Închinarea cui o acceptă Dumnezeu?
Capitolul 5
Închinarea cui o acceptă Dumnezeu?
1. Ce a dorit să ştie o samariteancă în legătură cu închinarea?
TE-AI întrebat vreodată: ‘Închinarea cui o acceptă Dumnezeu?’ Probabil că această întrebare i-a venit în minte unei femei atunci când a vorbit cu Isus Cristos în apropiere de muntele Garizim, în Samaria. Îndreptând atenţia asupra diferenţei care exista între închinarea practicată de samariteni şi cea practicată de iudei, ea a spus: „Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta, şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii“ (Ioan 4:20). I-a spus oare Isus samaritencei că Dumnezeu acceptă orice fel de închinare? Sau a spus că sunt necesare anumite lucruri pentru a-i plăcea lui Dumnezeu?
2. Ce a spus Isus, răspunzându-i samaritencei?
2 Răspunsul uluitor al lui Isus a fost: „Vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim“ (Ioan 4:21). Samaritenii se temeau de mult timp de Iehova, dar se închinau şi altor dumnezei, pe muntele Garizim (2 Împăraţi 17:33). Acum, Isus Cristos a spus că nici locul acela şi nici Ierusalimul nu vor mai avea un rol important în închinarea adevărată.
ÎNCHINARE CU SPIRIT ŞI ADEVĂR
3. a) De ce samaritenii nu l-au cunoscut cu adevărat pe Dumnezeu? b) Cum puteau ajunge iudeii fideli, precum şi alte persoane, să-l cunoască pe Dumnezeu?
3 Isus i-a spus în continuare samaritencei: „Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mântuirea vine de la iudei“ (Ioan 4:22). Samaritenii aveau idei religioase false şi nu acceptau ca fiind inspirate decât primele cinci cărţi ale lui Moise — şi acestea numai în propria lor revizuire, cunoscută sub numele de Pentateuhul samaritean. Prin urmare, ei nu-l cunoşteau cu adevărat pe Dumnezeu. Însă iudeilor le fusese încredinţată o cunoştinţă scripturală (Romani 3:1, 2). Scripturile le ofereau iudeilor fideli — şi oricăror alte persoane care ar fi ascultat — ceea ce le era necesar în scopul cunoaşterii lui Dumnezeu.
4. Potrivit cuvintelor lui Isus, ce trebuiau să facă atât iudeii, cât şi samaritenii dacă voiau ca închinarea lor să-i fie plăcută lui Dumnezeu?
4 De fapt, Isus a arătat că atât iudeii, cât şi samaritenii trebuiau să-şi modifice modul lor de închinare, dacă doreau să-i fie plăcuţi lui Dumnezeu. El a spus: „Vine ora, şi aceasta este acum, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui cu spirit şi adevăr, căci, într-adevăr, oameni de felul acesta caută Tatăl, ca să i se închine. Dumnezeu este Spirit şi cei care i se închină trebuie să i se închine cu spirit şi adevăr“ (Ioan 4:23, 24, NW). Trebuie să ne închinăm Tatălui „cu spirit“, motivaţi de o inimă plină de credinţă şi iubire. Faptul de a ne închina lui Dumnezeu „cu adevăr“ este posibil dacă studiem Cuvântul său, Biblia, şi dacă-i aducem închinare în armonie cu adevărul său revelat. Doreşti tu să faci acest lucru?
5. a) Ce înseamnă „a ne închina“? b) Ce trebuie să facem dacă dorim ca Dumnezeu să accepte închinarea noastră?
5 Isus a subliniat că Dumnezeu doreşte o închinare adevărată. Aceasta indică faptul că există şi forme de închinare care nu-i sunt plăcute lui Iehova. A ne închina lui Dumnezeu înseamnă a-i acorda onoare plină de veneraţie şi a-i aduce un serviciu sacru. Dacă ai vrea să-i aduci onoare unui conducător puternic, probabil că ai avea dorinţa să-i slujeşti şi să faci ceea ce i-ar fi plăcut. Atunci, fără îndoială că noi dorim să-i fim plăcuţi lui Dumnezeu. Prin urmare, în loc să spunem pur şi simplu ‘Mie îmi place religia mea’, trebuie să ne asigurăm dacă închinarea noastră satisface cerinţele lui Dumnezeu.
SĂ ÎNFĂPTUIM VOINŢA TATĂLUI
6, 7. De ce nu-i recunoaşte Isus pe unii care se declară a fi discipolii săi?
6 Să citim textul din Matei 7:21–23 şi să vedem dacă putem desprinde un factor esenţial care stabileşte dacă lui Dumnezeu îi este plăcută orice fel de închinare. Isus a spus: „Nu orişicine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în împărăţia cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni [creaturi spirituale rele] în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni [lucrări puternice, NW] în Numele Tău?» Atunci le voi spune: «Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege»“.
