Capitolul 15

Este aproape „sfîrşitul lumii“?

SUBIECT DE DISCUŢIE: De ce ar trebui să ne intereseze „sfîrşitul lumii“? (1—3)

„SÎNTEŢI pregătiţi pentru sfîrşitul lumii“? Această întrebare pusă de ziarul Star din Toronto, ne aminteşte ştiri de genul acesteia:

„Sydney, Australia. — Afară, în preria australiană, un grup de 100 de orăşeni care şi-au părăsit casele şi au renunţat la luxul vieţii prezente se pregăteşte pentru ’sfîrşitul lumii‘, care, după părerea lor, ar fi absolut iminent.“

² Mulţi oameni de azi se tem de „sfîrşitul lumii“, care ar putea fi provocat de un război nuclear, de poluarea mediului ambiant sau de alţi factori reali. Iată un exemplu:

„Autorul unor lucrări de ştiinţă Isaac Asimov, a enumerat cam 20 de posibilităţi prin care poate fi ştearsă viaţa de pe pămînt, de la moartea soarelui pînă la foamete.“ — Star din Toronto.

 ³ Există însă un motiv mult mai serios de a ne îngrijora cu privire la această problemă; el se bazează pe Cuvîntul demn de încredere al lui Dumnezeu. Mulţi au citit în Biblie despre „sfîrşitul lumii“ (Matei 13:39, 40; 24:3, Traducerea Societăţii biblice pentru Britania şi străinătate, 1920, reproducere după ediţia din 1874). Ştiind că nici o promisiune a lui Dumnezeu nu a rămas neîmplinită, ar fi bine să examinăm tot ce spune Biblia cu privire la acest subiect precum şi felul în care acest lucru ar putea influenţa viaţa noastră prezentă şi viitoare.

CE SE SFÎRŞEŞTE ŞI CÎND?

Ce se va sfîrşi, conform Bibliei? (4)

⁴ Sfintele Scripturi ne dau asigurarea că Dumnezeu va nimici pe toţi cei ce cauzează răul şi suferinţele (Psalm 37:28; 145:20). Atît Isus Cristos cît şi apostolul Petru au comparat această nimicire viitoare sau pedeapsă divină cu distrugerea selectivă adusă de Dumnezeu peste lumea din zilele lui Noe. Nu pămîntul a fost distrus ci doar oamenii răi au pierit în potopul mondial. Dumnezeu l-a păstrat pe Noe şi familia sa; ei au format o societate dreaptă pe un pămînt curăţit. După ce a menţionat aceste evenimente, apostolul Petru, inspirat de Dumnezeu, a vestit venirea „zilei de judecată şi de distrugere a oamenilor lipsiţi de devoţiune sfîntă“ după care vor fi instaurate „ceruri noi şi un pămînt nou“ în care va „locui dreptatea“. — 2 Petru 3:5–7, 13; Ecleziast 1:4; Isaia 45:18.

De ce putem fi siguri că „sfîrşitul“ va veni? (5, 6)

⁵ Fireşte că am dori să ştim cînd va veni sfîrşitul devastator al sistemului prezent de lucruri. Isus a zis că numai Tatăl cunoaşte „ziua şi ora aceea“ (Matei 24:36). Dar ne-a lăsat el oare într-o totală necunoştinţă? Nu, căci Dumnezeu în iubirea sa ne-a dat informaţii prin Cuvîntul său, aşa încît închinătorii săi să poată şti cînd este aproape sfîrşitul. — Vezi Amos 3:7.

⁶ Biblia ne întăreşte încrederea în puterea lui Dumnezeu  de a prevedea evenimente viitoare. De exemplu, în Daniel 9:24–27 el a lăsat să se consemneze o profeţie din care reiese cînd va veni Mesia sau Cristos. Medicul Luca a trăit în secolul întîi şi a relatat că evreii care ştiau de profeţia lui Daniel  l-au aşteptat pe Mesia în anul 29 e.n. (Luca 3:1, 2, 15). Învăţatul evreu Abba Hillel Silver este de acord cu aceasta, el însuşi scriind: „Mesia a fost aşteptat în al doilea sfert al veacului întîi e.n.“ Conform profeţiei, în anul 29 e.n. Isus a fost botezat, devenind Cristosul, — exact în anul indicat de Daniel.

Ce a prezis Isus despre sistemul de lucruri iudeu? Cum s-a împlinit aceasta? (7—10)

⁷ În aceeaşi profeţie a cărţii lui Daniel  se spune că după moartea lui Mesia ’oraşul şi locul sfînt vor fi transformate în ruini‘. Aşadar, Dumnezeu a spus dinainte că Ierusalimul şi templul său sfînt vor fi distruse, fapt care va pune capăt sistemului de lucruri iudeu existent în acea vreme. — Daniel 9:26.

