Capitolul 8

Cum să ne facem fericită viaţa de familie

SUBIECT DE DISCUŢIE: Ce putem face pentru a avea o viaţă de familie mai fericită? (1—3)

MAJORITATEA oamenilor recunosc faptul că fericirea este strîns şi inseparabil legată de viaţa de familie. Cu ocazia unui sondaj, 85 la sută dintre bărbaţii chestionaţi au împărtăşit opinia că „’viaţa de familie‘ joacă un rol foarte important în ceea ce priveşte o viaţă fericită şi satisfăcătoare“. Însă poate cunoşti mulţi bărbaţi care au preferat să divorţeze. De asemenea, tot mai multe femei divorţează, pentru a pune capăt unei căsnicii considerată plictisitoare, plină de conflicte sau apăsare.

² Nu putem schimba nimic din ceea ce fac alţii. Dar ar trebui să fim interesaţi să ne îmbunătăţim propria viaţă de familie, îndeosebi relaţia soţ—soţie. Fiecare să se întrebe: „Ce atmosferă domneşte la noi acasă?“

³ Creatorul este iniţiatorul instituţiei familiei (Efeseni 3:14, 15). El dă sfaturi practice care au ajutat deja multor perechi conjugale să obţină fericire în viaţa lor de familie. Aceste sfaturi îţi pot folosi şi ţie.

ÎNVĂŢĂTURI PRACTICE DIN PRIMA CĂSĂTORIE

Ce rol a avut angajamentul din prima căsătorie şi de ce este el atît de important? (4—6)

⁴ În primele pagini ale Bibliei găsim o relatare a modului în care Dumnezeu a dat un început primei  familii umane. La cîtva timp după ce-l crease pe primul om, Adam, Iehova Dumnezeu a spus:

„«Nu este bine pentru om să rămînă singur. Am să fac un ajutor pentru el, ca o întregire a lui.» Şi Iehova Dumnezeu a construit din coasta pe care o luase din om o femeie şi a adus-o la om. Atunci omul a spus: «Aceasta este, în sfîrşit, os din oasele mele şi carne din carnea mea (. . .)» Iată de ce omul va părăsi pe tatăl său şi pe mama sa şi trebuie să se alipească de soţia sa şi ei trebuie să devină o singură carne.“ — Geneza 2:18, 22–24.

⁵ Observă că prima familie n-a venit în existenţă în urma hotărîrii a două persoane care s-au hotărît pur şi simplu să trăiască împreună. Dumnezeu a autorizat încheierea acestei căsătorii, iar cei doi au fost uniţi printr-o legătură permanentă. Adam a luat-o de soţie pe Eva în faţa celei mai înalte Autorităţi din univers.

⁶ Cînd un bărbat şi o femeie fac paşii necesari încheierii unei căsătorii valabile şi recunoscute, ei se angajează public unul faţă de celălalt (Geneza  24:4, 34–67; Matei 25:1–10). Un asemenea angajament nu se naşte prin simpla hotărîre a două persoane de a trăi împreună, fără să fie căsătorite. După Biblie, acesta e „adulter“ sau „fornicaţie“ (Evrei 13:4). Chiar dacă ei afirmă că se iubesc, relaţia lor va suferi probabil, în cursul timpului, fiindcă îi lipseşte acest angajament care constă în căsătorie şi care, conform Bibliei, este de o importanţă capitală. Iată cîteva exemple:

O femeie de 34 de ani a declarat: „Poate sînt demodată, dar legătura de căsătorie îmi dă un sentiment de siguranţă (. . .) Sînt bucuroasă să ştiu că noi ne-am declarat unul faţă de altul şi oficial şi în faţa lumii, intenţia noastră de a rămîne pentru totdeauna împreună.“

Un învăţător de 28 de ani a spus despre situaţia sa: „După doi ani am început să simt un gol. Convieţuirea [fără a fi căsătoriţi] nu mi-a dat nici o orientare de viitor.“

Cercetînd acest fenomen, sociologa Nancy M. Clatworthy a constatat că perechile conjugale care şi-au luat un angajament prin încheierea căsătoriei şi care n-au trăit împreună înainte de căsătorie „simt mai multă fericire şi satisfacţie“.

