Ce fel de viaţă îţi doreşti?
Capitolul 20
Ce fel de viaţă îţi doreşti?
SUBIECT DE DISCUŢIE: De ce putem fi fericiţi numai dacă ne conformăm voinţei lui Dumnezeu? (1—3)
DACĂ cineva te-ar întreba: „Cum aş putea fi fericit în ziua de azi?“, ce i-ai răspunde tu? I-ai putea răspunde cu convingere: „Dacă vrei să trăieşti o viaţă lungă, fericită şi satisfăcătoare, fă toate lucrurile aşa cum le cere Dumnezeu!“
2 În capitolele precedente ne-am convins de existenţa reală a Creatorului, de faptul că prin intermediul Bibliei El ne dă sfaturi şi principii de care cu toţii avem nevoie şi că aplicarea lor în viaţa zilnică dă rezultate excelente. Practicarea adevăratului creştinism ne ajută în rezolvarea multor probleme, cum ar fi stresul şi singurătatea. Ascultarea sfaturilor Bibliei ne scuteşte de consecinţele grave şi neplăcute ale beţiei, ale imoralităţii, ale necinstei şi ale altor vicii (Proverbe 4:11–13). Adoptînd punctul de vedere biblic cu privire la bani, devenim mulţumiţi, putînd „să apuce cu fermitate adevărata viaţă“. — 1 Timotei 6:19.
3 Dacă urmăm loiali instrucţiunile ce ni le dă Creatorul, viaţa are un sens şi un scop. Noi înţelegem de ce a permis Dumnezeu răul şi suferinţele. Înţelegem că evenimentele din timpul nostru sînt împlinirile profeţiilor biblice şi ştim că trăim „zilele din urmă“ ale prezentului sistem rău de lucruri (2 Timotei 3:1–5). Aceasta înseamnă că în curînd Dumnezeu va elimina toate regatele omeneşti, corupţia politică şi forţele armate întreţinute cu impozite grele ce copleşesc omenirea (Daniel 2:44; Apocalips 16:14, 16). Astfel Dumnezeu va pune capăt eforturilor susţinute ale oamenilor de a domina pămîntul şi El va guverna peste supravieţuitori prin intermediul Regatului său ceresc. — Apocalips 11:17, 18; 21:1–4.
VREI TU ACEASTA?
De ce trebuie să ne decidem cu cine vrem să ne împrietenim, cu lumea sau cu Dumnezeu? (4—6)
4 Majoritatea dintre noi va spune: „Ce bine va fi să trăieşti în paradis în mijlocul unor oameni plini de iubire şi temători de Dumnezeu!“ (Isaia 11:9). Da, dar pentru aceasta trebuie ca iubirea de dreptate şi dorinţa de a ne conforma regulilor divine să fie destul de puternică pentru a ne influenţa toată viaţa deja de acum (Matei 12:34; 15:19). Vrei tu într-adevăr lucrul acesta? Cu privire la aceasta discipolul Iacob a scris sub inspiraţie divină:
„Nu ştiţi că prietenia cu lumea este duşmănie cu Dumnezeu? Oricine, deci, VREA să fie prieten cu lumea se constituie duşman al lui Dumnezeu.“ — Iacob 4:4.
5 Iacob a mai accentuat că „forma de închinare care este curată şi nepătată din punctul de vedere al Dumnezeului nostru“ constă în a te „păstra fără pată din partea lumii“ (Iacob 1:27). Trebuie să ne străduim să procedăm astfel. Evident, creştinii trăiesc în mijlocul violenţei şi a corupţiei, a intrigilor imorale, a politicii şi a naţionalismului, aşa că nu este întotdeauna uşor să scapi necontaminat. Chiar şi creştinii cei mai devotaţi se pot rătăci sau pot comite greşeli în timp ce se străduiesc să se păstreze nepătaţi de lume. Iată de ce trebuie să veghem necontenit şi să progresăm (Coloseni 3:5–10). Dar întrebarea este: vrem?
