Capitolul 16

Un guvern care va aduce pace pe întregul pămînt

SUBIECT DE DISCUŢIE: Ce deziderate n-au putut realiza guvernele omeneşti? (1, 2)

EXISTĂ vreun guvern care să poată aduce o pace durabilă pe pămînt? Care să asigure liniştea şi să înlăture criminalitatea? Care să poată da tuturor oamenilor o hrană îmbelşugată şi bună? Care să poată purifica mediul înconjurător şi să înlăture toate bolile?

² Dacă vom examina istoria omenirii şi formele de guvernare pe care le-a încercat: — monarhii, democraţii, regimuri socialiste sau comuniste — vom constata că aceste sisteme de guvernare, luate separat sau împreună, nu au putut realiza dezideratele amintite mai sus, nici măcar pe plan local. Cu toate acestea, putem spera că ele se vor realiza.

 GUVERNUL PREVĂZUT DE DUMNEZEU — REGATUL

De unde ştim că Dumnezeu şi-a fixat drept scop crearea unui guvern care va aduce pacea? (3, 4)

³ Iehova Dumnezeu însuşi a promis că ne va procura toate lucrurile de care avem nevoie. Cum putem fi convinşi de lucrul acesta? Adu-ţi aminte că scopul său iniţial a fost transformarea întregului pămînt într-un paradis în care oamenii să trăiască în pace şi fericire (Geneza 1:28; 2:8, 9). A izbucnit însă răzvrătirea din grădina Eden. Crezi oare că Dumnezeu va permite ca nişte creaturi nerecunoscătoare să-i zădărnicească planurile? Cu siguranţă că nu. De fapt, îndată ce Adam şi Eva i-au încălcat porunca, Iehova a anunţat cu anticipaţie un viitor eliberator, o „descendenţă“ care îi va zdrobi pe tulburătorii păcii din cer şi de pe pămînt (Geneza 3:15). „Dar ce legătură au toate acestea cu acel ’guvern‘?“ ai putea întreba tu. Da, descendenţa profeţită trebuia să fie Mesia, Prinţul Păcii, despre care profetul Isaia a scris sub inspiraţie: „Nu va exista sfîrşit al abundenţei domniei [sale] princiare şi al păcii.“ — Isaia 9:6, 7; 11:1–5.

⁴ Da, Iehova a promis o domnie care se va distinge prin dreptate şi pace. Biblia numeşte această domnie regatul lui Dumnezeu. Milioane de oameni s-au rugat: „Tatăl nostru (. . .) Să vină regatul tău“ (Matei 6:9, 10). Cînd ai spus această rugăciune tu te-ai rugat pentru un guvern drept, pentru regatul ceresc care va aduce pace pe pămînt (Psalm 72:1–8). Dar cînd va institui Dumnezeu acest guvern? Cum şi pe ce bază îi va alege pe membrii lui şi cum îi va pregăti în vederea asumării rolului lor?

Ce paşi a întreprins Dumnezeu pînă acum cu privire la Regat? (5, 6)

⁵ În scurgerea veacurilor au fost descoperite multe detalii despre scopul lui Dumnezeu. De exemplu, Dumnezeu a arătat că Mesia va veni din linia genealogică  a lui Avraam şi Iacob şi din tribul lui Iuda (Geneza 22:18; 49:10). Apoi Iehova a instalat în Israel o regalitate care trebuia să fie un model profetic sau prefigurativ al lucrurilor din viitor. Israelul a fost o teocraţie (o domnie a lui Dumnezeu). Despre regele acestei naţiuni se spunea că stă pe „tronul lui Iehova“ (1 Cronici 29:23). Iehova a fost autoritatea supremă; naţiunea se conducea după legile şi principiile sale. Mai tîrziu Dumnezeu i-a făcut cunoscut regelui David că viitorul Rege permanent va veni din dinastia sa. — Psalm 89:20, 21, 29.

⁶ Aceste amănunte, precum şi celelalte informaţii care se găsesc în Biblie despre istoria Israelului sînt esenţiale deoarece ne arată că Dumnezeu a pus viitorului Regat o temelie sigură, legală. În acord cu acest fapt, Dumnezeu a trimis mai tîrziu un înger la o fecioară din casa lui David, ca să-i comunice următoarele:

„Tu vei concepe în uterul tău şi vei da naştere unui fiu, şi va trebui să-i pui numele Isus. Acesta va fi mare şi va fi numit Fiu al Celui Preaînalt; şi Iehova Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său, şi el va domni pentru totdeauna ca rege peste casa lui Iacob şi nu va exista sfîrşit al regatului său.“ — Luca 1:28–33.