7 Recunoaşterea lui Isus Cristos ca Domn este un factor esenţial în închinarea adevărată. Însă din textul de mai sus reiese că ceva lipseşte din închinarea multor oameni care se declară a fi discipoli ai lui Isus. El a spus că unii aveau să înfăptuiască „lucrări puternice“, ca de pildă, unele presupuse vindecări miraculoase. Totuşi, aceştia nu aveau să facă ceea ce a spus Isus că este esenţial. Ei nu aveau să ‘facă voia Tatălui [său]’. Dacă dorim să-i fim plăcuţi lui Dumnezeu, trebuie să învăţăm care este voinţa Tatălui şi apoi să o înfăptuim.
CUNOŞTINŢA EXACTĂ — O PROTECŢIE
8. Ce se cere din partea noastră dacă vrem să înfăptuim voinţa lui Dumnezeu, şi ce concepţii greşite trebuie să evităm?
8 Pentru a înfăptui voinţa lui Dumnezeu este necesară o cunoştinţă exactă atât despre Iehova Dumnezeu, cât şi despre Isus Cristos. O astfel de cunoştinţă conduce la viaţă veşnică. Aşadar, cu siguranţă că fiecare dintre noi doreşte să privească cu seriozitate problema dobândirii unei cunoştinţe exacte din Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. Unii spun că nu trebuie să ne facem griji atât timp cât suntem sinceri şi zeloşi în închinarea noastră. Alţii afirmă că, ‘Cu cât ştii mai puţin, cu atât ţi se cere mai puţin’. Însă Biblia ne încurajează să creştem în cunoştinţa lui Dumnezeu şi a scopurilor sale. — Efeseni 4:13; Filipeni 1:9; Coloseni 1:9.
9. Cum ne protejează cunoştinţa exactă, şi de ce avem nevoie de o astfel de protecţie?
9 O astfel de cunoştinţă este o protecţie împotriva contaminării închinării noastre. Apostolul Pavel a vorbit despre o anumită creatură spirituală care se pretinde a fi un „înger de lumină“ (2 Corinteni 11:14). Sub o astfel de mască, această creatură spirituală — Satan — încearcă să ne inducă în eroare să facem lucruri contrare voinţei lui Dumnezeu. Există şi alte creaturi spirituale, asociate cu Satan, care contaminează închinarea oamenilor, deoarece Pavel a spus: „Ce jertfesc păgânii, jertfesc demonilor, şi nu lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 10:20). Probabil că multe persoane credeau că se închină într-un mod corect, cu toate că nu făceau ce dorea Dumnezeu. Acestea au fost induse în eroare să practice o închinare falsă, necurată. Mai târziu, vom învăţa mai multe lucruri despre Satan şi demonii săi, însă aceşti adversari ai lui Dumnezeu corup în mod categoric închinarea omenirii.
10. Ce ai face dacă cineva ţi-ar otrăvi în mod intenţionat sursa de apă, şi ce ne ajută cunoştinţa exactă din Cuvântul lui Dumnezeu să facem?
10 Dacă ai şti că cineva ţi-a otrăvit în mod intenţionat sursa de apă, ai continua să bei apă din ea? Fără îndoială că ai lua imediat măsuri pentru a găsi o sursă de apă curată, sănătoasă. Ei bine, o cunoştinţă exactă din Cuvântul lui Dumnezeu ne ajută să identificăm religia adevărată şi să respingem impurităţile care fac ca închinarea să-i fie neplăcută lui Dumnezeu.
PORUNCI OMENEŞTI CA DOCTRINE
11. Ce era greşit în închinarea multor iudei?
11 Când Isus a fost pe pământ, mulţi iudei nu acţionau în armonie cu cunoştinţa exactă a lui Dumnezeu. Drept urmare, ei au pierdut ocazia de a se bucura de o poziţie curată înaintea lui Iehova. Referitor la ei, Pavel a scris: „Le mărturisesc că au râvnă pentru Dumnezeu, dar nu potrivit cunoştinţei [exacte, NW]“ (Romani 10:2). Ei au hotărât singuri cum să-i aducă închinare lui Dumnezeu, în loc să asculte ce a spus el.
12. Ce a contaminat închinarea Israelului, şi care a fost rezultatul?
12 Israeliţii practicaseră iniţial religia pură, încredinţată de Dumnezeu, însă aceasta ajunsese să fie contaminată cu învăţături şi filozofii omeneşti (Ieremia 8:8, 9; Maleahi 2:8, 9; Luca 11:52). Deşi conducătorii religioşi iudei, cunoscuţi şi sub numele de farisei, credeau că închinarea lor era plăcută lui Dumnezeu, Isus le-a spus: „Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: «Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mi se închină ei, dând [porunci omeneşti ca doctrine, NW]»“. — Marcu 7:6, 7.