Ce ne învaţă prima căsătorie despre rolul părinţilor şi al socrilor? (7—9)

⁷ Relatarea biblică despre prima căsătorie ne poate ajuta, de asemenea, să evităm problemele cu părinţii şi socrii. După opinia unui sfătuitor conjugal, aceste probleme sînt cele mai frecvente. Dar înainte de a exista dificultăţi cu părinţii şi socrii, s-a spus în legătură cu prima căsătorie: „Omul va părăsi pe tatăl său şi pe mama sa şi trebuie să se alipească de soţia sa.“ — Geneza 2:24.

⁸ Natural că majoritatea dintre noi ne iubim părinţii. Biblia ne îndeamnă chiar să-i sprijinim materialiceşte la bătrîneţe, dacă este necesar (1 Timotei 5:8; Deuteronom 27:16; Proverbe 20:20). Dar ea accentuează şi faptul că prin încheierea căsătoriei  partenerul conjugal devine ruda ta cea mai apropiată şi astfel prima căreia trebuie să-i dăruieşti dragostea ta, de care trebuie să te îngrijeşti şi cu care trebuie să te sfătuieşti.

⁹ De aceea nu este înţelept ca o persoană căsătorită „să fugă acasă“, la părinţi, cînd se ivesc probleme. Iar părinţii trebuie să înţeleagă că după încheierea căsătoriei copiii lor îi „părăsesc“, ca să-şi întemeieze o familie de sine stătătoare, chiar dacă obiceiul sau condiţiile financiare pretind ca ei să locuiască o perioadă de timp în apropierea părinţilor sau cu ei. Fireşte, este bine ca tinerii să preţuiască înţelepciunea şi experienţa părinţilor lor şi să tragă folos din aceasta (Iov 12:12; 32:6, 7). Dar ceea ce scrie în Geneza 2:24 îi previne pe părinţi împotriva tentaţiei de a dirija viaţa copiilor lor căsătoriţi sau de a-i supraveghea. Da, aplicarea acestui sfat biblic poate duce la o căsnicie fericită.

CÎŢI PARTENERI?

Ce învăţături practice putem găsi în relatarea din Geneza despre numărul partenerilor conjugali? (10, 11)

¹⁰ Din relatarea Genezei putem recunoaşte şi faptul că Dumnezeu i-a dat lui Adam numai un partener. La anumite popoare bărbatul are dreptul să aibă mai multe femei. Dar contribuie oare poligamia la fericirea familială? Dimpotrivă. Din practică se ştie că ea duce adesea la gelozie şi rivalitate amară, iar în multe cazuri soţiile mai în vîrstă sînt adeseori maltratate (Proverbe 27:4; Geneza 30:1). La evrei atît poligamia cît şi divorţul erau în antichitate un obicei şi Dumnezeu a tolerat acest lucru. Dar el le-a dat israeliţilor legi pentru a împiedica abuzurile. Isus, în timpul unei discuţii privitoare la acest subiect, a atras atenţia asupra voinţei lui Dumnezeu, aşa cum a fost relatată în Geneza. Întrebat dacă cei căsătoriţi pot divorţa din orice motiv, el a răspuns:

 „N-aţi citit că cel care i-a creat, de la început i-a făcut de sex bărbătesc şi de sex femeiesc şi că a spus: «De aceea, omul va părăsi pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de soţia sa (. . .)»? (. . .) Prin urmare, ceea ce a prins Dumnezeu în acelaşi jug, omul să nu despartă (. . .) Din cauza insensibilităţii inimii voastre [a evreilor] v-a făcut Moise [în legea lui Dumnezeu] concesia să divorţaţi de soţiile voastre, dar nu aşa au stat lucrurile de la început. Vă spun că oricine divorţează de soţia sa, cu excepţia motivului de fornicaţie şi se căsătoreşte cu alta‚ comite adulter.“ — Matei 19:3–9.

¹¹ Isus a arătat cu claritate că regula printre discipolii săi trebuia să fie nu poligamia, — ci monogamia, în conformitate cu ceea ce instituise Dumnezeu de la început (1 Timotei 3:2). Faptul de a recunoaşte înţelepciunea şi autoritatea lui Dumnezeu în acest domeniu este un pas pe calea spre fericire.

