Capitolul 9

Impresionantul nostru univers

1, 2. (a) Cum pot fi descrise cerurile materiale? (b) Ce întrebări pun oamenii care îşi folosesc raţiunea şi la ce ne pot ajuta răspunsurile la aceste întrebări?

DE MII de ani‚ generaţii după generaţii‚ oamenii şi-au manifestat uimirea şi admiraţia în faţa spectacolului pe care îl oferă cerul înstelat. Într-o noapte senină‚ stelele magnifice se aseamănă cu nişte diamante suspendate în întunecimile spaţiului. Cît despre clarul de lună‚ care scaldă pămîntul‚ este de o frumuseţe inegalabilă.

² Oamenii care îşi folosesc raţiunea se întreabă adesea: „Dar ce există în spaţiu? Cum este el organizat? Am putea şti cum au început toate acestea?“ Răspunsul la aceste întrebări ne-ar ajuta‚ fără îndoială‚ să cunoaştem mai exact motivul din care a venit în existenţă pămîntul cu locuitorii săi şi cu celelalte forme de viaţă şi ce anume ne rezervă viitorul.

3. Care este una dintre consecinţele cunoştinţelor noastre avansate despre univers?

³ Cu secole în urmă‚ oamenii credeau că universul era constituit doar din cîteva mii de stele vizibile cu ochiul liber. Dar astăzi‚ graţie unor puternice instrumente care scrutează cerul‚ oamenii de ştiinţă ştiu că există mai multe stele‚ mult mai multe. În realitate‚ ceea ce au observat ei este mult mai impresionant decît tot ce ne-am fi putut imagina vreodată. Mintea omenească  rămîne uluită de imensitatea şi complexitatea universului. Conform unui comentariu al revistei National Geographic‚ omul „este stupefiat“ în faţa perspectivelor cunoaşterii pe care i le oferă universul.⁠¹

Dimensiuni impresionante

4. Ce s-a descoperit în anii 1920?

⁴ În ultimele secole‚ astronomii care au scrutat cerul cu primele telescoape au remarcat formaţiuni nebuloase‚ asemănătoare norilor. Ei au presupus că era vorba de nori de gaze nu prea îndepărtaţi. Dar în anii 1920‚ cînd au început să fie utilizate telescoape mai mari şi mai puternice‚ s-a constatat că aceste „gaze“ erau în realitate ceva mult mai vast‚ ceva de dimensiuni extraordinare: galaxii.

5. (a) Ce este o galaxie? (b) Din ce se compune galaxia noastră?

⁵ O galaxie este un enorm ansamblu de stele‚ de gaze şi de alte materii cosmice care se rotesc în jurul unui nucleu central. Aceste galaxii au fost numite universuri insulare‚ deoarece fiecare dintre ele este asemănătoare unui univers. De exemplu‚ să ne gîndim la galaxia din care facem noi parte şi care se numeşte Calea Lactee.  Sistemul nostru solar‚ adică soarele‚ pămîntul şi alte planete cu sateliţii lor‚ aparţin acestei galaxii‚ dar ele nu constituie decît o infimă parte din ea‚ deoarece galaxia noastră numără peste 100 de miliarde de stele! După opinia altor savanţi‚ ea are între 200 şi 400 de miliarde de stele. Un redactor ştiinţific a scris chiar: „S-ar putea să existe în Calea Lactee între cinci şi zece mii de miliarde de stele.“⁠²

6. Care sînt dimensiunile galaxiei noastre?

⁶ Diametrul galaxiei noastre este atît de mare încît‚ dacă ne-am putea deplasa cu viteza luminii‚ (adică 300.000 km pe secundă)‚ ne-ar trebui 100.000 de ani pentru a o traversa! Cîţi kilometri reprezintă aceasta? Dat fiind că lumina parcurge circa zece mii de miliarde (10.000.000.000.000) de kilometri pe an‚ aceasta înseamnă că galaxia noastră are un diametru de 100.000 de ori mai mare‚ adică de circa un miliard de miliarde — 1.000.000.000.000.000.000 de kilometri! Distanţa medie dintre stelele unei galaxii este estimată la circa 6 ani lumină‚ adică aproape 60 de mii de miliarde de kilometri!

