinse. Este adevărat că nu s-au găsit dovezi scrise ale dezastrului egiptean de la Marea Roşie‚ nici privitoare la alte înfrîngeri asemănătoare‚ dar faptul acesta nu trebuie să ne surprindă‚ de vreme ce nu intra în obiceiul monarhilor să-şi consemneze înfrîngerile suferite de ei. Dimpotrivă‚ pe zidurile templului din Karnak‚ în Egipt‚ s-au găsit inscripţii privitoare la  invazia victorioasă în Iuda a faraonului Şişac în timpul domniei lui Roboam‚ fiul lui Solomon. Dar Biblia vorbeşte despre această invazie‚ la 1 Regi 14:25, 26. În plus‚ s-a găsit şi versiunea lui Meşa‚ regele Moabului‚ asupra revoltei sale împotriva Israelului. Ea a fost descrisă pe aşa numita Piatra Moabită [stelă a lui Meşa]. Relatarea acestei revolte este consemnată şi în Biblie‚ la 2 Regi 3:4–27.

32. Ce anume le permite vizitatorilor muzeelor să verifice exactitatea relatării biblice?

³² În multe muzee ale lumii pot fi privite basoreliefuri‚ inscripţii sau statui care confirmă relatarea Bibliei. Astfel‚ numele unor regi ai lui Iuda şi Israel ca Ezechia‚ Manase‚ Omri‚ Ahab‚ Pecah‚ Menahem şi Osea‚ figurează în inscripţiile cuneiforme ale regilor asirieni. Spre exemplu‚ pe obeliscul negru al lui Salmanasar al III-lea poate fi văzut regele Iehu‚ sau unul dintre trimişii săi‚ plătindu-i tribut regelui Salmanasar al III-lea. Au fost apoi reconstituite decorurile interioare ale palatului regal din Susa‚ Persia‚ aşa cum le-au cunoscut Mardoheu şi Estera‚ două personaje biblice. Cine vizitează muzeele poate vedea‚ de asemenea‚ statui ale primilor cezari romani ca Augustus‚ Tiberius şi Claudius‚ menţionaţi în textul biblic (Luca 2:1; 3:1; Fapte 11:28; 18:2). S-a descoperit chiar şi un dinar de argint cu efigia lui Tiberius Cezar‚ o monedă asemănătoare aceleia pe care a cerut-o Isus cînd a vorbit despre problema impozitelor. — Matei 22:19–21.

33. Cum este confirmată exactitatea Bibliei de către ţara Israel şi caracteristicile ei?

³³ Cine cunoaşte bine Biblia şi vizitează astăzi Israelul nu poate să nu rămînă impresionat de exactitatea cu care Biblia descrie ţara şi caracteristicile ei. Dr. Ze’ev Shremer‚ şeful unei expediţii geologice în peninsula Sinai‚ a spus: „Avem‚ evident‚ propriile noastre hărţi geografice şi topografice‚ dar dacă hărţile sînt în dezacord cu Biblia‚ noi optăm în favoarea Cărţii.“⁠³¹ Mai cităm un exemplu‚ care vă poate permite să vă convingeţi personal de istoricitatea relatării biblice. La Ierusalim puteţi străbate astăzi o galerie lungă de 553 de metri‚ săpată în rocă dură‚ în urmă cu peste 2.700 de ani‚ pentru a conduce apa izvorului ascuns Ghihon‚ din exteriorul zidurilor oraşului‚ pînă la iazul Siloam‚ din  interiorul oraşului. Biblia arată că Ezechia a ordonat săparea acestei galerii pentru a aproviziona oraşul cu apă‚ prevăzînd iminenta asediere a oraşului de către Sennacherib. — 2 Regi 20:20; 2 Cronici 32:30.