Conform Bibliei, ce atitudine trebuie să avem faţă de divorţ? (12, 13)

¹² Fericirea se mai poate obţine şi recunoscînd înţelepciunea cuvintelor lui Isus privitoare la divorţ. În ţările în care divorţul se poate obţine uşor, acesta este din ce în ce mai frecvent, aşa cum, de altfel, se poate constata astăzi. Însă în ochii lui Dumnezeu căsătoria este un angajament permanent. Isus a spus într-adevăr că în caz de „porneia“ (cuvînt grecesc ce ilustrează un act sexual impur, nelegitim) prin care cel în cauză se face „o carne“ cu o altă persoană, cel nevinovat are voie să divorţeze şi să se recăsătorească. Dar în afară de acest caz, Creatorul consideră o pereche căsătorită unită pe viaţă. Cine recunoaşte autoritatea lui Dumnezeu în acest domeniu are motive în plus să se străduiască să-şi consolideze căsătoria şi să învingă problemele (Ecleziast 4:11, 12; Romani 7:2, 3). În loc deci să ne facă  nefericiţi, acest punct de vedere este un ajutor pentru a încununa cu succes căsătoria. Practica a demonstrat lucrul acesta.

¹³ Cineva ar putea obiecta că există perechi căsătorite  care au probleme grave şi care, într-adevăr, nu se pot înţelege. Ce-i de făcut atunci? Şi în asemenea situaţii Biblia ne dă excelente sfaturi practice.

UN SOŢ CARE ÎŞI IUBEŞTE CU ADEVĂRAT SOŢIA

Cum pot aplica soţii sfatul biblic privitor la ei? (14—16)

¹⁴ Fericirea familială atîrnă în mare măsură de felul în care soţul îşi consideră şi îşi tratează soţia. Dar cine poate spune care este cea mai bună metodă? Relatarea Bibliei despre prima căsătorie ne vine din nou în ajutor. Ea ne arată că Dumnezeu s-a folosit de o parte a corpului lui Adam pentru a-i face o tovarăşă de viaţă. Mai tîrziu Biblia dezvoltă acest punct, spunînd:

„Soţii trebuie să-şi IUBEASCĂ SOŢIILE CA PE PROPRIILE LOR CORPURI. Cel care îşi iubeşte soţia se iubeşte pe sine însuşi, căci nici un om nu şi-a urît vreodată propria sa carne; ci o hrăneşte şi o îngrijeşte, aşa cum face şi Cristos cu adunarea.“

Pe urmă Pavel a citat Geneza 2:24 şi a continuat: „Fiecare dintre voi să-şi iubească în mod individual soţia ca pe sine.“ — Efeseni 5:28–33.

¹⁵ Unii bărbaţi cred că ar trebui să se poarte aspru şi distant faţă de soţiile lor, dar Autorul căsătoriei a zis că soţul trebuie să aibă o iubire profundă faţă de soţia sa, iubire ce trebuie să i-o arate. Pentru a putea fi cu adevărat fericită, soţia trebuie să aibă sentimentul că bărbatul ei o iubeşte cu adevărat.

¹⁶ Cînd se spune că bărbatul trebuie să-şi hrănească şi să-şi îngrijească soţia ca pe corpul propriu, aceasta înseamnă, de asemenea, că el trebuie să se străduiască să-i asigure necesităţile materiale. Dar n-ar trebui să fie atît de preocupat de cîştigarea mijloacelor de existenţă încît să nu mai aibă timp să se dedice soţiei sale şi să dovedească un interes sincer pentru ea ca persoană. Apoi, nici un om cu judecată,  chiar dacă este iritat, nu-şi urăşte corpul propriu şi nici nu şi-l maltratează. Conform Bibliei, este, prin urmare, o nebunie ca bărbatul să devină violent faţă de soţia sa. — Psalm 11:5; 37:8.

Ce ar trebui să însemne pentru soţ faptul că soţia sa este „o completare“ a lui? (17—19)

¹⁷ Prima femeie trebuia să fie „o întregire“ a bărbatului ei (Geneza 2:18). Dumnezeu a ţinut cont de alcătuirea diferită a bărbatului şi a femeii. Această diferenţiere este prezentă şi astăzi. Atitudinea şi modul de procedare al femeii sînt în general diferite de ale bărbatului. El ar putea fi energic, iar ea îngăduitoare. Ea poate agrea societatea, el singurătatea. El ar putea pune mare accent pe punctualitate, în timp ce ea ar putea fi mai „elastică“ în această privinţă. Faptul că Biblia spune că Dumnezeu a creat-o pe Eva ca o „întregire“ a lui Adam, ar trebui să-i ajute pe bărbaţi să înţeleagă aceste deosebiri.