6 Să luăm de exemplu doi bărbaţi care iau masa. Din întîmplare, unul din ei îşi pătează cravata cu sos, în timp ce celălalt şi-o moaie intenţionat în sosul din farfurie, deoarece aşa vrea. Cu care dintre aceştia ne asemănăm? Lucrurile de care ne lăsăm influenţaţi precum şi faptele noastre reflectă clar ceea ce vrem: să fim prieteni cu lumea sau cu Dumnezeu.
În ce feluri diferite putem arăta că vrem sau nu vrem să fim prieteni cu lumea? (7, 8)
7 Prietenia cu lumea se poate manifesta în diverse feluri. De exemplu, unii sînt atît de ataşaţi de familiile sau vecinii lor încît îi imită, mergînd pînă acolo încît fac lucruri despre care ştiu că sînt dezaprobate de Dumnezeu, ca: celebrarea sărbătorilor, dedarea la băutură, la obiceiuri obscene, la acţiuni rasiste, etc. (1 Petru 4:3, 4; Efeseni 5:3–5; Fapte 10:34, 35). Dacă vrem într-adevăr să-i fim plăcuţi lui Dumnezeu, aprobarea sa va fi mai importantă pentru noi decît aprobarea prietenilor sau chiar a familiei noastre. — Luca 14:26, 27; 11:23.
8 Alegerea distracţiilor reflectă şi ea sentimentele pe care le nutrim faţă de lume. Creştinii secolului întîi nu asistau la luptele de gladiatori, nici la spectacolele ce promovau imoralitatea. Dar noi, astăzi? Ar fi bine să ne examinăm preferinţele în materie de sport, televiziune, cinema şi lectură. Dacă vom constata că ne atrag divertismente pe care Dumnezeu le dezaprobă şi pe care noi le vrem, atunci ar trebui să ne revizuim gusturile. Atracţiile lumii îi pot afecta atît pe tinerii care au crescut în sînul unei familii creştine cît şi pe creştinii familiarizaţi de mult timp cu Biblia.
Ce importanţă are pentru noi alegerea a ceea ce vrem într-adevăr? (9—12)
9 Prietenia cu Dumnezeu sau cu lumea este o problemă de viaţă şi de moarte (1 Ioan 2:15–17). Cînd ajungi, de exemplu, la o încrucişare de drumuri, nu poţi să apuci în acelaşi timp pe două căi opuse. Tot la fel, nu poţi fi în acelaşi timp şi de partea lui Dumnezeu şi de partea lumii.
10 Pe vremea profetului Ilie unii evrei s-au lăsat influenţaţi de închinarea la Baal pe care o practicau naţiunile vecine. Cu toate că menţineau într-o anumită măsură relaţii cu Iehova, adevăratul Dumnezeu, aceşti evrei nu erau întrutotul ataşaţi lui. De aceea Ilie le-a spus că ei şchioapătă între două păreri diferite. Trebuia deci să hotărască dacă vor să rămînă sau nu ataşaţi lui Iehova şi voinţei sale. Viaţa lor depindea de această alegere. — 1 Regi 18:21–40; Deuteronom 30:19, 20.
11 Noi trebuie să arătăm cu claritate, de pe acum, ce anume vrem şi nu putem amîna luarea unei hotărîri. În secolul întîi apostolul Petru i-a îndemnat pe creştini să păstreze în minte mereu „prezenţa zilei lui Iehova“ care va lichida răutatea de pe pămînt. Dacă ei erau conştienţi că trăiesc în timpuri critice, trebuia să demonstreze lucrul acesta prin acte de sfîntă conduită şi devoţiune, şi anume, — predicînd cu entuziasm mesajul creştin (2 Petru 3:11, 12). Unii creştini erau căsătoriţi şi duceau o viaţă exemplară, în timp ce alţii preferau să rămînă celibatari pentru a se dedica în serviciul Domnului. — 1 Corinteni 7:29–35.
