Capitolul 13

Comunicare cu lumea spirituală

SUBIECT DE DISCUŢIE: De ce ar trebui să fim interesaţi să comunicăm cu Creatorul? (1—3)

„NEVOIA omului de a comunica devine tot mai profundă.“ Această afirmaţie se află în introducerea unui capitol închinat radioului din cartea Machines. Prin radio, oamenii din cele mai îndepărtate colţuri ale pămîntului pot comunica între ei şi chiar cu astronauţii din cosmos.

² Radiocomunicaţiile fac acum parte integrantă din viaţa noastră. Dar mulţi oameni nesocotesc sau nu înţeleg un gen de comunicare mult mai important: comunicarea cu lumea spirituală.

A VORBI CU CREATORUL

³ Cu secole înainte de inventarea radioului, regele David a scris:

„O, Iehova, dă ascultare spuselor mele! (. . .) Acordă atenţie strigătului meu de ajutor, o, Regele meu şi Dumnezeul meu, fiindcă ţie mă rog.“ — Psalm 5:1, 2.

Nu-ţi pare raţional că Dumnezeu, inteligenţa supremă din univers, poate acorda ascultare rugăciunilor noastre, dacă doreşte acest lucru? Şi nu este oare înţelept să căutăm ajutor la el, la Cel care ne poate da cele mai bune sfaturi? — Psalm 65:2.

Ce este necesar pentru ca rugăciunile să fie acceptabile? (1 Petru 3:12) (4, 5)

⁴ Pentru a putea comunica prin radio cu cineva, este nevoie de un emiţător şi de un receptor. Dar de ce avem nevoie pentru a intra în legătură cu Iehova  prin rugăciune? În primul rînd avem nevoie de credinţă. „Acela care se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el este şi că devine răsplătitorul acelora care îl caută cu seriozitate“ (Evrei 11:6). De asemenea, persoana trebuie să fie în armonie cu normele morale ale lui Dumnezeu. Altfel Dumnezeu nu i-ar asculta rugăciunea, exact aşa cum o persoană cu demnitate nu ar asculta o emisiune de radio cu caracter imoral. — 1 Ioan 3:22; Isaia 1:15.

⁵ Iehova nu a stabilit reguli rigide pentru felul în care să ne rugăm. Fie că ne rugăm cu voce tare, fie că ne rugăm în gînd, el „aude“. Ne putem ruga stînd în picioare sau în genunchi sau culcaţi (1 Samuel 1:12, 13; 1 Regi 8:54). Nu sînt necesare nici cuvinte deosebite sau un limbaj religios. Mult mai importante sînt sinceritatea şi un spirit umil. Observă cum a ilustrat Isus acest lucru în Luca 18:10–14.

Ce aflăm din Biblie despre rugăciune? (6—8)

⁶ Ne putem apropia personal de Iehova în rugăciune în orice timp. El se bucură însă şi de rugăciunile comune, ca de exemplu cele rostite de o adunare de creştini. Astfel de rugăciuni au auzit şi persoanele care nu s-au rugat niciodată înainte şi au învăţat în acest fel cum pot folosi această formă importantă de comunicare. Şi familiile pot şi ar trebui să se roage împreună. O ocazie adecvată se iveşte cu prilejul meselor. Aceasta este în concordanţă cu exemplul lui Isus care îi mulţumea lui Dumnezeu pentru hrana pe care le-o asigura. — Marcu 8:6.

⁷ Probabil cunoşti persoane care se plîng că rugăciunile lor nu sînt ascultate. De ce oare? Să vedem mai întîi ce le-a spus Isus discipolilor săi: „Dacă cereţi ceva Tatălui meu, el vă va da în numele meu.“ Deci nu ne putem apropia de Dumnezeu decît numai şi numai prin intermediul lui Isus Cristos. Au respectat oare persoanele în cauză această cerinţă? (Ioan 16:23; 14:6). Dar ce a vrut Isus să spună prin cuvîntul  „ceva“? Apostolul Ioan arată că ar trebui să ne rugăm numai pentru „ceva“ ce este în conformitate cu voinţa lui Iehova. În fond, nici n-am putea aştepta ca un Dumnezeu drept să accepte rugăciuni care urmăresc un scop greşit, imoral sau egoist (1 Ioan 5:14). Mulţi se roagă însă să se îmbogăţească repede sau să obţină stăpînire asupra altora. Nu-i de mirare că Dumnezeu nu reacţionează la asemenea rugăciuni! Cererile referitoare la necesităţile noastre îndreptăţite ar trebui lăsate pe planul doi, rugîndu-ne  mai întîi ca voinţa lui Dumnezeu să se înfăptuiască pe pămînt. — Matei 6:9–11.