¹⁸ Apostolul Petru îi invită pe soţi să trăiască cu soţiile lor conform cunoştinţei şi să le acorde onoare ca unui vas mai slab (1 Petru 3:7). A acorda „onoare“ soţiei înseamnă şi a respecta gusturile ei diferite. Soţul ar putea fi entuziasmat pentru sport, dar soţia sa ar fi mai bucuroasă de o plimbare prin faţa vitrinelor din oraş sau s-ar duce mai bine la teatru. Preferinţele ei sînt la fel de îndreptăţite ca ale lui. Cine-şi onorează soţia, i le satisface.

¹⁹ Dispoziţia schimbătoare a femeii, datorită ciclului menstrual, îi poate indispune uneori atît pe unul cît şi pe celălalt. Dar el poate contribui la fericirea reciprocă, trăind cu ea conform cunoştinţei şi fiind înţelegător. Adesea ea simte nevoia ca soţul s-o îmbrăţişeze şi să-i vorbească afectuos.

O SOŢIE CARE-ŞI RESPECTĂ SOŢUL

Conform Bibliei, care ar trebui să fie atitudinea soţiei faţă de soţul ei? (20—22)

²⁰ Deoarece şi soţia are un rol important în fericirea  familiei, Creatorul i-a dat şi ei sfaturi ca şi soţului.

²¹ Îndată după ce le spune soţilor să-şi iubească soţiile, Biblia adaugă: „La rîndul ei, soţia să aibă un respect profund faţă de soţul ei“ (Efeseni 5:33). În cazul căsătoriei iniţiale au existat anumiţi factori care ar fi trebuit, în mod normal, s-o determine pe Eva să recunoască poziţia superioară a soţului ei. Adam fusese creat mai întîi. El avea o cunoştinţă mai mare şi mai multă experienţă de viaţă, ba el primise chiar instrucţiuni de la Dumnezeu.

²² Dar care este situaţia astăzi? Dacă bărbatul se străduieşte în mod sincer să aplice sfaturile biblice menţionate mai sus, soţia sa, foarte probabil, va fi încurajată să-l respecte chiar şi în unele domenii în care ea excelează sau în care el poate nu posedă capacităţile dorite. Ea va proceda astfel din consideraţie pentru aranjamentul lui Iehova, din care face parte şi familia. Apostolul Pavel a scris:

„Soţiile să fie supuse soţilor lor ca Domnului deoarece soţul este capul soţiei sale, aşa cum şi Cristos este capul adunării.“ — Efeseni 5:22, 23.

De ce pot avea încredere femeile în valoarea acestui sfat? (23, 24)

²³ Aceasta nu înseamnă că soţul trebuie să fie tiranul atotştiutor al familiei. De altfel, aceasta ar fi în absolută contradicţie cu exemplul lui Isus, care a fost afectuos, atent şi înţelegător. Dumnezeu le invită pe femei să lase conducerea în seama bărbaţilor. În problemele importante ale familiei soţul şi soţia se pot sfătui împreună şi pot colabora, conform exemplului de interdependenţă dintre anumite părţi ale aceluiaşi corp. Însă în ochii lui Dumnezeu, conform Bibliei, principalul răspunzător în familie este bărbatul. — Coloseni 3:18, 19.

²⁴ Faptele dovedesc valoarea sfaturilor biblice referitoare la această problemă. Dacă soţia se străduieşte  să cîştige iubirea şi atenţia soţului ei şi lasă în seama lui conducerea în problemele familiei, va constata adesea că soţul e mai dispus să-şi asume răspunderea şi să se achite de ea în mod iubitor. — Proverbe 31:26–28; Tit 2:4, 5.