7. Cît de mare se apreciază că este numărul galaxiilor din univers?

 ⁷ Este aproape imposibil ca mintea omenească să înţeleagă asemenea dimensiuni sau asemenea distanţe. Şi totuşi‚ galaxia noastră nu este decît o infimă parte a universului. Fapt încă şi mai stupefiant este că s-au descoperit atît de multe galaxii‚ încît se spune că ele „sînt tot atît de numeroase ca şi firele de iarbă dintr-o păşune“.⁠³ În universul observabil cu ajutorul mijloacelor noastre de investigare există circa 10 miliarde de galaxi. Dar există încă mult mai multe dincolo de raza de acţiune a telescoapelor moderne. Unii astronomi cred că ar exista în univers 100 de miliarde de galaxii. Şi fiecare din ele este alcătuită din sute de miliarde de stele!

Roiuri de galaxii

8. Cum sînt organizate galaxiile?

⁸ Dar asta nu este totul! Aceste impresionante galaxii nu sînt răspîndite la întîmplare în spaţiu. Dimpotrivă‚ ele sînt în general aranjate în grupuri bine definite‚ numite roiuri‚ ca boabele de strugure într-un ciorchine. Au fost deja observate şi fotografiate mii de asemenea roiuri galactice.

9. Ce se găseşte în roiul galactic din care face parte Calea Lactee?

⁹ Unele roiuri se compun dintr-un număr relativ restrîns de galaxii. De exemplu‚ roiul din care face parte Calea noastră Lactee nu numără decît douăzeci de galaxii. Una dintre aceste galaxii este situată în „vecinătatea“ noastră. În nopţile senine ea este vizibilă cu ochiul liber. Este vorba de galaxia din Andromeda care‚ ca şi galaxia noastră (Calea Lactee)‚ are formă de spirală.

10. (a) Cîte galaxii poate avea un roi? (b) De ce ordin sînt distanţele dintre galaxii şi cele dintre roiurile galactice?

¹⁰ Alte roiuri galactice sînt formate din zeci‚ poate din sute sau chiar din mii de galaxii! Unul dintre ele se crede că numără circa 10.000 de galaxii! Distanţele dintre galaxiile din interiorul unui roi sînt‚ în medie‚ aproximativ de ordinul unui milion de ani lumină! Însă  distanţa care separă între ele două roiuri galactice poate fi de 100 de milioane de ani lumină! În plus‚ anumite fapte arată că roiurile sînt aranjate şi ele în „superroiuri“‚ asemenea ciorchinelor de struguri pe viţa de vie. Ce imensitate şi ce strălucită organizare!

O organizare similară

11. Ce organizare similară se observă în sistemul nostru solar?

¹¹ Dar să ne întoarcem la sistemul nostru solar‚ care mărturiseşte despre o altă admirabilă formă de organizare. Soarele‚ stea de mărime mijlocie‚ este „nucleul“ în jurul căruia gravitează pămîntul şi celelalte planete‚ cît şi sateliţii lor‚ urmînd o orbită precisă. An de an‚ toate aceste corpuri cereşti îşi urmează calea cu o asemenea precizie matematică încît astronomii pot să prevadă care va fi poziţia lor exactă în orice moment din viitor.