⁸ Cu puţin înainte de moartea sa, în anul 33 e.n., Isus s-a referit mai în detaliu la aceasta. El a spus că Dumnezeu va abandona Ierusalimul şi templul său. Isus a mai zis că el va pleca şi că se va reîntoarce (Matei 23:37—24:2), iar discipolii săi l-au întrebat:

„Spune-ne: Cînd vor avea loc aceste lucruri şi care va fi semnul prezenţei tale şi al încheierii sistemului de lucruri [sau „sfîrşitului lumii“]?“ — Matei 24:3.

⁹ Răspunsul la această întrebare a fost de o importanţă vitală pentru creştinii din secolul întîi deoarece era în joc viaţa lor. La fel stau lucrurile şi cu noi astăzi, căci — aşa cum vom vedea — răspunsul lui Isus depăşea cu mult întrebarea pusă de apostoli precum şi capacitatea lor de a înţelege lucrurile. — Ioan 16:4, 12, 13.

¹⁰ Isus s-a referit la profeţia lui Daniel  (Matei 24:15). În această profeţie nu fusese stabilit anul distrugerii Ierusalimului şi nici Isus n-a făcut aceasta. El  a descris însă evenimentele care urmau să constituie „semnul“ ultimelor zile ale sistemului iudeu. Descrierea acestui semn o găseşti la Matei 24:4–21 şi Luca 21:10–24. El a profeţit venirea unor falşi Mesia (Cristoşi), războaie, foamete, cutremure, epidemii, persecuţii asupra creştinilor şi o vastă campanie de predicare. După cum arată istoria, aceste lucruri s-au împlinit în timpul generaţiei care a trăit pînă la distrugerea Ierusalimului de către romani în anul 70 e.n.

CRISTOŞI FALŞI: Iosefus Flavius, un istoric din secolul întîi menţionează trei persoane care s-au dat drept Mesia.

RĂZBOAIE: Au existat războaie ale parţilor în sud-vestul Asiei, revolte în Galia şi Spania răscoale evreieşti în diferite părţi ale imperiului şi răscoale siriene şi samaritene contra evreilor.

FOAMETE: Foamete a fost în Roma, Grecia şi Iudeea; una din ele este menţionată în Faptele apostolilor 11:28.

CUTREMURE: Acestea au avut loc în Creta, Chios şi Samos, precum şi în Smirna, Hierapolis, Colose, Milet, Roma şi Iudeea.

CREŞTINII AU FOST PERSECUTAŢI dar ei AU PREDICAT PRETUTINDENI: Vezi Fapte 8:1, 14; 9:1, 2; 24:5; 28:22.

Cît de importantă a fost atunci înţelegerea semnului? (11, 12)

¹¹ Deoarece au dat atenţie profeţiei lui Isus, creştinii s-au putut pune la adăpost. Cristos i-a avertizat că atunci cînd vor vedea Ierusalimul înconjurat de armate, să fugă (Luca 21:20–24). După cum a fost profeţit, romanii au împresurat Ierusalimul în octombrie 66 e.n. sub conducerea generalului Gallus. Dar cum au putut creştinii să fugă? Deodată armatele s-au retras contrar oricărei aşteptări, permiţînd creştinilor să se conformeze avertismentului lui Isus de a părăsi oraşul. În anul 70 e.n. romanii s-au întors sub conducerea generalului Titus. Ei au distrus oraşul şi au ucis peste un milion de evrei. Evocarea acestui eveniment  se poate vedea la Roma pe un basorelief de pe arcul de triumf al lui Titus.

¹² Aceste evenimente, petrecute în ultimele zile ale sistemului iudeu atestă absoluta veridicitate a „semnului“ profeţit de Isus. Acest lucru este foarte important pentru noi căci profeţia lui Isus despre „încheierea sistemului de lucruri“ are astăzi o însemnătate mult mai mare.