⁸ Prin rugăciune avem posibilitatea să ne adresăm lui Dumnezeu ca unui tată afectuos şi să-i comunicăm bucuriile, grijile şi necesităţile noastre. În caz că nu ţi-ai făcut un obicei regulat din acest lucru, nu amîna. O relaţie de încredere cu Dumnezeu şi posibilitatea de a intra oricînd în legătură cu el îţi vor aduce multă linişte sufletească şi te vor face fericit. Îţi poţi descărca sufletul faţă de el, avînd certitudinea că el se interesează de tine. — Psalm 86:1–6; Filipeni 4:6, 7.

RĂSPUNSUL DIN LUMEA SPIRITUALĂ

Cum putem primi un răspuns de la Dumnezeu? (9, 10)

⁹ Unele dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să le cerem lui Dumnezeu în rugăciunile noastre sînt înţelepciunea şi îndrumarea lui (Psalm 27:11; 119:34–36; Iacob 1:5). Dar cum va răspunde el rugăciunilor noastre? În vechime Dumnezeu trimitea uneori mesajele sale prin îngeri sau prin profeţi. Apostolul Pavel arată însă că Dumnezeu în prezent „ne-a vorbit prin Fiul său“ al cărui exemplu şi ale cărui învăţături sînt relatate în Biblie (Evrei 1:1, 2; 2:1–3; Ioan 20:31). De aceea în loc să aşteptăm ca Dumnezeu să ne vorbească personal, ar trebui să căutăm ajutor prin mijlocul pe care l-a stabilit Dumnezeu, Biblia. Conştienţi fiind de lucrul acesta, noi nu numai că ne vom ruga ci vom şi cerceta cu toată seriozitatea Cuvîntul său (Proverbe 2:1–5). În afară de aceasta, un ajutor suplimentar vom găsi în creştinii devotaţi care se întrunesc sistematic pentru a studia Biblia. — 2 Timotei 2:1, 2.

¹⁰ Ca răspuns la rugăciunile noastre, Dumnezeu ne poate ajuta de asemenea personal, prin spiritul său. În acest fel el le ajută creştinilor să înţeleagă Cuvîntul său şi să acţioneze în armonie cu el (Ioan 16:7–13). David s-a rugat: „Învaţă-mă să fac voia ta (. . .)  Spiritul tău este bun; fie ca el să mă conducă în ţara corectitudinii.“ — Psalm 143:10.

EXISTĂ FIINŢE RELE ÎN LUMEA SPIRITUALĂ?

De unde putem şti că Satan există? Care este originea lui? (11—15)

¹¹ Biblia ne învaţă că în lumea spirituală se află Iehova, Fiul său şi îngerii şi că noi putem intra în legătură cu Dumnezeu prin rugăciune. Ea ne mai descoperă însă, cu tot atîta claritate, că există creaturi spirituale inteligente care au devenit nespus de rele; acestea sînt Satan şi demonii săi.

¹² Unii îl consideră pe „Diavolul“ doar o creaţie a superstiţiilor sau miturilor antichităţii, în timp ce alţii cred că acel „Satan“ din Biblie nu este altceva decît un simbol al răului.

¹³ În Matei 4:1–11 este relatat totuşi un caz în care Satan a încercat de trei ori să îl ducă în ispită pe Isus. Desigur acel Satan menţionat acolo n-a fost vreun simbol al răului existent în Isus căci Fiul lui Dumnezeu este liber de răutate şi păcat (Evrei 7:26; 1:8, 9). Nu, Satan este o persoană reală. Lucrul acesta reiese şi din relatarea de la Iov 1:6–12 în care Satan ne este arătat în prezenţa lui Iehova.

¹⁴ Dar cum a venit Satan în existenţă? Ştim că Iehova a creat totul şi că „perfectă este activitatea sa“ (Deuteronom 32:4; Apocalips 4:11). Prin urmare este logic să credem că Satan trebuie să fi fost iniţial o creatură spirituală perfectă şi dreaptă pe care a creat-o Iehova odată cu ceilalţi îngeri. Dar cum a devenit el atît de corupt? Iacob 1:14, 15 ne arată cum s-a putut produce acest lucru:

„Fiecare este încercat cînd se lasă antrenat şi sedus de propria sa dorinţă. Apoi dorinţa cînd a devenit fecundă dă naştere păcatului; la rîndul său păcatul, cînd a fost înfăptuit generează moartea.“

¹⁵ Ştim cu toţii că se poate ca o persoană de încredere  să încerce să profite de situaţia ei privilegiată pentru a obţine o şi mai mare putere. Se pare că la fel a procedat şi unul dintre îngerii lui Dumnezeu. Bucurîndu-se de voinţă liberă, această creatură spirituală şi-a ales o cale rea, crezînd probabil că ar putea deveni asemenea lui Dumnezeu şi cu intenţia de a-i atrage şi pe oameni de partea sa. Atitudinea sa este comparabilă cu aceea a regelui Tirului despre care se vorbeşte în Ezechiel 28:1–19. Acest rege se bucura de relaţii privilegiate cu regatul lui Israel, dar s-a umplut de mîndrie, fapt ce i-a cauzat căderea. În mod asemănător mîndria a cauzat şi prăbuşirea celui ce el însuşi s-a făcut pe sine Satan, împotrivindu-se lui Dumnezeu.