12. Cum sînt organizaţi atomii?

 ¹² Dacă privim în infinitul mic‚ în lumea atomilor‚ constatăm aceeaşi precizie. Un atom este o minune a ordinii‚ asemenea unui sistem solar miniatural. El are un nucleu format din particule numite protoni şi neutroni‚ în jurul căruia gravitează minusculi electroni. Întreaga materie este constituită din aceste „cărămizi“ de construcţie. Deosebirea dintre o substanţă şi alta este determinată de numărul protonilor şi neutronilor din nucleu‚ cît şi de numărul electronilor care gravitează în jurul  nucleului şi de orbita pe care o urmează ei. Toate acestea dovedesc o minunată organizare‚ căci toate elementele care constituie materia pot fi dispuse conform unei succesiuni exacte în funcţie de numărul „cărămizilor“ utilizate.

Ce există îndărătul acestei organizări?

13. Prin ce se caracterizează întregul univers?

¹³ Aşa cum am văzut‚ dimensiunile universului sînt cu adevărat uluitoare iar ordinea care domneşte în el de asemenea. De la infinitul mare pînă la infinitul mic‚ de la roiurile galactice pînă la atomi‚ universul‚ în întregime‚ denotă o extraordinară organizare. Revista Discover declara: „Sîntem uluiţi de ordinea pe care o descoperim‚ iar specialiştii noştri în cosmologie şi în fizică observă neîncetat noi şi surprinzătoare aspecte ale cosmosului (. . .) Eram obişnuiţi să-l numim un miracol‚ dar încă şi azi sîntem înclinaţi să considerăm întregul univers drept un miracol.“⁠⁴ Această ordine transpare din însăşi semnificaţia termenului „cosmos“‚ pe care astronomii îl întrebuinţează în mod curent pentru a desemna universul. Un dicţionar îi dă acestui termen următoarea definiţie: „Universul considerat drept un sistem armonios şi ordonat.“⁠⁵

14. Ce comentariu a făcut un fost astronaut?

¹⁴ După ce a atras atenţia asupra „ordinii din univers“‚ şi a făcut observaţia că galaxiile „îşi urmează orbitele bine determinate şi în relaţie unele cu altele“‚ fostul  astronaut John Glenn a ridicat aceste întrebări: „S-au putut produce din întîmplare toate acestea? S-ar fi putut ca o aglomerare de epave să înceapă brusc să descrie aceste orbite diferite?“ Şi el a încheiat astfel: „Nu pot să cred aşa ceva. (. . .) O Forţă oarecare le-a pus pe toate acestea pe orbită şi veghează ca ele să continue să se menţină astfel.“⁠⁶

15. Ce indică modul precis şi organizat în care a fost conceput universul?

¹⁵ În realitate universul este organizat cu o asemenea precizie încît omul se poate baza pe corpurile cereşti pentru a calcula timpul. Dar orice cronometru de precizie‚ bine conceput‚ este‚ evident‚ produsul unei minţi metodice şi creatoare cu care nu poate fi dotată decît o persoană inteligentă. Ce vom putea spune atunci despre universul care dispune de o arhitectură atît de complexă şi de o funcţionare de atît de mare precizie? Nu presupune el‚ oare‚ un creator‚ un constructor‚ o minte‚ pe scurt — o inteligenţă? Şi poate exista oare inteligenţă în afara unei persoane?

16. La ce concluzie ar trebui să ajungem cu privire la univers?

¹⁶ Nu se poate să nu ajungem la una şi aceeaşi concluzie: o admirabilă organizare presupune un organizator extraordinar. Judecînd după lucrurile pe care le-am putut constata‚ nimic organizat nu poate apărea din întîmplare‚ printr-un accident. Tot ce putem observa în decurs de o viaţă întreagă demonstrează că la originea a tot ce este organizat se află un organizator. Nu există nici un aparat‚ nici un ordinator‚ nici un edificiu care să nu aibă un creator şi nici măcar un creion sau o foaie de hîrtie care să nu fi fost concepute de cineva. Concluzia logică este‚ aşadar‚ că cel mai complex sistem organizat‚ cel mai uluitor din cîte există‚ — universul nostru‚ trebuie să fie opera unei inteligenţe‚ a unui organizator.