13. Cum s-ar putea să facem şi noi aşa cum au făcut fariseii?
13 Este posibil cumva să facem şi noi aşa cum au făcut fariseii? Acest lucru s-ar putea întâmpla dacă am urma tradiţii religioase care ne-au fost transmise, în loc să examinăm ceea ce a spus Dumnezeu referitor la închinare. Dând un avertisment în legătură cu acest pericol foarte real, Pavel a scris: „Duhul spune lămurit că în timpurile din urmă unii se vor îndepărta de credinţă, dându-şi mintea unor duhuri înşelătoare şi unor învăţături ale demonilor“ (1 Timotei 4:1). Aşadar, nu este suficient doar să presupunem că închinarea noastră îi este plăcută lui Dumnezeu. Asemenea samaritencei pe care a întâlnit-o Isus, probabil că şi noi am moştenit modul nostru de închinare de la părinţi. Însă trebuie să fim siguri că înfăptuim lucruri care se bucură de aprobarea lui Dumnezeu.
FERIŢI-VĂ SĂ-I DISPLĂCEŢI LUI DUMNEZEU
14, 15. Chiar dacă avem o oarecare cunoştinţă despre voinţa lui Dumnezeu, de ce trebuie să fim atenţi?
14 Dacă nu suntem atenţi, am putea face ceva care nu-i este plăcut lui Dumnezeu. De exemplu, apostolul Ioan a căzut la picioarele unui înger ‘ca să i se închine’. Însă îngerul l-a avertizat: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt rob împreună cu tine şi cu fraţii tăi care au mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te!“ (Apocalipsa 19:10). Observi deci că este necesar să te asiguri că închinarea pe care o practici nu este contaminată cu nici un fel de idolatrie? — 1 Corinteni 10:14.
15 Când unii creştini au început să practice unele obiceiuri religioase care nu-i erau plăcute lui Dumnezeu, Pavel a întrebat: „Cum vă mai întoarceţi iarăşi la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi din nou să fiţi robi? Voi ţineţi zile, luni, timpuri şi ani. Mă tem pentru voi să nu fi lucrat în zadar printre voi“ (Galateni 4:8–11). Acele persoane dobândiseră o oarecare cunoştinţă despre Dumnezeu, însă, mai târziu, se rătăciseră respectând obiceiuri religioase şi sărbători care nu-i erau plăcute lui Iehova. Aşa cum a spus Pavel, trebuie ‘să cercetăm [să ne asigurăm mereu de ceea, NW] ce este plăcut Domnului’. — Efeseni 5:10.
16. Cum ne ajută textele din Ioan 17:16 şi din 1 Petru 4:3 să decidem dacă unele sărbători şi obiceiuri îi sunt plăcute lui Dumnezeu?
16 Trebuie să ne asigurăm că evităm sărbătorile religioase şi alte obiceiuri care încalcă principiile lui Dumnezeu (1 Tesaloniceni 5:21). De pildă, Isus a spus despre continuatorii săi: „Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume“ (Ioan 17:16). Este religia ta implicată în ceremonii şi sărbători care încalcă principiul neutralităţii faţă de afacerile acestei lumi? Sau adepţii religiei tale iau parte uneori la obiceiuri şi sărbători care implică, poate, o conduită identică cu cea descrisă de apostolul Petru? El a scris: „Destul că în trecut aţi făcut voia neamurilor, umblând în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în slujiri idoleşti“. — 1 Petru 4:3.
17. De ce trebuie să evităm tot ceea ce reflectă spiritul lumii?
17 Apostolul Ioan a subliniat necesitatea faptului de a evita orice practici care reflectă spiritul lumii nepioase din jurul nostru. Ioan a scris: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume, pofta cărnii, pofta ochilor şi mândria vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea trece, şi pofta ei, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac“ (1 Ioan 2:15–17). Aţi remarcat că cei care ‘fac voia lui Dumnezeu’ vor rămâne pentru totdeauna? Da, dacă înfăptuim voinţa lui Dumnezeu şi evităm activităţile care reflectă spiritul acestei lumi, putem avea speranţa vieţii veşnice!
SĂ RESPECTĂM NORMELE ÎNALTE ALE LUI DUMNEZEU
18. Ce mod de gândire greşit referitor la conduită au avut unii creştini din Corint, şi ce trebuie să învăţăm de aici?
18 Dumnezeu îşi doreşte ca închinători persoane care respectă normele sale înalte. Unii creştini din Corintul antic au crezut în mod greşit că Dumnezeu va tolera un comportament imoral. Putem observa cât de greşit era modul lor de gândire, dacă citim cuvintele din 1 Corinteni 6:9, 10. Dacă vrem să-i aducem lui Dumnezeu o închinare plăcută, trebuie să-i fim plăcuţi lui atât în ceea ce spunem, cât şi în ceea ce facem. Oare forma de închinare pe care o practici îţi dă posibilitatea să faci acest lucru? — Matei 15:8; 23:1–3.