O ALTĂ ÎMPLINIRE A PROFEŢIEI LUI ISUS

De ce ar trebui să aşteptăm o altă împlinire a „semnului“ şi cum ar trebui deosebită aceasta de prima? (13—16)

¹³ Ceea ce a prezis Isus despre Cristoşi falşi, războaie, foamete, cutremure şi persecuţii anticreştine, s-a împlinit înainte de anul 70 e.n. El a prezis însă şi alte lucruri care, evident, aveau să se împlinească într-un timp mult mai îndepărtat. De exemplu el a  spus că „toate triburile pămîntului“ vor fi silite să recunoască prezenţa sa în glorie cerească (Matei 24:30). De asemenea, el a prezis despărţirea oamenilor unii de alţii aşa cum se despart oile de capre şi că cei asemănători oilor vor intra în viaţa veşnică (Matei 25:32, 46). Aceste profeţii nu s-au împlinit înainte de anul 70 e.n. şi nici în cursul acelui an.

¹⁴ La mai bine de 25 de ani de la distrugerea Ierusalimului, Dumnezeu l-a determinat pe apostolul Ioan să consemneze în Apocalips o serie de evenimente viitoare. După cum putem citi în capitolul al şaselea, Ioan a văzut nişte „călăreţi“ care urmau să aducă lucruri dezastruoase asupra pămîntului. Citind Apocalips 6:3–8 vei constata că Ioan a profeţit: 1. războaie, 2. „criză de alimente“ şi 3. „plăgi mortale“. Acestea sînt identice cu evenimentele pe care le prezisese Isus în cadrul „semnului“ său. Astfel avem o dovadă suplimentară că profeţia lui Isus urma să aibă o a doua împlinire mai mare. Profesorul A. T. Robertson declara în această privinţă:

„Pentru scopul urmărit de noi este suficient să ne imaginăm că Isus a utilizat distrugerea Ierusalimului şi a templului, care a avut loc în timpul acelei generaţii, în anul 70 e.n., şi ca un simbol al venirii sale a doua şi al sfîrşitului lumii sau terminarea epocii“ — Word Pictures in the New Testament, volumul 1, pagina 188.

¹⁵ Dar n-au existat oare din totdeauna războaie, foamete şi epidemii? Cum s-ar putea recunoaşte astfel o a doua împlinire a „semnului“?

¹⁶ Evident, trebuie să fie vorba de ceva deosebit, de altceva decît un război oarecare, o epidemie izolată sau un simplu cutremur de pămînt. Observă că Apocalips 6:4 nu spune că războiul va răpi pacea vreunei ţări oarecare sau pe cea a unui anumit teritoriu, ci că pacea va fi luată „de pe pămînt“. În plus, Isus a arătat că va fi vorba despre un semn combinat sau complex. Paralel cu războaie de proporţii ar trebui să existe şi însemnate epidemii, cutremure de pămînt şi foamete. Toate  acestea trebuia să vină asupra unei singure generaţii (Matei 24:32–34). Dacă înţelegem acest lucru şi examinăm apoi istoria omenirii, recunoaştem uşor că „semnul încheierii sistemului de lucruri“ se poate vedea în zilele noastre.

„SEMNUL“ ÎN TIMPUL NOSTRU

Ce fel de războaie au avut loc în timpul nostru, conform profeţiilor? (17—19)

¹⁷ Din Apocalips 6:4 reiese că vor exista războaie mondiale. Au fost asemenea războaie? Da, primul a fost războiul dintre anii 1914—1918. Ziaristul Sydney J. Harris scrie că ţările implicate în primul război mondial au cuprins peste 90 % din populaţia pămîntului. După Encyclopedia Americana, în primul război mondial au fost ucişi peste 8 milioane de soldaţi, iar peste 12 milioane de civili au fost masacraţi, sau au murit de foame şi de frig.

¹⁸ Unii încearcă să minimalizeze lucrurile spunînd că mai demult oamenii nu dispuneau de mijloace de transport şi de tehnica necesară unui război mondial. Dar un asemenea argument nu face decît să accentueze caracterul unic al primului război mondial.

„Din luna august a anului 1914 a devenit din ce în ce mai clar că izbucnirea primului război mondial a însemnat sfîrşitul unei epoci.“ — The Norton History of Modern Europe.

„Primul război mondial — sau, pentru supravieţuitori, pur şi simplu marele război — rămîne în memoria oamenilor ca linia de demarcaţie a istoriei contemporane (. . .) Există un anumit adevăr în convingerea inconştientă a multora că timpurile moderne au început cu primul război mondial. A fost momentul în care ne-am pierdut inocenţa.“ — Gazette‚ Montreal.

„1918 nu a introdus mileniul de pace ci a constituit începutul unei jumătăţi de veac de dezbinare, tulburări, războaie, revoluţii, devastări şi distrugeri de proporţii nemaiîntîlnite şi inimaginabile pînă atunci.“ — Profesorul H. S. Commager.

