Ce a făcut Dumnezeu pentru a salva omenirea
Capitolul 7
Ce a făcut Dumnezeu pentru a salva omenirea
1, 2. a) Cum a ajuns un centurion roman să-l recunoască pe Fiul lui Dumnezeu? b) De ce a permis Iehova ca Isus să moară?
ÎNTR-O după-amiază de primăvară, în urmă cu aproape 2 000 de ani, un centurion roman asista la moartea lentă şi chinuitoare a trei bărbaţi. Ofiţerul l-a remarcat în mod deosebit pe unul dintre ei — pe Isus Cristos. Isus fusese pironit pe un stâlp de lemn. În timp ce se afla în pragul morţii, deşi era miezul zilei, s-a făcut întuneric. Când a murit, pământul s-a zguduit violent, iar ofiţerul a exclamat: „Cu adevărat, Omul Acesta era Fiul lui Dumnezeu!“ — Marcu 15:39.
2 Fiul lui Dumnezeu! Ofiţerul acela avea dreptate. El tocmai fusese martor la cel mai important eveniment care s-a petrecut vreodată pe pământ. În ocazii anterioare, Dumnezeu însuşi îl numise pe Isus, Fiul său iubit (Matei 3:17; 17:5). De ce permisese Iehova ca Fiul său să moară? Deoarece acesta era mijlocul prin care Dumnezeu salva omenirea din păcat şi din moarte.
ALES PENTRU UN SCOP SPECIAL
3. De ce era potrivit ca Fiul unic-născut al lui Dumnezeu să fie ales pentru un scop special referitor la omenire?
3 Aşa cum am învăţat deja din această carte, Isus a avut o existenţă preumană. El este numit ‘Fiul unic-născut’ al lui Dumnezeu, deoarece Iehova l-a creat în mod direct. După aceea, Dumnezeu l-a folosit pe Isus pentru a aduce în existenţă toate celelalte lucruri (Ioan 3:18, NW; Coloseni 1:16). Isus iubea în mod deosebit omenirea (Proverbele 8:30, 31). Nu este surprinzător faptul că, atunci când omenirea a ajuns sub condamnarea la moarte, Iehova l-a ales pe Fiul său unic-născut pentru a servi unui scop special!
4, 5. Înainte ca Isus să vină pe pământ, ce a dezvăluit Biblia despre Sămânţa mesianică?
4 În momentul în care şi-a pronunţat sentinţa în grădina Edenului împotriva lui Satan, a lui Adam şi a Evei, Dumnezeu a vorbit despre un viitor Răscumpărător ca despre o „sămânţă“. Această Sămânţă, sau descendenţă, urma să înlăture daunele îngrozitoare pe care le cauzase Satan Diavolul, „şarpele cel vechi“. De fapt, Sămânţa promisă avea să-l zdrobească pe Satan şi pe toţi cei care l-au urmat. — Geneza 3:15; 1 Ioan 3:8; Apocalipsa 12:9.
5 Pe parcursul secolelor, Dumnezeu a dezvăluit în mod treptat mai multe lucruri despre acea Sămânţă, numită şi Mesia. Aşa cum se arată în chenarul de la pagina 37, numeroase profeţii prezintă detalii cu privire la o multitudine de aspecte ale vieţii pământeşti a lui Isus. De exemplu, pentru a-şi îndeplini rolul în cadrul scopului lui Dumnezeu, el urma să suporte maltratări îngrozitoare. — Isaia 53:3–5.
DE CE URMA SĂ MOARĂ MESIA
6. Potrivit cu Daniel 9:24–26, ce urma să înfăptuiască Mesia, şi cum?
6 Profeţia consemnată în Daniel 9:24–26 a prezis că Mesia — Unsul lui Dumnezeu — urma să împlinească un scop măreţ. El urma să vină pe pământ „pentru a înceta fărădelegea, pentru a pune capăt păcatelor, pentru a face ispăşirea nelegiuirii, pentru a introduce dreptatea“ pentru totdeauna. Mesia urma să elibereze omenirea fidelă de condamnarea la moarte. Dar în ce mod avea el să facă aceasta? Profeţia arată că el urma să fie „stârpit“, sau omorât.