12 Dacă modul de viaţă pe care creştinii voiau să-l ducă era important în secolul întîi, cu cît mai important este el pentru noi astăzi! Noi ştim că Regatul lui Dumnezeu îşi exercită deja autoritatea în cer şi că nu a mai rămas decît „o scurtă perioadă de timp“ pînă cînd Dumnezeu, prin intermediul lui Cristos, va distruge naţiunile şi-l va lega pe Satan Diavolul (Apocalips 12:12; 19:11—20:2). Aşadar modul de viaţă pe care dorim sau vrem să-l ducem trebuie să-l alegem de pe acum.
VIAŢA PE CARE NE-O OFERĂ DUMNEZEU
Ce fel de viaţă va oferi Dumnezeu oamenilor în noul sistem? (13—18)
13 Modul de viaţă pe care îl adoptăm acum va hotărî dacă vom avea sau nu parte de viaţa pe care o oferă Dumnezeu creaturilor sale în noua ordine care este aproape.
14 Cînd ne imaginăm paradisul restabilit pe pămînt, ne vin în minte în primul rînd numeroasele bunuri materiale pe care le va aduce cu sine. În paradisul iniţial, Adam şi Eva aveau o hrană bogată şi abundentă (Geneza 2:9, 16). Tot la fel, în noua ordine va fi o abundenţă de alimente sănătoase şi delicioase. — Psalm 72:16; 67:6.
15 Adam şi Eva se bucurau de o sănătate excelentă, deoarece Dumnezeu i-a creat perfecţi. Lucrul acesta întăreşte promisiunea scripturală conform căreia în noul sistem sau noua ordine, bolile, durerile cauzate de acestea şi lacrimile suferinţelor vor aparţine trecutului (Apocalips 21:1–4). Da, omenirea va ajunge la perfecţiune fizică.
16 Eforturile lor nemaifiind zădărnicite de diverse probleme, de bătrîneţe şi de moartea care survenea în general la 70 de ani, oamenii vor putea explora numeroasele domenii ale cunoaşterii. Vei avea posibilitatea să dai din plin expresie talentelor tale şi chiar să dezvolţi unele talente pe care nici nu ştiai că le ai. Arta culinară, arhitectura, construcţiile, tîmplăria, arta decorativă, grădinăritul, muzica, croitoria, studiul unui imens cîmp de cunoştinţe, nu sînt decît cîteva din nenumăratele ocupaţii stimulatoare şi binefăcătoare cărora te vei putea dedica. Iehova a spus: „Aleşii mei vor folosi din plin lucrarea mîinilor lor.“ — Isaia 65:22.
17 Biblia ne mai spune că în grădina Eden animalele se hrăneau numai cu vegetaţia pămîntului (Geneza 1:30). Poţi, aşadar, privi cu bucurie spre o lume în care, graţie intervenţiei lui Dumnezeu, animalele nu vor mai fi nici feroce, nici periculoase. Ele vor trăi în pace unele cu altele, precum şi cu oamenii. Atît copiii cît şi adulţii se vor putea bucura din plin de societatea lor. — Vezi Isaia 11:6–8; 65:25; Osea 2:18.
18 Dar Biblia nu enumeră detaliat nenumăratele binefaceri pe care le va aduce noua ordine. Iehova, Creatorul nostru, ştie de ce anume avem nevoie, iar Biblia declară cu privire la aceasta: „Tu îţi deschizi mîna şi satisfaci dorinţa a tot ce este viu.“ — Psalm 145:16.