De ce putem fi convinşi că Isus va fi un domnitor deosebit? (7—10)

⁷ Acesta este prezisul Mesia, acela căruia Dumnezeu i-a promis domnia permanentă asupra omenirii. Ce putem aştepta de la Isus ca domnitor? Să vedem ce putem afla despre el.

⁸ Isus a fost întotdeauna pe deplin devotat lui Dumnezeu şi a fost întotdeauna gata să-i îndeplinească voinţa (Evrei 10:9; Isaia 11:3). Printre altele, el şi-a manifestat loialitatea faţă de Dumnezeu, nelăsîndu-se ademenit de perspectiva îmbogăţirii sau a faimei, în contrast cu nenumăraţi domnitori omeneşti (Luca 4:5–8). El a intervenit fără teamă pentru adevăr şi astfel n-a dat înapoi cînd a fost vorba  să demaşte ipocrizia religioasă. — Ioan 2:13–17; Marcu 7:1–13.

⁹ Cristos are, de asemenea, o iubire deosebit de mare faţă de omenire; el şi-a dat chiar viaţa pentru noi (Ioan 13:34; 15:12, 13). Mişcat de milă, Isus a vindecat bolnavi, a înviat morţi şi le-a dat să mănînce celor lipsiţi (Luca 7:11–15, 22; 9:11–17). El mai are şi putere asupra forţelor naturii, putere pe care a aplicat-o spre folosul oamenilor (Matei 8:23–27). Cu toate acestea el era foarte accesibil; chiar şi copiii se simţeau bine în prezenţa acestui om blînd. — Matei 11:28–30; 19:13–15.

¹⁰ Imaginează-ţi binecuvîntările pe care le-am primi dacă am avea un Conducător dotat cu astfel de calităţi şi cu asemenea capacităţi! Aceasta este minunata speranţă a închinătorilor lui Iehova.

O GUVERNARE CE SE EXERCITĂ DIN CER

De unde ştim că Isus nu îşi va exercita domnia de pe pămînt? (11, 12)

¹¹ Odată, cînd Isus fu interogat de un guvernator roman cu privire la Regatul său, el a răspuns: „Regatul meu nu face parte din această lume“ (Ioan 18:36). Isus a avut o atitudine strict neutră faţă de problemele politice ale naţiunilor, dînd astfel un exemplu discipolilor săi (Ioan 6:15; 2 Corinteni 5:20). Pe de altă parte, Dumnezeu nu dorea ca Fiul său să guverneze de pe pămînt. El trebuia să guverneze din cer, de unde putea exercita o stăpînire universală, supraomenească.

¹² În acest scop, după ce murise în loialitate, Tatăl său l-a înviat ca o creatură spirituală nemuritoare (Fapte 10:39–43; 1 Corinteni 15:45). Cristos li s-a arătat discipolilor săi pentru a-i convinge că este viu şi în plină activitate. După aceea s-a urcat la ceruri. Privitor la aceasta, apostolul Petru a scris: „El este la dreapta lui Dumnezeu, căci s-a dus în cer; şi i-au  fost supuşi îngeri şi autorităţi şi puteri.“ — 1 Petru 3:22; Matei 28:18.

Ce arată faptele referitor la timpul în care Cristos începe să domnească asupra omenirii? (13—16)

¹³ În acel timp, în anul 33 e.n., Cristos a început să domnească peste adunarea creştină, iar discipolii săi au recunoscut bucuroşi stăpînirea sa şi poziţia ocupată de el în cer (Coloseni 1:13, 14). Scopul lui Dumnezeu însă nu era ca Isus să-şi inaugureze atunci domnia sa asupra omenirii şi asupra universului.

¹⁴ Dumnezeu a continuat să le acorde timp oamenilor, ca ei înşişi să vadă rezultatele propriei lor guvernări. Trebuia deci ca Isus Cristos să aştepte pînă ce va sosi timpul stabilit pentru a prelua domnia asupra lumii. Apostolul Pavel a scris: „Acest om a oferit pentru totdeauna un singur sacrificiu pentru păcat şi s-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu, aşteptînd de acum pînă ce duşmanii săi vor fi aşternuţi ca un scăunel al picioarelor sale.“ — Evrei 10:12, 13.