34. Ce au spus unii savanţi de renume cu privire la exactitatea Bibliei?

³⁴ Acestea nu sînt decît cîteva exemple‚ dar ele arată că nu este raţional să subestimăm exactitatea istorică a Bibliei. Mai există multe alte exemple. Îndoielile privitoare la veracitatea Bibliei sînt deci în general fondate nu pe ceea ce spune ea sau pe probe temeinice‚ ci mai degrabă pe informaţii eronate sau pe ignoranţă. Frederic Kenyon‚ fost director al British Museum‚ scrie: „Arheologia nu şi-a spus încă ultimul cuvînt; dar rezultatele obţinute sînt deja suficiente pentru a confirma ceea ce sugerează credinţa‚ şi anume‚ că Biblia nu are decît de cîştigat din lărgirea sferei cunoştinţelor.“⁠³² Iar Nelson Glueck a zis: „Se poate spune în mod categoric că nici o descoperire arheologică nu a contrazis vreodată nici o singură referinţă biblică. Zeci de descoperiri arheologice confirmă în liniile lor mari sau detaliile lor mărunte declaraţiile istorice conţinute în Biblie.“⁠³³

Onestitate şi armonie

35, 36. (a) Ce au recunoscut diferiţi scriitori ai Bibliei cu privire la slăbiciunile lor? (b) De ce onestitatea acestor scriitori adaugă greutate declaraţiilor lor potrivit cărora Biblia provine de la Dumnezeu?

³⁵ Un alt lucru care confirmă în plus faptul că Biblia provine de la Dumnezeu este onestitatea scriitorilor ei. Este contrar naturii omului imperfect să-şi recunoască greşelile sau eşecurile‚ mai ales în scris. Majoritatea scriitorilor antichităţii nu au consemnat decît succesele şi virtuţile lor. În schimb‚ Moise a scris că el‚ personal‚ ’a acţionat contrar îndatoririlor sale‘ şi că‚ drept consecinţă‚ nu l-a mai putut conduce pe Israel pînă în Ţara Promisă (Deuteronom 32:50–52; Numere 20:1–13). Iona a vorbit de propria sa încăpăţînare (Iona 1:1–3; 4:1)‚ iar Pavel îşi recunoaşte acţiunile sale greşite din trecut (Fapte 22:19, 20; Tit 3:3). Şi Matei‚ un apostol al lui Cristos‚ relatează că uneori apostolii s-au dovedit lipsiţi de credinţă şi căutau proeminenţă‚  ba chiar l-au şi abandonat pe Isus la arestarea sa. — Matei 17:18–20; 18:1–6; 20:20–28; 26:56.

³⁶ Dacă cei care au scris Biblia ar fi vrut să falsifice vreun lucru‚ nu ar fi început lucrul acesta cu informaţiile defavorabile lor? Este improbabil ca ei să-şi fi dezvăluit propriile slăbiciuni iar pe de altă parte‚ să scrie lucruri eronate despre alte teme. Onestitatea scriitorilor Bibliei adaugă deci greutate declaraţiilor lor cînd ei afirmă că au scris sub îndrumarea lui Dumnezeu. — 2 Timotei 3:16.

37. De ce armonia internă a Bibliei este o dovadă convingătoare a originii ei divine?

³⁷ Armonia internă a Bibliei în jurul unei teme centrale este o altă mărturie care atestă că ea are un autor divin. Este uşor să spui că cele 66 de cărţi care constituie Biblia au fost scrise în decursul unei perioade de 16 secole de către circa 40 de scriitori diferiţi. Dar reflectaţi puţin cît de extraordinar este faptul acesta! Să presupunem că scrierea unei cărţi a fost începută în timpul Imperiului Roman şi că ea s-ar fi continuat sub mai multe monarhii şi sub regimurile republicane ale timpurilor noastre. Pe de altă parte‚ să ne imaginăm că redactorii acestei cărţi ar fi fost soldaţi‚ regi‚ preoţi‚ pescari şi chiar şi un păstor şi un medic. V-aţi aştepta oare ca o asemenea carte să urmeze una şi aceeaşi temă‚ foarte precisă? Ei bine‚ Biblia a fost scrisă pe parcursul unei asemenea perioade de timp‚ sub regimuri politice foarte diferite şi de către tot felul de oameni. Şi totuşi‚ ea are o armonie perfectă. Acelaşi mesaj fundamental este pus în evidenţă de la început pînă la sfîrşit. Nu dă oare faptul acesta greutate afirmaţiei Bibliei că „oamenii au vorbit de la Dumnezeu‚ în timp ce erau purtaţi de spiritul sfînt“? — 2 Petru 1:20, 21.