Ce binefaceri şi mai importante promite Dumnezeu în paradisul restabilit? (19, 20)
19 Scripturile pun pe bună dreptate accent nu pe binefacerile şi prosperitatea materială, ci pe lucrurile spirituale şi calităţile morale care vor face posibilă fericirea în paradisul restabilit. Noi ne putem bucura la gîndul că vom beneficia de condiţiile descrise astfel:
„Si lucrarea dreptăţii adevărate trebuie să devină pacea; şi serviciul dreptăţii adevărate liniştea şi securitatea pe timp indefinit. Iar poporul meu trebuie să locuiască într-un loc de stabilitate paşnică şi în reşedinţe de deplină încredere şi în locuri de odihnă netulburate.“ — Isaia 32:17, 18.
20 Noi ştim foarte bine că chiar dacă am avea o sănătate excelentă, o locuinţă confortabilă şi hrană din abundenţă, noi nu am putea fi fericiţi atîta vreme cît în jurul nostru există conflicte, tensiuni, mînie şi invidie (Proverbe 15:17; 21:9). Iată de ce Dumnezeu nu va acorda viaţa în paradis decît celor ce depun în mod conştient eforturi pentru a depăşi aceste defecte umane. Toţi aceşti oameni formează o familie mondială de creştini care cultivă roadele spiritului lui Dumnezeu, ca iubirea, pacea, amabilitatea şi stăpînirea de sine (Galateni 5:19–23). Ei se străduiesc în mod sincer să se modeleze după personalitatea lui Iehova. — Efeseni 4:22–24.
SĂ TRĂIM PENTRU A-I FI PLĂCUŢI LUI IEHOVA ŞI PENTRU A-L LĂUDA
Cum putem găsi adevărata fericire? (21—24)
21 Promisiunea unor astfel de binecuvîntări materiale şi spirituale ne întăreşte speranţa în noua ordine a lui Dumnezeu. Dar dacă motivul principal ce ne determină să practicăm adevărata închinare şi să trăim o viaţă de creştini are la bază numai aceste binecuvîntări, atunci noi ne vom asemăna într-o anumită măsură cu oamenii egoişti care se îngrijesc în primul rînd de dorinţele lor şi de ceeace ar putea obţine.
22 Noi ar trebui mai degrabă să trăim ca adevăraţi creştini acum şi în viitor, pentru că lucrul acesta îl cere Dumnezeu de la noi. Lui trebuie să-i dăm întîietate şi nu nouă înşine. Isus ne-a arătat atitudinea corectă cînd a spus: „Iată (. . .) vin să fac voia ta, o, Dumnezeule!“ şi: „Hrana mea este să fac voia Celui ce m-a trimis şi să înfăptuiesc lucrarea sa“ (Evrei 10:7; Ioan 4:34). Dacă vom aprecia tot ceea ce a făcut Dumnezeu, noi vom fi determinaţi să-i dăm întîietate în viaţa noastră. — Romani 5:8.
23 Iată de ce, pe bună dreptate, Biblia acordă locul cel mai important nu salvării nici binecuvîntărilor ce le-am putea obţine, ci justificării numelui lui Dumnezeu şi laudei lui Iehova, laudă perfect justificată dacă ne gîndim la ceea ce este şi ceea ce a făcut El. David a scris:
„Te voi înălţa, o Dumnezeu Regele meu, şi voi binecuvînta numele tău pe timp indefinit, chiar pentru totdeauna. Iehova este mare şi foarte demn de laudă şi măreţia sa este de nepătruns. Glorioasa splendoare a demnităţii tale şi lucrurile operelor tale minunate le voi face preocuparea mea.“ — Psalm 145:1, 3, 5.
24 Isus şi David i-au dat întîietate lui Dumnezeu în viaţa lor, aducîndu-i o închinare activă. Şi noi ar trebui să facem la fel. Dacă vom proceda astfel, ducînd totodată o viaţă într-adevăr creştină noi vom găsi fericirea deja acum şi pînă în eternitate.
[Întrebări de studiu]
[Legenda ilustraţiei de la pagina 189]
Îţi vei putea cultiva talentele şi le vei putea folosi din plin