La ce ne ajută cunoaşterea faptului că Satan şi demonii există? (16, 17)

¹⁶ Existenţa lui Satan ne ajută să înţelegem mai bine evenimentele din grădina Eden care au făcut ca noi să fim nişte oameni imperfecţi, păcătoşi, supuşi bolilor şi morţii. Inteligenţa sa supraumană i-a permis să folosească un şarpe spre a-i face Evei o propunere înşelătoare, aducătoare de moarte (Geneza 3:1–5). De aceea Apocalips 12:9 îl numeşte pe Satan „şarpele originar“. Isus a spus despre el că „nu a persistat în adevăr“, devenind astfel „tatăl minciunii“ şi un „ucigaş“. — Ioan 8:44.

¹⁷ Satan nu este singura creatură spirituală care s-a răzvrătit. Relatarea istorică din Geneza 6:1–3 arată că în zilele lui Noe unii îngeri — probabil stimulaţi de răzvrătirea lui Satan — s-au materializat, luîndu-şi corpuri omeneşti, pentru a gusta plăcerea relaţiilor sexuale cu femeile, lucru nenatural şi corupt (Iuda 6, 7). Cînd Dumnezeu a şters răul de pe pămînt prin potopul mondial, aceşti îngeri neascultători s-au întors în domeniul spiritual, însă s-au ataşat lui Satan, devenind astfel demoni (2 Petru 2:4, 5). Celebrele mitologii greceşti şi romane care vorbesc despre dumnezei care se deplasau între cer şi pămînt, sînt  probabil versiuni denaturate ale relatării biblice referitoare la aceşti îngeri.

INFLUENŢE NEFASTE DIN LUMEA SPIRITUALĂ

Cum au exercitat spiritele rele influenţă asupra oamenilor? (2 Corinteni 11:13–15) (18—20)

¹⁸ Spiritele rele nu sînt interesate de binele nostru ci caută să-i inducă în eroare pe oameni, îndepărtîndu-i de Dumnezeu. Apostolul Pavel l-a numit pe Satan „Dumnezeul acestui sistem de lucruri“, care „le-a orbit minţile celor necredincioşi“, ca să nu poată afla „vestea bună“ despre Cristos (2 Corinteni 4:4). El a obţinut succese considerabile în această privinţă.

¹⁹ Una din tacticile sale constă în a promova părerea că nu există Diavol sau Satan. El este ca un criminal care răspîndeşte ideea că nu există nici o bandă de criminali, dînd astfel oamenilor un fals sentiment de siguranţă. Printre manevrele lui Satan putem cita atrocităţile săvîrşite de către fanaticii religioşi, cruciadele, inchiziţia, binecuvîntarea armatelor, etc. Din cauza lor, numeroase persoane sensibile s-au întors de la Dumnezeu, crezînd că el este reprezentat de biserici.

²⁰ Să nu uităm că apostolul Pavel l-a numit pe Satan „dumnezeul acestui sistem de lucruri“. Unii oameni ridiculizează ideea că Satan ar putea manevra naţiunile. Însă Isus nu a negat faptul că Satan exercită autoritate asupra regatelor lumii, atunci cînd acesta din urmă i le-a oferit (Luca 4:5–8). Dar nu avem oare impresia că îndărătul evoluţiei situaţiei mondiale se ascunde o forţă rea? Cu ideea aceasta în minte, citeşte Apocalips 12:9, 12.

SĂ EVITĂM ORICE CONTACT CU SPIRITELE RELE

Ce practici îl pot duce pe cineva sub influenţa spiritelor rele? (21—23)

²¹ Unii oameni de ştiinţă au efectuat cercetări asupra aşanumitului E.S.P. (percepţie extra-senzorială)  care include fenomene ca citirea gîndurilor altora, descrierea de către o persoană a unor evenimente sau obiecte pe care nu le-a văzut niciodată, sau influenţa asupra materiei, ca de exemplu la aruncarea zarurilor. Specialiştii în parapsihologie, după ce s-au străduit să elimine orice posibilitate de înşelătorie, s-au dovedit incapabili să explice aceste fenomene supranaturale. Poate oare Biblia să ne dea explicaţia lor?

²² Satan şi demonii au puterea de a acţiona direct asupra oamenilor şi asupra acţiunilor lor. De exemplu, în vechiul Filipi din Grecia exista o fată care putea prezice viitorul. Cum îi era posibil acest lucru? Relatarea istorică ne spune că ea prezicea sub influenţa unui spirit, un demon de ghicire. Apostolul Pavel a eliberat-o de stăpînirea acelui demon. — Fapte 16:16–18.