Orice lege presupune un legislator

17. Ce legătură există între legi şi univers?

¹⁷ În plus‚ întregul univers‚ de la atom la galaxii‚ este guvernat de legi fizice foarte precise. Spre exemplu‚ căldura‚ lumina‚ sunetul şi gravitaţia ascultă de legi. Fizicianul Stephen W. Hawking a spus: „Cu cît observăm mai mult universul‚ cu atît mai mult constatăm că  în el nu domneşte arbitrariul‚ ci că el ascultă de anumite legi precise care intervin în diverse domenii. Pare perfect rezonabil să presupunem că trebuie să existe principii unificatoare‚ astfel încît toate legile decurg dintr-o anumită lege mai importantă.“⁠⁷

18. La ce concluzie a ajuns un specialist în astronautică?

¹⁸ Wernher von Braun‚ specialist în astronautică‚ a mers ceva mai departe atunci cînd a declarat: „Legile naturale ale universului sînt atît de precise încît nu întîmpinăm nici o dificultate în construirea unei nave spaţiale pentru a zbura pe lună şi în programarea zborului cu o precizie de fracţiuni de secundă. Asemenea legi trebuie să fi fost fixate de cineva.“⁠⁸ Oamenii de ştiinţă care doresc să plaseze o rachetă pe o orbită în jurul pămîntului sau în jurul lunii trebuie să ţină cont de asemenea legi universale‚ dacă vor să aibă succes.

19. Ce pretinde existenţa legilor?

¹⁹ Cînd ne gîndim la legi‚ noi recunoaştem că ele provin de la o entitate care legiferează. Un semn de circulaţie cu inscripţia „Stop“ implică în mod obligatoriu existenţa unei persoane sau a unui grup de la care emană această lege. Ce putem spune atunci cu privire la totalitatea legilor care guvernează universul? Aceste  legi în mod strălucit concepute depun cu siguranţă mărturie despre un legislator suprem şi inteligent.

Organizatorul şi Legislatorul

20. Ce observaţie a făcut revista Science News?

²⁰ După ce vorbeşte de ordinea deosebită şi de legile speciale atît de evidente în univers‚ Science News adaugă: „Aceste fapte îi tulbură pe specialiştii în cosmologie‚ deoarece se pare că asemenea condiţii excepţionale şi precise cu greu ar putea fi un rezultat al întîmplării. Un mod de a rezolva problema este de a spune că totul a fost conceput de providenţa divină.“⁠⁹

21. Ce sînt dispuse să recunoască unele persoane?

²¹ Numeroase persoane‚ incluzînd mulţi savanţi‚ nu sînt dispuşi să admită o asemenea idee. Alţii în schimb‚ recunosc că faptele confirmă cu putere existenţa necesară a unei inteligenţe. Ei sînt de părere că dimensiunile colosale‚ precizia şi legile extraordinare care se observă în întregul univers nu puteau fi niciodată rodul întîmplării. Toate acestea trebuie să fie produsul unei minţi superioare.

22. Potrivit afirmaţiei unuia dintre scriitorii Bibliei‚ care este originea universului?

²² Aceasta este concluzia la care a ajuns şi unul dintre scriitorii Bibliei care a declarat cu privire la cerurile fizice: „Ridicaţi-vă ochii în sus şi vedeţi. Cine a creat aceste lucruri? Este Acela care face să iasă armata lor după număr‚ care le cheamă pe toate pe nume.“ „Cel“ despre care vorbeşte acest scriitor biblic este „Creatorul cerurilor‚ Cel Mare care le-a întins“. — Isaia 40:26; 42:5.

Sursa energiei

23, 24. Cum se poate obţine materia?

