Capitolul 14

Pentru ce permite Dumnezeu răul?

SUBIECT DE DISCUŢIE: De ce este înţelept să examinăm ce spune Biblia despre rău? (1—3)

DACĂ o persoană care îţi este apropiată ar fi jefuită, violată sau chiar ucisă, iar criminalul ar fi lăsat în libertate, n-ai fi oare profund şocat şi n-ai încerca oare un sentiment de mînie şi de frustrare? Dar astfel de crime şi nedreptăţi nu sînt decît nişte lucruri neînsemnate în comparaţie cu suferinţele ce copleşesc lumea.

² Istoria omenirii nu este altceva decît un lung cortegiu de războaie crude, de mizerie, de crime şi asuprire. Toate acestea i-au determinat pe unii să se îndoiască de existenţa lui Dumnezeu. Noi avem însă dovezi convingătoare ale existenţei sale (Evrei 3:4; Romani 1:20), dar nu se poate nega nici existenţa răului. Iată de ce mulţi, chiar dintre cei ce cred în Dumnezeu, se întreabă: „Se mai interesează oare Dumnezeu de noi? Şi dacă da, atunci de ce tolerează răul de atîta vreme?“

³ Filozofii şi teologii s-au preocupat adesea de această  întrebare, fără să poată da vreun răspuns satisfăcător. Dar oare ce spune însuşi Dumnezeu?

RĂSPUNSUL LUI DUMNEZEU

Ce putem învăţa de la Habacuc în acest sens? (4—8)

⁴ Pe baza propriei noastre experienţe vom putea înţelege reacţia profetului Habacuc în faţa violenţei şi a nedreptăţii. Profund tulburat de conduita nelegiuită a evreilor din timpul său, el s-a adresat lui Dumnezeu spunînd:

„Pentru ce mă laşi să văd nelegiuirea‚ şi Te uiţi la nedreptate? Asuprirea şi sîlnicia se fac supt ochii mei, se nasc certuri‚ şi se stîrneşte gîlceavă. Deaceea legea este fără putere‚ şi dreptatea nu se vede, căci cel rău biruieşte pe cel neprihănit, de aceea se fac judecăţi nedrepte.“ — Habacuc 1:3, 4, Biblia Cornilescu.

În realitate Habacuc era convins de justiţia lui Iehova, dar era îngrozit de atîta violenţă şi nedreptate cîtă vedea în mijlocul poporului său. La acestea mai trebuie adăugat pericolul ce se întrezărea din partea babilonienilor care terorizau şi jefuiau popoarele de primprejur. Pretutindeni răul părea să predomine. Habacuc se întreba de ce Dumnezeu, care vedea toate aceste lucruri, nu întreprindea, aparent, nimic. — Habacuc 1:13.

⁵ Într-o viziune Iehova l-a asigurat pe Habacuc de faptul că prosperitatea de care părea că abundă cei răi era trecătoare. Nu, Dumnezeu nu era doar un simplu spectator al lucrurilor ce se petreceau, ci era chiar interesat de ele, stabilind deja „un timp“ cînd justiţia divină va fi satisfăcută. Chiar dacă oamenii credeau că Dumnezeu întîrzia să intervină, Habacuc a primit asigurarea că viziunea „fără îndoială se va realiza. Ea nu va fi în întîrziere.“ — Habacuc 2:3.

⁶ Arătînd că se interesează de omenire, Dumnezeu l-a avertizat pe profet că oamenii vor trebui între timp să facă faţă unei situaţii deosebit de grave. El i-a spus: „Dar în ceea ce-l priveşte pe cel drept, el va continua să  trăiască prin fidelitatea sa“ (Habacuc 2:4). A primit oare Habacuc această provocare? A demonstrat el că era drept şi moral, indiferent de comportamentul corupt al contemporanilor săi? Pentru aceasta el trebuia să fie convins că Dumnezeu va interveni la „timpul stabilit“.

⁷ Istoria ne arată că la „timpul stabilit“ Dumnezeu a pus capăt violenţei şi nedreptăţilor cauzate de iudei. Ţara a fost cucerită de către babilonieni şi o mulţime de locuitori ai ei au fost duşi în captivitate. Mai tîrziu, Babilonul însuşi a trebuit să dea socoteală în faţa lui Iehova. Aşa cum a fost anunţat prin profeţi; mezii şi perşii de sub comanda lui Cirus au cucerit Imperiul babilonean ce părea a fi invincibil. — Ieremia 51:11, 12; Isaia 45:1; Daniel 5:22–31.