¹⁵ Însă dacă Isus este invizibil în cer, de unde putem şti atunci cînd va începe să guverneze? Aşa cum am văzut deja în capitolul precedent, Isus a dat un „semn“ vizibil care va permite discipolilor săi de pe pămînt să recunoască sosirea acelui timp (Matei 24:3–31). Războaie, foamete, cutremure de pămînt, persecutarea creştinilor şi predicarea mondială a veştii bune, — toate lucruri pe care le-am văzut de la primul război mondial încoace — confirmă faptul că trăim la încheierea sistemului de lucruri. Aceste evenimente dovedesc şi faptul că Cristos domneşte acum în ceruri. După ce a descris un război în cer, purtat de Isus împotriva lui Satan, Biblia spune:

„Acum au venit salvarea, puterea şi regatul Dumnezeului nostru şi autoritatea Cristosului său (. . .) De aceea, bucuraţi-vă ceruri şi voi care locuiţi în ele! Vai de pămînt şi de mare, pentru că Diavolul a coborît spre voi cu mare mînie ştiind că are o scurtă perioadă de timp.“ — Apocalips 12:7–12.

 ¹⁶ Deci Isus Cristos a început să guverneze. Aceasta înseamnă că nu va mai trece decît o „scurtă perioadă de timp“ pînă ce îşi va folosi autoritatea pentru a distruge pe toţi cei ce se opun Regatului — inclusiv pe Diavolul şi toate guvernele omeneşti (Daniel 2:44). Atunci ne vom putea bucura de un regat teocratic care va instaura pacea eternă.

CEI CE VOR GUVERNA ÎMPREUNĂ CU EL

Cine va domni cu Isus în Regat? (17, 18)

¹⁷ Biblia mai redă şi un alt aspect fascinant al Regatului. În Daniel 7:13, 14 citim că Fiul lui Dumnezeu primeşte „domnia, demnitatea şi regatul“. Apoi viziunea continuă astfel:

„«Şi regatul şi stăpînirea şi grandoarea regatelor de sub toate cerurile au fost date poporului care sînt sfinţii Celui Suprem. Regatul lor este un regat de o durată indefinită şi toate stăpînirile îi vor servi şi chiar îi vor asculta.»“ — Daniel 7:27.

Astfel, Dumnezeu a avut în vedere să-i dea Fiului său asociaţi regali. Aceasta înseamnă că unii oameni vor merge în cer. Cînd Isus a fost pe pămînt a început să aleagă bărbaţi şi femei care să devină domnitori împreună cu el. Totodată a spus că se va duce în ceruri ca să le pregătească un loc. — Ioan 14:1–3.

¹⁸ Aceasta ne ajută să clarificăm o problemă pe care mulţi frecventatori ai bisericilor n-au înţeles-o toată viaţa lor: pe de o parte Biblia arată că oamenii, conform scopului lui Dumnezeu, vor trăi pe pămînt, iar pe de altă parte menţionează că unii oameni vor merge în cer. Cum se pot împăca aceste două afirmaţii? Iată cum: Dumnezeu a promis că în cer vor ajunge numai cîţiva oameni, iar acolo vor participa împreună cu Fiul său la guvernarea Regatului. Pămîntul însă trebuie să devină un paradis şi să fie populat cu oameni fericiţi şi paşnici. — Vezi Psalm 37:29; Isaia 65:17, 20–25.

Ciţi oameni vor ajunge în cer? De ce nu toţi oamenii? (19—22)

 ¹⁹ Cîţi oameni vor ajunge în cer pentru ca să facă parte din guvernul Regatului ceresc? Isus a dat un indiciu despre numărul lor atunci cînd a spus: „Nu-ţi fie teamă, turmă mică, deoarece Tatăl vostru a considerat că este bine să vă dea regatul“ (Luca 12:32). Aşadar, numărul lor este limitat. Din Apocalips reiese că numărul celor care sînt „răscumpăraţi de pe pămînt“ pentru a guverna împreună cu „Mielul“ (Isus Cristos) se ridică la 144 000 (Apocalips 14:1–5). Acest lucru nu este greu de înţeles. Şi în guvernele omeneşti sînt aleşi un grup de bărbaţi şi femei care vin în capitala ţării pentru a forma guvernul.