 ¹⁹ Da, ’a început într-adevăr un timp al războiului în proporţii inimaginabile‘, exact cum a indicat Biblia. Curînd a izbucnit un al doilea război mondial care a secerat între „35 şi 60 de milioane“ de vieţi omeneşti.

„Cel de al doilea război mondial a cauzat, aproape în întreaga lume, moarte şi distrugere într-o proporţie nemaiîntîlnită niciodată (. . .) Orice încercare de a exprima în termeni monetari valoarea bunurilor materiale şi a altor lucruri vitale ar fi absurdă. Rezultatul ar fi o cifră astronomică.“ — Encyclopedia Americana.

Ştim cu toţii că pe lîngă numeroasele conflicte care au avut loc din 1945 încoace, acum ne confruntăm cu pericolul unui război nuclear.

Cum s-a împlinit profeţia cu privire la epidemii? (20)

²⁰ O epidemie fără precedent a constituit o altă dovadă că odată cu izbucnirea primului război mondial a început împlinirea mai mare a „semnului“ (Luca 21:11). După ce a recunoscut că în trecut epidemiile  au făcut un mare număr de victime în decurs de decenii periodicul Science Digest a făcut observaţia că gripa spaniolă din 1918 a fost deosebit de pustiitoare:

„În patru ani de luptă crîncenă, războiul a omorît peste 21 milioane de vieţi omeneşti; epidemia de gripă a făcut cam acelaşi număr de victime în decurs de patru luni. Niciodată în istoria omenirii moartea nu a venit atît de repede şi n-a fost atît de necruţătoare (. . .) Un medic a numit-o cea mai cumplită catastrofă sanitară a tuturor timpurilor.“

„Se vorbeşte în general de 21 milioane de morţi, însă cifra este ’probabil mult sub cea reală‘. Atîţia trebuie să fi murit numai pe subcontinentul indian, unde, în octombrie 1918, mortalitatea a fost ’fără egal în istoria epidemiilor‘.“ — Scientific American.

Savanţii n-au putut învinge epidemiile care seceră atîtea vieţi omeneşti. De îndată ce o epidemie oarecare este declarată „învinsă“ apare o alta. Omul trimite rachete pe lună, dar malaria, cancerul şi bolile cardiace nu le poate birui.

Ce alte dovezi poţi menţiona pentru a demonstra că „semnul“ se împlineşte? (21—23)

²¹ În cadrul „semnului“ pe care l-a dat, Isus a mai vorbit şi de „cutremure de pămînt dintr-un loc într-altul“ (Matei 24:7; Luca 21:11). Cutremure de pămînt au existat întotdeauna. Dar ce se poate spune despre perioada care a început în 1914? În ziarul Il Piccolo Geo Malagoli scrie:

„Generaţia noastră trăieşte într-o perioadă primejdioasă, de intensă activitate seismică, după cum arată statisticile. De fapt, se cunoaşte din surse sigure că timp de 1059 de ani (din 856 pînă în 1914) ne sînt cunoscute numai 24 mari cutremure de pămînt, soldate cu 1 973 000 de victime în vieţi omeneşti. În catastrofele din vremea noastră însă, în numai 63 de ani, şi-au pierdut viaţa 1 600 000 de persoane şi anume în 43 de cutremure de pămînt care s-au produs între anii 1915—1978. Această dramatică creştere numerică confirmă un alt fapt general recunoscut şi anume că generaţia  noastră este o generaţie nenorocită sub multiple aspecte.“

²² Unii însă ar putea obiecta că acest număr ridicat de victime de pe urma cutremurelor ar fi cauzat de explozia demografică şi de dimensiunile oraşelor. Dar chiar dacă acesta este motivul, nimic nu se schimbă în ce priveşte faptele. Acelaşi lucru se poate spune şi despre foamete. În ciuda progreselor înregistrate în producţia de alimente — ca de exemplu „revoluţia verde“ — citim relatări şi ştiri ca acestea:

„Aproximativ al optulea locuitor al planetei continuă să sufere de o formă sau alta de subnutriţie.“

„Consiliul O.N.U. pentru alimentaţie mondială (FAO) convocat în toamna anului 1979 la Ottawa a confirmat că în fiecare an mor de foame 50 de milioane de oameni.“

„Experţii în probleme de alimentaţie mondială apreciază că în acest an peste un miliard de oameni nu vor avea suficientă hrană.“

²³ „Încheierea sistemului de lucruri“ trebuia să fie marcată şi de „creşterea nelegiuirii“ şi declinul iubirii (Matei 24:3, 12). Probabil nu ai nevoie de statistici asupra criminalităţii şi terorismului, pentru a te convinge că astăzi se împlinesc aceste lucruri. Citeşte în această privinţă descrierea profetică a „zilelor din urmă“ în 2 Timotei 3:1–5. Observă cît de exact se potriveşte la timpul nostru.