19. Cum influenţează închinarea adevărată modul nostru de a-i trata pe alţii?
19 Şi relaţiile noastre cu alţii trebuie să reflecte normele lui Dumnezeu. Isus Cristos ne-a încurajat să-i tratăm pe alţii aşa cum ne-ar plăcea să fim trataţi şi noi, deoarece aceasta face parte din închinarea adevărată (Matei 7:12). Să remarcăm, de asemenea, ce a spus el despre manifestarea iubirii frăţeşti: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste între voi“ (Ioan 13:35). Discipolii lui Isus trebuie să se iubească unii pe alţii şi să facă ce este bine atât faţă de colaboratorii lor în închinare, cât şi faţă de alţii. — Galateni 6:10.
ÎNCHINARE CU TOT SUFLETUL
20, 21. a) Ce fel de închinare pretinde Dumnezeu? b) De ce a respins Dumnezeu închinarea Israelului în zilele lui Maleahi?
20 Probabil că în inima ta doreşti să-i aduci închinare lui Dumnezeu în mod plăcut lui. Dacă aşa stau lucrurile, trebuie să ai punctul de vedere al lui Iehova referitor la închinare. Discipolul Iacov a subliniat faptul că este important punctul de vedere al lui Dumnezeu, nu al nostru. Iacov a spus: „Religia [forma de închinare, NW] curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl este: să cercetezi pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să te păzeşti pe tine însuţi nepătat de lume“ (Iacov 1:27). Odată ce avem dorinţa de a-i plăcea lui Dumnezeu, fiecare dintre noi trebuie să-şi examineze închinarea pentru a se asigura că nu este contaminată cu practici nepioase sau că nu omite ceva considerat de el a fi esenţial. — Iacov 1:26.
21 Lui Iehova îi este plăcută numai o închinare curată, practicată cu tot sufletul (Matei 22:37; Coloseni 3:23). Atunci când naţiunea lui Israel nu i-a adus lui Dumnezeu o astfel de închinare, el a spus: „Un fiu cinsteşte pe tatăl său şi un servitor pe stăpânul său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Dacă sunt Stăpân, unde este teama de Mine?“ Ei îl jigneau pe Dumnezeu oferindu-i ca jertfă animale oarbe, şchioape şi bolnave, iar el a respins asemenea acte de închinare (Maleahi 1:6–8). Iehova este demn să primească cea mai curată formă de închinare şi acceptă numai o devoţiune exclusivă. — Exodul 20:5; Proverbele 3:9; Apocalipsa 4:11.
22. Dacă vrem ca Dumnezeu să accepte închinarea noastră, ce vom evita, şi ce vom face?
22 Se pare că samariteanca ce a vorbit cu Isus a fost interesată să-i aducă închinare lui Dumnezeu într-un mod aprobat de el. Dacă aceasta este şi dorinţa noastră, vom evita toate învăţăturile şi practicile corupătoare (2 Corinteni 6:14–18). Mai degrabă, ne vom strădui să dobândim o cunoştinţă exactă despre Dumnezeu şi să înfăptuim voinţa sa. Vom respecta cu stricteţe cerinţele sale referitoare la o închinare plăcută lui (1 Timotei 2:3, 4). Martorii lui Iehova se străduiesc să facă exact acest lucru şi ei te îndeamnă călduros să iei parte împreună cu ei la închinarea „cu spirit şi adevăr“ adusă lui Dumnezeu (Ioan 4:24, NW). Isus a spus: „Oameni de felul acesta caută Tatăl, ca să i se închine“ (Ioan 4:23, NW). Sperăm că tu eşti o astfel de persoană. Fără îndoială că, asemenea samaritencei, şi ţie ţi-ar plăcea să te bucuri de viaţă veşnică (Ioan 4:13–15). Dar tu îi vezi pe oameni îmbătrânind şi murind. Capitolul care urmează ne va explica de ce.
VERIFICĂ-ŢI CUNOŞTINŢA
Aşa cum este arătat în Ioan 4:23, 24, ce închinare acceptă Dumnezeu?
Cum putem determina dacă lui Dumnezeu îi sunt plăcute anumite obiceiuri şi sărbători?
Care sunt câteva cerinţe referitoare la o închinare aprobată?
[Întrebări de studiu]
[Ilustraţie pe toată pagina 44]