⁸ Cu ocazia acestui eveniment petrecut la scară redusă, Creatorul nostru a dovedit că nu-şi închide ochii în faţa răului. El ştie că răul există şi faptul acesta îl preocupă. (Vezi Geneza 18:20, 21; 19:13.) Atunci de ce a permis el răul pînă în ziua de astăzi? Biblia ne dă un răspuns logic, însă pentru a-l înţelege trebuie să ne întoarcem pe firul istoriei pînă la timpul cînd au început problemele omenirii.

SE NASC CHESTIUNI CONTROVERSATE DE IMPORTANŢĂ UNIVERSALĂ

Cum au apărut în Eden chestiuni controversate de importanţă universală? Care au fost acestea? (9—12)

⁹ După cum se relatează în Geneza capitolul 3, Diavolul a chestionat-o pe Eva cu privire la ascultarea ei faţă de porunca lui Dumnezeu de a nu mînca dintr-un anumit pom. Eva a răspuns că neascultarea ar atrage după sine pedeapsa condamnării la moarte. Atunci Satan i-a replicat:

„Categoric că nu veţi muri. Căci Dumnezeu ştie că în aceeaşi zi în care veţi mînca din el, cu siguranţă că vi se vor deschide ochii şi, cu siguranţă că veţi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele şi răul.“ — Geneza 3:1–5.

 Prin cuvintele sale Satan a ridicat mai multe chestiuni controversate care implică toate creaturile lui Dumnezeu, atît pe oameni cît şi pe îngeri.

¹⁰ Mai întîi Diavolul a pus în discuţie onestitatea lui Dumnezeu. Meditează puţin la ce anume a vrut să spună. Dacă Dumnezeu n-ar fi spus adevărul în această problemă, ar mai putea fi crezut în altele? Oare creaturile din cer şi de pe pămînt n-ar pune atunci tot timpul la îndoială cuvîntul său? Astăzi cunoaştem neîncrederea pe care o are lumea în oamenii de stat care guvernează recurgînd la minciună. — Vezi Psalm 5:9.

¹¹ Afirmaţia lui Satan că Dumnezeu şi-ar înşela creaturile şi că le-ar priva de anumite lucruri folositoare a mai provocat încă o controversă şi anume: Are Dumnezeu dreptul de a guverna? Contestarea dreptului legitim al lui Dumnezeu de a guverna implica întreg universul.

¹² În afară de aceasta, Satan a făcut afirmaţia că oamenii şi-ar putea rezolva perfect problemele şi fără Dumnezeu, ba chiar ar trebui să se autoguverneze. Astfel în faţa oamenilor şi a îngerilor a fost ridicată chestiunea: Sînt oare oamenii capabili de o autoguvernare cu succes, independent de Dumnezeu?

Cum ar trebui clarificate punctele în litigiu? (13—15)

¹³ Aceste grave chestiuni controversate de ordin moral pretindeau un răspuns definitiv. Felul în care Dumnezeu a decis să le rezolve reflectă înţelepciunea sa precum şi interesul pe care-l are faţă de binele nostru prezent şi viitor. Dumnezeu a lăsat să treacă un anumit timp în care toate creaturile sale înzestrate cu raţiune să se poată convinge de realitate. Pentru a înţelege lucrurile, încearcă să te transpui în situaţia unui părinte şi gîndeşte-te cum ai reacţiona dacă cineva ar declara în public faptul că tu, ca un cap de familie, eşti un nepriceput, un mincinos şi că îţi subordonezi familia prin teroare. Un om care n-ar fi sigur de sine ar protesta probabil cu vehemenţă sau ar ajunge pînă acolo  încît să-l lovească pe acuzator. Dimpotrivă, dacă ai convingerea că eşti acuzat pe nedrept, vei putea înlătura orice suspiciune lăsînd pur şi simplu timp tuturor pentru a observa modul tău de procedare şi efectele lui bune asupra familiei tale. — Matei 12:33.

¹⁴ Aşadar, ce a demonstrat timpul cu privire la punctele în litigiu ridicate în Eden? Că, aşa cum a spus Dumnezeu, neascultarea a dus la moarte care a fost precedată de boli şi bătrîneţe. Prin urmare Dumnezeu nu a minţit atunci cînd a dat acel avertisment şi astfel nu era nici un motiv de a pune la îndoială legitimitatea guvernării sale. În afară de acest lucru, faptele au dovedit că omul nu-şi poate stabili norme proprii de conduită şi nici să se autoguverneze independent de Dumnezeu. Nici o formă de guvernare n-a reuşit să împiedice războaiele, corupţia, asuprirea, crimele şi nedreptatea, exact aşa cum spune Biblia: „Nu-i aparţine omului pămîntean calea sa. Nu-i aparţine omului care umblă nici măcar să-şi dirijeze paşii“ (Ieremia 10:23). Ba mai mult, în scurgerea timpului s-a văzut că oamenii nu pot pune capăt suferinţelor ci, dimpotrivă, ei sînt adesea cauza acestora.