A COLABORA‚ SPRE FERICIREA FAMILIEI

Cu ce poate contribui la fericirea familiei un bun schimb de idei? (25—28)

²⁵ Schimbul de idei sau conversaţia este un element vital care, din păcate, lipseşte în multe familii. Un sociolog a zis cîndva: „Cei mai mulţi căsătoriţi nu se ascultă unul pe altul cînd vorbesc şi mulţi ajung să se certe din această cauză.“ Enervările şi dezamăgirile sînt inevitabile în viaţă. Dar cum le putem împiedica să dăuneze căsătoriei noastre? Schimbul de idei este în acest sens un ajutor. Nu-l considera drept un lucru de la sine înţeles, căci astfel într-o bună zi vei putea constata că vorbeşti din ce în ce mai puţin cu partenerul tău conjugal.

²⁶ Străduiţi-vă să menţineţi schimbul de idei. V-aţi impus să discutaţi deschis despre activităţile şi despre sentimentele voastre? Adesea sîntem prea preocupaţi să vorbim noi înşine şi nu ascultăm deloc ceea ce are de spus celălalt (Proverbe 10:19, 20; Iacob 1:19, 26). În loc să pîndeşti momentul în care ai putea să tai vorba celuilalt, ar trebui, mai degrabă, să cauţi să-l asculţi şi să încerci să-l înţelegi, eventual chiar să-l întrebi: „Vrei să spui că (. . .)?“ (Proverbe 15:30, 31; 20:5; 21:28). Riscul de a fi egoist sau inflexibil este mult mai mic în cazul soţilor şi soţiilor care sînt într-adevăr atenţi la gîndurile şi sentimentele celuilalt.

²⁷ Şi mai preţios este schimbul de idei dacă soţii îşi analizează problemele comune în lumina sfaturilor biblice. O bază remarcabilă pentru o discuţie despre veniturile familiei şi despre planurile de cheltuieli se găseşte, de exemplu, în 1 Timotei 6:6–10,  17–19 şi Matei 6:24–34. Multe recomandări biblice în cele mai importante privinţe ale vieţii de familie se pot găsi în cartea Fă-ţi fericită viaţa de familie. *

²⁸ Deoarece sfaturile care le dă Biblia provin de la Iehova Dumnezeu, care este Autoritatea supremă în domeniul căsătoriei şi al familiei, putem aştepta ca ele să ducă la reuşită, dacă le aplicăm cu răbdare şi perseverenţă. Mii de perechi creştine de pe tot pămîntul au făcut aceasta şi au ajuns să fie fericite în căsătorie.

[Notă de subsol]

[Întrebări de studiu]

[Chenarul de la pagina 80]

„În decursul căsătoriei mele“, a declarat un bărbat din vestul Statelor Unite, „mi-am procurat tot ce mi-aş fi dorit în privinţă materială — o casă frumoasă, automobile, ambarcaţiuni, cai. Dar toate acestea nu m-au făcut fericit. Soţia mea nu avea aceleaşi interese ca mine. Ne certam încontinuu. Eu fumam marijuana, pentru a mă linişti.

De cele mai multe ori nu eram acasă la sfîrşitul săptămînii, ci mergeam la vînătoare. Şi din cauza serviciului nu eram prea des acasă. Aceasta a dus la o viaţă adulteră. Îmi închipuiam că soţia nu mă iubeşte şi astfel am părăsit-o, angajîndu-mă în aventuri sentimentale efemere, pînă cînd situaţia aceasta mi s-a părut fără ieşire.

În acest timp am citit ceva în Biblie. Efeseni capitolul 5 m-a convins că trebuia să-mi reiau viaţa împreună cu soţia mea. Îmi era clar că ea nu îmi fusese supusă şi că eu nu am luat corect conducerea. Dar cu ocazia unei călătorii de afaceri, în săptămîna următoare, am comis din nou adulter.“

Un prieten i-a spus că dacă este interesat cu adevărat de Dumnezeu, Martorii lui Iehova l-ar putea ajuta. Bărbatul în cauză a continuat: „Martorii mi-au ajutat cu adevărat. Unul din supraveghetorii adunării şi-a făcut timp să studieze cu mine Biblia. Cînd soţia mea a văzut marea schimbare din modul meu de viaţă, a aderat şi ea la studiu. Acum familia noastră este pentru prima oară fericită şi chiar şi cele două fete pot vedea deosebirea. Îmi lipsesc cuvintele ca să descriu cît de fericiţi am devenit eu şi soţia mea prin aplicarea în viaţa noastră a principiilor biblice.“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 85]

Schimbul de idei este absolut necesar pentru fericirea partenerilor