²³ Legile universale guvernează materia. Dar de unde vine toată această materie? În cartea sa intitulată Cosmos‚ Carl Sagan scrie: „La începutul universului nu existau galaxii‚ nici stele‚ nici planete‚ nici viaţă‚ nici civilizaţie.“ Apoi‚ vorbind de schimbarea radicală care a dus la naşterea universului aşa cum există astăzi‚ el spune că aceasta a fost „cea mai extraordinară transformare a materiei şi a energiei pe care am avut privilegiul s-o întrezărim“.⁠¹⁰

 ²⁴ Iată cheia înţelegerii modului în care a putut veni universul în existenţă: a fost nevoie de o transformare a materiei şi energiei. Această relaţie între energie şi materie a fost verificată de celebra formulă a lui Einstein: E=mc² (energia este egală cu masa ori viteza luminii la pătrat). O concluzie care decurge din această formulă este aceea că materia poate fi produsă din energie‚ aşa cum materia poate şi elibera o energie colosală. Bomba atomică a fost demonstrarea în practică a acestui adevăr. Astfel‚ astrofizicianul Josip Kleczek a declarat: „Cele mai multe particule elementare‚ dacă nu cumva chiar toate‚ pot fi create prin materializarea energiei.“⁠¹¹

25. Care este sursa uluitoarei energii necesare la crearea universului?

²⁵ Ştiinţa dovedeşte deci că o sursă nelimitată de energie ar dispune de materialul necesar creării substanţei întregului univers. Scriitorul biblic citat mai sus afirma că această sursă de energie este un personaj viu şi inteligent; el spune: „Datorită abundenţei energiei dinamice‚ el fiind şi viguros în putere‚ nici unul [dintre corpurile cereşti] nu lipseşte.“ Conform punctului de vedere al Bibliei‚ această nelimitată sursă de energie este aceea care s-a aflat la originea evenimentelor descrise astfel în Geneza 1:1: „La început Dumnezeu a creat cerurile şi pămîntul.“

Un început‚ dar nu un haos

26. Ce recunosc astăzi savanţii în general?

²⁶ Astăzi oamenii de ştiinţă recunosc în general că universul a avut un început. O teorie foarte răspîndită‚ care încearcă să explice acest început‚ este cunoscută sub numele de teoria Big-Bangului sau a marii explozii. „Aproape toate discuţiile recente asupra originii universului sînt bazate pe teoria Big-Bangului‚“ observă Francis Crick.⁠¹² Iar Jastrow a spus că această „explozie cosmică (. . .) poate fi considerată literalmente drept începutul creaţiei“.⁠¹³ Dar astrofizicianul John Gribbin a recunoscut în New Scientist că deşi savanţii „afirmă în mod obişnuit că ar putea descrie în detaliu“ evenimentele care au urmat după acest „moment“‚ totuşi ceea ce a provocat „momentul creaţiei rămîne un mister“. Şi  meditativ‚ el a adăugat: „La urma urmelor‚ poate că Dumnezeu a făcut toate acestea.“⁠¹⁴

27. De ce teoria Big-Bangului este incompletă?

²⁷ Totuşi‚ majoritatea savanţilor nu sînt dispuşi să-i atribuie lui Dumnezeu acest „moment“. De asemenea‚ ei afirmă în general că explozia iniţială a fost haotică‚ la fel ca explozia unei bombe nucleare. Dar un asemenea tip de explozie produce oare o mai bună organizare? Bombele care cad asupra unui oraş în timp de război crează oare edificii frumoase şi impunătoare şi străzi prevăzute cu indicatoare de circulaţie? Dimpotrivă‚ asemenea explozii provoacă distrugere‚ dezordine‚ haos‚ dezintegrare. Iar cînd este vorba de o bombă atomică‚ atunci dezorganizarea este totală‚ mărturie stînd ceea ce s-a întîmplat în anul 1945 în oraşele japoneze Hiroshima şi Nagasaki.