38. Ce trebuie să facem pentru a ne convinge că Biblia este demnă de încredere?

³⁸ Ce credeţi? Este Biblia demnă de încredere? În loc să acceptaţi pur şi simplu ceea ce spun unii despre ea‚ de ce să nu examinaţi ce spune ea în realitate şi să constataţi personal dacă este demnă de încredere sau nu? Dar există dovezi şi mai convingătoare că Biblia a fost inspirată de Dumnezeu. Acestea vor fi tratate în capitolul următor.

[Întrebări de studiu]

[Text generic pe pagina 202]

„Elementele esenţiale astronomice şi relatarea biblică din Geneza sînt identice“

[Text generic pe pagina 204]

Biblia este liberă în mod remarcabil de orice fel de superstiţie

[Text generic pe pagina 206]

Strînsa relaţie dintre viaţa psihică şi sănătate a fost arătată de mult timp în Biblie

[Text generic pe pagina 215]

Este contrar naturii omului să-şi recunoască în mod voluntar greşelile sau eşecurile‚ mai ales în scris

[Text generic pe pagina 215]

Biblia este de o armonie perfectă

[Diagrama de la pagina 201]

Circuitul apei‚ despre care în general anticii nu ştiau nimic‚ este descris în Biblie

[Legenda ilustraţiei de la pagina 200]

Aşa îşi imaginau anticii că este susţinut pămîntul în spaţiu

[Legenda fotografiei de la pagina 203]

Mamut congelat‚ descoperit în Siberia. După mii de ani‚ el mai avea încă în gură şi în stomac vegetaţie‚ iar carnea lui‚ o dată decongelată‚ era comestibilă încă

[Legenda ilustraţiei de la pagina 205]

În secolul trecut‚ medicii nu întotdeauna îşi spălau mîinile după atingerea cadavrelor‚ provocînd astfel moartea altor persoane

MORGĂ

MATERNITATE

[Legenda ilustraţiei pe pagina 207]

Punînd accentul pe iubire‚ Biblia este în armonie cu sfaturile medicale judicioase

[Legenda fotografiei de la pagina 209]

Relief de calcar‚ reprezentîndu-l pe regele Sargon care‚ multă vreme‚ nu a fost cunoscut decît din relatarea biblică

[Legenda fotografiilor de la pagina 210]

Basorelief din palatul lui Sennacherib‚ în Ninive‚ care îl prezintă pe acest rege primind tributul oraşului iudeu Lachiş

Această prismă de argilă relatează expediţia militară a lui Sennacherib în Israel

[Legenda fotografiilor de la pagina 211]

Stela comemorativă a lui Esar-Hadon‚ fiul lui Sennacherib‚ confirmă 2 Regi 19:37‚ care spune: „Esar-Hadon‚ fiul său‚ a început să domnească în locul său.“

Această inscripţie descoperită în Cezareea confirmă că Pontius Pilat a fost guvernator al Iudeei

[Legenda fotografiilor de la pagina 212]

Acest basorelief confirmă relatarea biblică potrivit căreia Şişac a repurtat o biruinţă asupra lui Iuda

Stela lui Meşa consemnează revolta lui Meşa‚ regele moabit‚ împotriva Israelului‚ revoltă relatată în Biblie

[Legenda fotografiilor de la pagina 213]

Regele Iehu sau unul dintre trimişii săi‚ îi plăteşte tribut regelui Salmanasar al III-lea

Bustul de marmură al lui Augustus‚ Cezarul sub a cărui domnie s-a născut Isus Cristos

Un dinar de argint cu efigia lui Tiberius Cezar asemănător cu acela pe care l-a cerut Isus

[Legenda fotografiei de la pagina 214]

Interiorul galeriei săpate din porunca lui Ezechia pentru aprovizionarea Ierusalimului cu apă în timpul asediului asirian