¹⁵ Nici oamenii sinceri, care sînt dispuşi să accepte guvernarea şi legile lui Dumnezeu, nu sînt scutiţi de suferinţe. Din cauza lor va acţiona Dumnezeu împotriva celor ce fac rău, aşa după cum a făcut-o odată la scară redusă, conform relatării lui Habacuc. Iehova îi va nimici atît în cer cît şi pe pămînt pe toţi cei ce se fac răspunzători de toată răutatea şi suferinţa. Aşa după cum i-a spus lui Habacuc, Dumnezeu a stabilit un „timp“ pentru aceasta. Noi putem fi siguri că profeţia sa se va confirma cu siguranţă şi nu va întîrzia. — Habacuc 2:3.

SĂ PROFITĂM DE TIMPUL ACORDAT

În ce fel sîntem implicaţi într-o altă chestiune controversată care trebuie clarificată? (16—20)

¹⁶ Atunci cînd se vorbeşte despre permisiunea răului  de către Dumnezeu, multe persoane se gîndesc numai la suferinţa umană. Lor le scapă însă din vedere problemele sau chestiunile controversate de mare însemnătate, pe cale să se clarifice, şi astfel neglijează posibilitatea de a trage folos din timpul acordat de Dumnezeu pentru rezolvarea lor. — 2 Petru 3:9.

¹⁷ Timpul pe care l-a acordat Dumnezeu pentru clarificarea acestor lucruri a fost destul de lung pentru ca să ne naştem şi noi. Orice satisfacţii pe care le-am avut pînă acum, le-am avut numai datorită acestui timp acordat de Dumnezeu. În plus, am primit posibilitatea să ne dovedim iubirea şi loialitatea noastră faţă de Dumnezeu. Satan a aruncat provocarea că nici un om nu-i va rămîne loial lui Dumnezeu şi că nu va fi nimeni despre care Dumnezeu să poată spune: „Căci nu există nici unul ca el pe pămînt, un om ireproşabil şi integru, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.“ Lucrul acesta reiese din capitolele unu şi doi ale cărţii biblice Iov. Despre dreptul Iov, Diavolul a spus: „Degeaba s-a temut Iov de Dumnezeu?“ Satan a afirmat că Iov făcuse lucrul acesta din motive egoiste, deoarece Dumnezeu i-a dăruit bunăstare şi dacă Iov şi-ar pierde bunăstarea, ar blestema pe Dumnezeu (Iov 1:7–12). Va reuşi oare Satan să-i abată pe toţi oamenii de la Dumnezeu?

¹⁸ Dumnezeu i-a permis lui Satan să aducă multe nenorociri peste Iov. Iov şi-a pierdut mai întîi avuţiile. Apoi i-au murit copiii, după care el însuşi a fost lovit de o boală îngrozitoare. Iov a rămas fidel lui Dumnezeu, deşi nu ştia că este ţinta unui atac special din partea lui Satan (Iov 27:5). El era convins că nu va fi uitat de Creator şi chiar că îl va învia dacă ar fi să moară (Iov 14:13–15). Iehova nu-i părăseşte niciodată pe servii săi loiali. În final el a intervenit, reparînd toate daunele pe care le cauzase Satan lui Iov. I-a redat sănătatea lui Iov, care a devenit din nou tată a zece copii mai frumoşi ca cei dinainte, dobîndind iarăşi o mare bunăstare şi trăind o viaţă îndelungată. — Iov 42:10–17.

 ¹⁹ Această relatare ne ajută să înţelegem mai bine de ce a permis Dumnezeu răul. În acest mod s-a demonstrat că există oameni care îl vor iubi pe Dumnezeu, în ciuda oricăror probleme ale vieţii, rămînîndu-i loiali în orice încercare. Ar trebui să ne întrebăm: „Aceasta ar fi şi reacţia mea? Aş dori să fiu ca Iov, pentru a contribui astfel la clarificarea controverselor provocate de Satan?“ (Proverbe 27:11). Relatarea despre Iov ne dă certitudinea că Dumnezeu poate înlătura tot răul pe care oamenii l-au suferit în timpul permiterii lui. — Vezi şi 2 Corinteni 4:16–17.

²⁰ Exact aşa cum Iov şi Habacuc au fost observaţi şi pe urmă aprobaţi de Dumnezeu, la fel şi astăzi El îi vede pe cei care îşi păstrează loialitatea faţă de el chiar şi în cele mai critice  situaţii şi nu-i va lăsa nerăsplătiţi. — Maleahi 3:16–18.

AI DORI SĂ TRĂIEŞTI ATUNCI CÎND NU VA MAI EXISTA RĂUL?