²⁰ Însă Dumnezeu nu a lăsat în seama oamenilor să decidă cine să ajungă în cer, ci El însuşi îi alege pe membrii acestui guvern (1 Petru 2:4, 5, 9; Romani 8:28–30; 9:16). Cînd Dumnezeu l-a ales pe apostolul Pavel, a turnat asupra lui spiritul său şi a trezit în el convingerea că făcea parte din „regatul ceresc“ (2 Timotei 4:18). Pavel a scris: „Însuşi spiritul depune mărturie împreună cu spiritul nostru că sîntem copii ai lui Dumnezeu. Deci dacă sîntem copii, sîntem şi moştenitori: într-adevăr moştenitori ai lui Dumnezeu, dar comoştenitori cu Cristos.“ — Romani 8:16, 17; 2 Corinteni 1:22; 5:5.

²¹ Dumnezeu a ales pentru viaţă în cer relativ puţini dintre închinătorii săi, deoarece, în conformitate cu scopul său, oamenii trebuie să se bucure de o viaţă fericită pe pămînt. Isus a fost primul care a fost luat în cer (Evrei 6:19, 20; Matei 11:11). După aceea Dumnezeu a trecut la selecţionarea a încă 144 000 de persoane. Ce urma să se întîmple atunci cînd numărul lor avea să fie complet?

²² După ce apostolul Ioan primise o viziune despre numărul limitat (144 000) al celor care vor guverna  cu Cristos în ceruri, i-a fost arătată o „mare mulţime pe care nici un om nu o putea număra“ (Apocalips 7:4, 9, 10). Membrii acesteia vor fi ocrotiţi de Dumnezeu în decursul sfîrşitului devastator al sistemului prezent de lucruri. Ei au minunata perspectivă de a trăi etern pe pămînt — aceeaşi perspectivă pe care au avut-o Noe, Avraam şi David, bărbaţi loiali din vechime, care au murit înainte ca Dumnezeu să fi deschis calea spre viaţă cerească pentru cei 144 000. — Fapte 2:34.

CONDUCĂTORI DEMNI DE ÎNCREDERE

De ce putem avea încredere în aceşti conducători? (23, 24)

²³ În zilele noastre majoritatea oamenilor nu au încredere în conducătorii lor. Însă cei care vor domni în Regatul lui Dumnezeu sînt cu totul diferiţi de domnitorii lumeşti. De-a lungul veacurilor, Dumnezeu a selecţionat bărbaţi şi femei care şi-au dovedit credinţa lor, continuînd să adere ferm la ceea ce este drept şi corect, în ciuda a tot felul de încercări şi tentaţii. Dacă aceştia şi-au cîştigat încrederea lui Dumnezeu, n-am putea oare să le-o acordăm şi noi pe a noastră?

²⁴ Ba mai mult chiar, faptul că odată ei au fost oameni va fi un ajutor pentru ei ca să ne înţeleagă şi să aibă compasiune. (Vezi Evrei 4:15, 16.) Ei cunosc oboseala şi grijile sau descurajarea. Ei ştiu ce eforturi sînt necesare pentru a deveni mai răbdător, mai amabil şi mai milos. Iar unii dintre ei au fost femei, înţelegînd astfel bine sentimentele şi necesităţile deosebite ale femeilor de pe pămînt. — Galateni 3:28.

Cum putem demonstra că sprijinim Regatul? (25—27)

²⁵ Milioane de Martori ai lui Iehova îşi pun astăzi încrederea lor în Cristos şi în asociaţii săi, dovedind că Regatul este o realitate pentru ei prin faptul că au devenit supuşi loiali ai acestui Regat (Proverbe  14:28). Ei acceptă şi recomandă legile sale consemnate în Biblie, fiind sinceri convinşi de faptul că cea mai bună cale de viaţă este creştinismul. De asemenea, ei participă la programul educaţional al acestui guvern. Manualul principal pe care îl utilizează este Biblia, dar se folosesc şi de lucrări de referinţă creştine şi de auxiliare de studiu. Graţie întrunirilor din cadrul adunărilor ei îşi adîncesc cunoştinţele despre Regat şi calea creştină de viaţă. În plus, le ajută şi altora să tragă folos din programul de învăţămînt, instruindu-i public şi la domiciliu. — Fapte 20:20.