²³ Deoarece demonii există în realitate şi sînt puternici, Cuvîntul lui Dumnezeu ne avertizează în repetate rînduri să nu intrăm în relaţii cu ei. El condamnă energic folosirea farmecelor şi a descîntecelor (aşa cum se obişnuieşte în magia neagră sau cultul vodu), consultarea vreunui medium şi încercarea de a intra în legătură cu morţii (Deuteronom 18:10–12; Levitic 20:6, 27; Galateni 5:19–21). Aceste avertismente rămîn valabile şi pentru zilele noastre, în care interesul faţă de fenomenele metapsihice şi faţă de ştiinţele oculte este în creştere. Există o mulţime de cărţi şi filme despre spirite sau eforturile oamenilor de exorcismare sau alungarea demonilor. Astăzi se recurge frecvent la astrologie şi la planşeta oiu-ja sau planşeta alfabetică, pentru a cunoaşte viitorul.

Cum te poţi feri de comunicarea nefastă cu lumea spiritelor? (24—28)

²⁴ Comunicarea cu spiritele rele este foarte periculoasă. Faptele arată că cineva, odată ajuns sub influenţa demonilor, ar putea începe să aibă tulburări fizice, mintale şi afective foarte grave. (Vezi Matei 8:28–33.) Ei au cauzat tulburări multor persoane,  provocînd zgomote în timpul nopţii, mişcînd diferite obiecte, atingîndu-le organele sexuale sau provocîndu-le boli. „Vocile“ lor i-au dus pe unii la nebunie, la sinucidere sau la crimă.

²⁵ Desigur că multe „apariţii stranii“ sînt provocate de tulburări fizice, cum ar fi funcţionarea defectuoasă a unor celule din organismul cuiva, fapt ce i-ar putea afecta mintea şi simţurile. Totuşi, ar fi neînţelept să negăm pur şi simplu existenţa lui Satan şi a demonilor, neluînd în serios avertismentele Bibliei cu privire la acest lucru.

²⁶ Dar cum poate fi eliberată o persoană de aceste tulburări cauzate de demoni? Dumnezeu nu se mai foloseşte astăzi de anumiţi oameni pentru a vindeca bolnavi, a izgoni demoni sau a reînvia morţi. Dar el îi va ajuta pe cei în cauză să se elibereze de „autoritatea lui Satan“. (Fapte 26:18; Efeseni 6:12). Trebuie să ne apropiem în rugăciune de Iehova, să folosim numele său şi să căutăm în mod serios ajutorul său (Proverbe 18:10). De asemenea, trebuie să ne împotrivim  intrigilor şoptite de demoni, să renunţăm la practicile spiritiste şi să ne ferim de a avea relaţii inutile cu persoanele care exercită demonismul. — Matei 4:1–11; 2 Corinteni 6:14–17.

²⁷ În afară de aceasta, faptele au demonstrat că demonii rămîn adesea în legătură cu oamenii prin intermediul a diverse obiecte. Tocmai de aceea este important să ne debarasăm de orice obiect care ar fi fost utilizat în practicarea spiritismului (farmece, amulete, globuri de cristal, etc.). Biblia relatează că astfel au procedat anumite persoane care practicau artele magice în vechiul Efes. — Fapte 19:18–20.

²⁸ Însă nu trebuie să trăim într-o continuă frică de spiritele rele, ci, mai degrabă, să aplicăm următorul sfat biblic ce ne îndeamnă să îmbrăcăm armura spirituală:

„Staţi deci fermi cu coapsele încinse cu ADEVĂRUL, îmbrăcaţi cu platoşa DREPTĂŢII iar picioarele încălţate cu echipamentul VEŞTII BUNE A PĂCII. Mai presus de toate, luaţi marele scut al CREDINŢEI cu care veţi putea stinge toate proiectilele aprinse ale celui rău. De asemenea, acceptaţi coiful SALVĂRII şi sabia spiritului care este CUVÎNTUL LUI DUMNEZEU, în timp ce (. . .) vă RUGAŢI cu orice ocazie.“ — Efeseni 6:14–18.

După cum arată Cuvîntul lui Dumnezeu, comunicînd cu regularitate cu Iehova prin rugăciune vom fi într-adevăr ocrotiţi împotriva spiritelor rele şi a oricărei tentative de a intra în legătură cu noi. Biblia ne recomandă în mod foarte potrivit: „De aceea supuneţi-vă lui Dumnezeu, dar împotriviţi-vă Diavolului şi el va fugi de la voi.“ — Iacob 4:7.

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 123]

Putem comunica cu Iehova prin rugăciune în fiecare zi