Ce viitor pune Biblia în perspectivă? Ce înseamnă aceasta pentru noi? (21—23)

²¹ Biblia ne asigură că Dumnezeu şi-a stabilit drept scop restaurarea paradisului pe pămînt, aşa cum era în momentul părăsirii lui de către Adam şi Eva în urma neascultării lor (Luca 23:43; Apocalips 21:4, 5). Atunci va avea loc împlinirea completă a următoarelor promisiuni biblice:

„Cel rău nu va mai fi; şi în mod sigur vei da atenţie locului său, şi el nu va mai fi. Dar cei blînzi vor poseda pămîntul, şi într-adevăr îşi vor găsi bucuria desăvîrşită în abundenţa păcii.“ — Psalm 37:10, 11; Proverbe 24:1, 20.

²² Mulţi oameni se plîng din cauza răului şi a suferinţelor din lume, mergînd pînă acolo chiar încît îl învinuiesc pe Dumnezeu de toate aceste lucruri. Dar doresc ei oare, într-adevăr, ca răul să fie înlăturat, sau ar vrea doar să scape de urmările neplăcute ale practicării răului? Multă suferinţă şi-o cauzează omul însuşi; el recoltează, practic, ceea ce seamănă (Galateni 6:7; Proverbe 19:3). Astfel, imoralitatea sexuală duce la boli venerice, avorturi şi divorţuri. Fumatul cauzează cancer pulmonar. Beţia şi consumul de droguri provoacă leziuni ale ficatului şi ale creierului. Nerespectarea legilor de circulaţie duce la accidente mortale. Mulţi care spun: „De ce lasă Dumnezeu răul? Cînd îi va pune capăt?“ doresc ei oare cu sinceritate lucrul acesta? Dacă Dumnezeu ar face lucrul acesta acum, imediat, împiedicîndu-i să practice lucrurile înşirate mai sus, mulţi oameni s-ar plînge că el ne limitează libertăţile.

²³ Prin urmare, tolerînd răul, Dumnezeu ne dă posibilitatea să dovedim ce fel de oameni sîntem în realitate  şi ce avem în inimă. Dumnezeu i-a spus lui Habacuc: „În ceea ce-l priveşte pe cel drept, el va continua să trăiască prin fidelitatea sa.“ Pentru aceasta trebuie să urîm tot ceea ce Dumnezeu consideră că este rău (Habacuc 2:4; Psalm 97:10). Trăind astfel s-ar putea să nu fim pe placul unor vecini sau cunoscuţi de-ai noştri (1 Petru 4:3–5). Iov şi Habacuc au fost gata să se deosebească de cei din jurul lor, ca să-i poată rămîne loiali lui Dumnezeu şi să obţină favoarea sa. Şi astăzi milioane de Martori ai lui Iehova dovedesc că este posibil lucrul acesta; de asemenea, viaţa lor a devenit mai bogată şi mai satisfăcătoare.

Cum putem obţine foloase durabile din faptul că Dumnezeu a permis răul pînă acum? (24—26)

²⁴ Persoanele care aleg această cale vor dovedi că Satan este un mincinos monstruos. Ei demonstrează că oamenii pot să rămînă fideli lui Dumnezeu, avînd încredere în guvernarea sa legitimă şi dreaptă. Dumnezeu, la rîndul său, ştie că poate încredinţa unor astfel de oameni misiunea de a se îngriji de paradisul pe care El îl va restabili pe pămînt. Atunci viaţa va fi atît de plăcută încît tot necazul şi toate suferinţele trecutului vor fi uitate, aşa cum am uitat durerile cauzate de genunchii juliţi de pe vremea copilăriei. — Isaia 65:17; Ioan 16:21.

²⁵ Aceasta este o minunată perspectivă, care ne ajută să înţelegem că permiterea răului de către Dumnezeu este numai o scurtă perioadă intermediară în realizarea scopului său etern. Punctele în litigiu de natură legală şi morală, care au constituit cauzele acestei permiteri a răului, vor fi rezolvate odată pentru totdeauna.

²⁶ Înţelegînd acum de ce a permis Dumnezeu răul, natural că am dori să ştim: Cînd va lua sfîrşit? Cînd va sosi „timpul stabilit“ de Dumnezeu pentru înlăturarea răului de pe pămînt? Să urmărim capitolul următor.

[Întrebări de studiu]

[Chenarul de la pagina 131]

Dr. W. R. Inge, decan al catedralei Sf. Pavel din Londra, a declarat acum cîţiva ani:

„Toată viaţa mea m-am străduit să găsesc scopul vieţii. Am încercat să răspund la trei probleme care totdeauna mi s-au părut fundamentale: problema eternităţii, a personalităţii umane şi problema răului. N-am reuşit. N-am rezolvat nici una.“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 137]

Iov nu s-a îndepărtat de Dumnezeu, în ciuda suferinţelor sale; el a răbdat şi a fost binecuvîntat