²⁶ Arătînd spre unul din elementele constitutive ale semnului „zilelor din urmă“, Isus a spus: „Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pămîntul locuit, ca mărturie tuturor naţiunilor; şi atunci va veni sfîrşitul“ (Matei 24:14). Înainte de înălţarea lui Isus la cer, el le-a arătat discipolilor săi insistent necesitatea de a lua parte activă la această lucrare. — Matei 28:19, 20; Fapte 1:8.

²⁷ Astăzi creştinii înţeleg că participarea la această operă de predicare şi instruire este una din principalele căi de a manifesta iubirea lor faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni (Marcu 12:28–31). Deoarece este vorba de vieţi omeneşti, aceasta implică o mare răspundere (Fapte 20:26, 27; 1 Corinteni 9:16). Dar ea aduce şi multă bucurie şi satisfacţie (Fapte 20:35). Martorii lui Iehova sînt bucuroşi să te ajute ca şi tu, la rîndul tău, să le relatezi altora despre Regatul lui Dumnezeu.

[Întrebări de studiu]

[Chenarul de la pagina 151]

„Incapacitatea de a crea un fundament veritabil pentru pace mondială (. . .) trebuie pusă direct pe seama refuzului naţiunilor, îndeosebi a celor mai mari, de a recunoaşte o autoritate care să le poată spune ce au de făcut pe arena internaţională.

Astfel, astăzi problema fundamentală este: Cum se poate crea o autoritate mondială pentru păstrarea păcii, care să se bucure de încrederea popoarelor lumii.“ — Redactorul Norman Cousins, Saturday Review.

 [Chenarul de la pagina 159]

O CONCEPŢIE REALISTĂ DESPRE TEMA: GUVERN

„Armele noastre erau bastoanele de cauciuc, măciuci cu plumb, lanţuri şi pistoale“, a declarat Stelvio care era membru al unei mişcări politice extremiste din Europa de Sud în anii 1970. În tabere secrete, asemenea celor militare, el învăţase cum se organizează o rebeliune şi cum se duc luptele de stradă.

Dar după cîţiva ani a survenit o schimbare. Un Martor al lui Iehova a venit la locuinţa lui Stelvio şi i-a prezentat mesajul Bibliei. Rezultatul? „Mi s-au deschis ochii şi am înţeles că oamenii sînt dezbinaţi datorită naţionalismului şi diviziunilor politice. Din Biblie am învăţat că Dumnezeu a făcut dintr-un om toate naţiunile ca să locuiască pe toată suprafaţa pămîntului (Fapte 17:26). Această cunoştinţă este o forţă unificatoare. Ea m-a eliberat de ura faţă de oamenii care aveau o altă concepţie politică decît a mea.“

Acest fost activist violent a adăugat: „Mă întreb mereu: Cum îşi poate rezolva omul problemele sale cu ajutorul politicii, avînd în vedere că însăşi politica a creat dezbinări între oameni? Ca oamenii să fie uniţi trebuie să dispară cauzele dezbinărilor. La Martorii lui Iehova am văzut cum negri şi albi sînt botezaţi în una şi aceeaşi apă. În Irlanda am văzut foşti catolici şi foşti protestanţi care au încetat să se mai urască. În timpul războiului de Şase Zile am văzut evrei şi arabi întruniţi în linişte şi pace. Am învăţat să iubesc ceea ce uram odinioară.

Nimeni nu poate spune că Regatul lui Dumnezeu, după care tînjesc Martorii lui Iehova, este numai o utopie, căci există deja o fraternitate internaţională care este unită sub acest Regat. Prin aplicarea principiilor biblice Martorii lui Iehova au reuşit să obţină rezultate pe care nu le-a obţinut nici o altă grupare.

Acelora care, ca mine odinioară, luptă pentru dreptate, pace şi ordine socială, le spun: «Fiţi realişti şi recunoaşteţi că omul n-a fost capabil să atingă acest ţel. Uitaţi-vă, dimpotrivă, la Martorii lui Iehova. Nu au învins ei problemele în legătură cu războaiele, cu diviziunile politice, cu discriminările rasiale, cu pacea şi unitatea? Oamenii îşi pun încrederea în semenii lor, făcîndu-şi astfel o mulţime de probleme. Martorii lui Iehova se supun Regatului lui Dumnezeu şi au rezolvat astfel principalele probleme ale vieţii.»“