 CE ÎNSEAMNĂ ACEASTA PENTRU TINE?

Ce semnificaţie are împlinirea prezentă a „semnului“ pentru viaţa ta? (24—26)

²⁴ Isus a prezis că mulţi se vor înspăimînta la vederea împlinirii „semnului“. „Oamenii vor leşina de frică şi din cauza aşteptării lucrurilor care vor veni peste pămîntul locuit.“ Discipolii săi însă vor reacţiona altfel. Cristos le-a zis: „Dar cînd vor începe să se întîmple aceste lucruri, îndreptaţi-vă şi ridicaţi-vă capetele căci eliberarea voastră se apropie“ (Luca 21:26, 28). Nu ne putem permite să ignorăm cele ce s-au petrecut şi se petrec în jurul nostru sau să le considerăm accidentale. Locuitorii Ierusalimului, care nu au observat împlinirea profeţiei lui Isus din zilele lor, au plătit cu viaţa. Isus ne îndeamnă: „Rămîneţi deci treji (. . .), ca să reuşiţi să scăpaţi de toate aceste lucruri.“ — Luca 21:34–36.

²⁵ Da, este posibil să supravieţuim sfîrşitul sistemului rău de lucruri din prezent. Nici un om nu ştie „ziua şi ora“ sfîrşitului care se apropie, dar evenimentele care s-au petrecut pe pămînt în decursul vieţii noastre, dovedesc că el este foarte aproape. De la noi însă se aşteaptă mult mai mult decît doar să veghem (Matei 24:36–42). Trebuie să ne orientăm corespunzător toate gîndurile şi acţiunile noastre. Petru scrie: „. . .ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr’o purtare sfîntă (. . .) aşteptînd (. . .) venirea zilei lui Dumnezeu (. . .) siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină, şi în pace.“ — 2 Petru 3:11–14, Biblia Cornilescu.

²⁶ Arătînd un alt aspect al „semnului“, Isus a profeţit: „Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pămîntul locuit ca mărturie tuturor naţiunilor; şi atunci va veni sfîrşitul“ (Matei 24:14). Ca să putem participa corespunzător la această activitate, trebuie să ştim ce este „Regatul“ şi de ce joacă un rol atît de important acum cînd sfîrşitul este aproape. Vom vedea acest lucru în capitolul următor.

[Întrebări de studiu]

[Chenarul de la pagina 140]

„Preziceri despre sfîrşitul lumii există încă din antichitate (. . .) Astăzi însă vedem o serie de simptome prevestitoare de rău care nu vor dispărea: ’problemele umanitare‘ care par de nerezolvat chiar şi pentru cei mai clarvăzători politicieni, prezenţa extremiştilor într-o lume înarmată cu arme nucleare şi distrugerea ca provocată de termite a mediului înconjurător, fără ca omul să aibă posibilitatea de a-l reface.“ — The Spectator, Ontario, Canada.

[Chenarul de la pagina 147]

„Războiul nu a fost niciodată uşor de explicat, iar primul război mondial este în această privinţă poate şi mai dificil de explicat decît oricare altul. În umbra relatărilor seci despre rivalităţi şi alianţe, cu ajutorul cărora istoricii explică războiul, se observă ceva mult mai profund, un sentiment de nelinişte care tulbură lumea (. . .) Abia s-a sfîrşit războiul şi lumea a început pregătirile pentru un altul.“ — Barry Renfrew, Associated Press.

„Evenimentele declanşate la 4 august 1914 (. . .) au pus capăt unei ordini morale şi politice, au distrus echilibrul internaţional de forţe, au generat sfîrşitul Europei în rolul ei de arbitru al evenimentelor mondiale şi au făcut pînă la urmă ca victimele sale în vieţi omeneşti să se ridice la zeci de milioane (. . .) În anul 1914 lumea şi-a pierdut coeziunea şi de atunci n-a mai găsit-o.“ — The Economist, Londra.

[Chenarul de la pagina 149]

VICTIME ALE CUTREMURELOR DE PĂMÎNT

Evaluare pentru 1 122 ani

Pînă în 1914 — 1 800 anual

De la 1914 — 25 300 anual

[Legenda ilustraţiei de la pagina 144]

Creştinii au ascultat avertismentul lui Isus şi au fugit din Ierusalim înainte ca romanii să distrugă oraşul