28. Ce trebuie să conchidem cu privire la forţele colosale care au intrat în acţiune pentru a fi creat universul?

²⁸ Nu‚ o simplă „explozie“ nu putea să stea la originea uimitorului nostru univers‚ nici nu poate explica organizarea sa‚ nici arhitectura sa şi nici legile sale impresionante. Numai un organizator perfect şi un legislator puternic putea să pună în acţiune colosalele forţe necesare pentru a face să rezulte o organizare şi nişte legi extraordinare. Ştiinţa şi raţiunea aduc deci o confirmare puternică acestei declaraţii a Bibliei: „Cerurile proclamă gloria lui Dumnezeu‚ iar întinderea vorbeşte despre lucrarea mîinilor sale.“ — Psalm 19:1.

29. Ce confirmă atît observaţiile ştiinţifice cît şi ale noastre înşine?

²⁹ Astfel‚ Biblia atacă direct problemele pe care teoria evoluţiei nu le-a abordat cu claritate. Această carte nu ne lasă în ignoranţă cu privire la originea tuturor lucrurilor‚ ci ne oferă un răspuns simplu şi pe înţeles. Ea confirmă ceea ce observaţiile ştiinţifice şi chiar şi noi înşine am putut constata‚ şi anume că nimic nu poate veni în existenţă de la sine. Chiar dacă noi înşine nu am fost prezenţi atunci cînd a fost construit universul‚ este evident totuşi că el a trebuit să aibă un mare Arhitect‚ după cum spune şi Biblia: „Orice casă este construită de cineva‚ dar cel care a construit toate lucrurile este Dumnezeu.“ — Evrei 3:4.

[Întrebări de studiu]

[Text generic pe pagina 115]

„Omul este stupefiat“ în faţa perspectivelor cunoaşterii pe care i le oferă universul

[Text generic pe pagina 117]

Calea noastră Lactee numără peste 100 de miliarde de stele

[Text generic pe pagina 118]

Galaxiile sînt aranjate în roiuri‚ ca boabele de strugure într-un ciorchine

[Text generic pe pagina 122]

Savanţii „observă neîncetat noi şi surprinzătoare aspecte ale cosmosului“

[Text generic pe pagina 123]

O extraordinară organizare presupune un extraordinar organizator

[Text generic pe pagina 123]

Universul „ascultă de anumite legi precise“

[Text generic pe pagina 125]

„Se pare că asemenea condiţii excepţionale şi precise cu greu ar putea fi un rezultat al întîmplării“

 [Ilustraţie pe toată pagina 114]

[Legenda fotografiei de la pagina 116]

O galaxie spirală caracteristică

[Legenda fotografiei de la paginile 116, 117]

Sistemul nostru solar din micul pătrat de mai sus pare minuscul în comparaţie cu Calea Lactee

 [Legenda fotografiei de la pagina 119]

Galaxia din Andromeda‚ asemănătoare cu Calea noastră Lactee‚ nu este decît o infimă parte a universului nostru impresionant care‚ după părerea unora‚ ar avea circa 100 de miliarde de galaxii

[Legenda ilustraţiilor de la paginile 120, 121]

Planetele sistemului nostru solar descriu în jurul soarelui o orbită de o foarte mare precizie

Atomii se aseamănă cu nişte sisteme solare miniaturale

[Legenda fotografiei de la pagina 122]

Un ceas de precizie este lucrarea unui proiectant inteligent. Precizia mult mai mare‚ care se observă în univers‚ nu este‚ oare‚ şi ea opera unui Creator puternic şi inteligent?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 124]

Plasarea pe o orbită a unei rachete pretinde respectarea legilor mişcării şi gravitaţiei. Asemenea legi pretind existenţa unui legislator

[Legenda fotografiei de la pagina 125]

Legile circulaţiei au fost concepute de o minte

[Legenda fotografiilor de la pagina 126]

Bomba atomică este o dovadă că materia şi energia sînt strîns legate între ele

Face oare explozia unei bombe ca edificiile să fie mai bine organizate?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 127]

„Orice casă este construită de cineva‚ dar cel care a construit toate lucrurile este Dumnezeu.“ — Evrei 3:4