7. De ce ofereau iudeii jertfe de animale, şi ce au prefigurat acestea?
7 Israeliţii din vechime erau familiarizaţi cu ideea de ispăşire a nelegiuirii. În cadrul închinării practicate de ei sub Legea dată de Dumnezeu prin intermediul lui Moise, ei ofereau cu regularitate jertfe de animale. Acestea îi reaminteau poporului Israel că oamenii au nevoie de ceva pentru ispăşirea, sau acoperirea păcatelor. Apostolul Pavel a rezumat acest principiu astfel: „Fără vărsare de sânge nu este iertare“ (Evrei 9:22). Creştinii nu sunt sub cerinţele Legii mozaice, cum ar fi cele referitoare la jertfe (Romani 10:4; Coloseni 2:16, 17). Ei ştiu, de asemenea, că jertfele de animale nu pot furniza o iertare permanentă şi completă a păcatelor. Dimpotrivă, aceste ofrande de sacrificiu au prefigurat o jertfă mult mai preţioasă — cea a lui Mesia, sau Cristos (Evrei 10:4, 10; compară cu Galateni 3:24). Totuşi, ai putea întreba, ‘Era cu adevărat necesar ca Mesia să moară?’
8, 9. Ce lucruri preţioase au pierdut Adam şi Eva, şi cum i-au afectat acţiunile acestora pe descendenţii lor?
8 Da, pentru ca omenirea să poată fi salvată, Mesia trebuia să moară. Pentru a înţelege motivul, trebuie să ne reamintim de grădina Edenului şi să încercăm să ne dăm seama de proporţiile uriaşe a ceea ce au pierdut Adam şi Eva atunci când s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. În faţa lor se afla perspectiva vieţii eterne! În calitate de copii ai lui Dumnezeu, ei se bucurau totodată de o relaţie personală cu el. Însă, atunci când au respins guvernarea lui Dumnezeu, ei au pierdut toate acestea şi au adus asupra rasei umane păcatul şi moartea. — Romani 5:12.
9 A fost ca şi cum primii noştri părinţi ar fi risipit o mare avuţie, înglodându-se într-o enormă datorie. Adam şi Eva le-au transmis descendenţilor lor această datorie. Deoarece nu ne-am născut perfecţi şi fără păcat, fiecare dintre noi este păcătos şi muritor. Când ne îmbolnăvim sau când spunem lucruri jignitoare pe care am dori să le putem retracta, nu facem decât să experimentăm efectele datoriei noastre moştenite, şi anume imperfecţiunea umană (Romani 7:21–25). Singura noastră speranţă constă în redobândirea a ceea ce a pierdut Adam. Totuşi, noi nu putem câştiga viaţa umană perfectă. Întrucât toţi oamenii imperfecţi comit păcate, toţi câştigă moartea, nu viaţa. — Romani 6:23.
10. Ce anume a fost necesar pentru a răscumpăra ce a pierdut Adam?
10 Însă, se putea oare oferi ceva în schimbul vieţii pe care o pierduse Adam? Norma dreaptă a lui Dumnezeu cere o compensare, „suflet pentru suflet“ (Exodul 21:23, NW). Aşadar, trebuia oferită o viaţă pentru a plăti viaţa care fusese pierdută. Însă nu ar fi fost de ajuns o viaţă umană oarecare. În Psalmul 49:7, 8 se spune despre oamenii imperfecţi: „Nici unul nu poate să răscumpere pe fratele său, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării pentru el însuşi (răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă că trebuie să renunţe la ea pentru totdeauna)“. Atunci, este oare situaţia fără speranţă? Cu certitudine, nu.
11. a) Ce înseamnă cuvântul „răscumpărare“ în limba ebraică? b) Cine a fost singurul care a putut să răscumpere omenirea, şi de ce?
11 În limba ebraică, cuvântul „răscumpărare“ înseamnă suma plătită pentru a răscumpăra un captiv, având şi sensul de echivalare. Numai un om care se bucura de viaţă umană perfectă putea să ofere echivalentul a ceea ce pierduse Adam. După Adam, singurul om perfect care s-a născut pe pământ a fost Isus Cristos. Drept urmare, Biblia îl numeşte pe Isus „cel din urmă Adam“ şi ne asigură că Cristos „S-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare [corespunzător, NW] pentru toţi“ (1 Corinteni 15:45; 1 Timotei 2:5, 6). În timp ce Adam le-a transmis copiilor săi moartea, moştenirea transmisă de Isus este viaţa eternă. În 1 Corinteni 15:22 se explică: „După cum în Adam toţi mor, tot aşa, în Hristos, toţi vor fi făcuţi vii“. Isus este numit deci, pe drept cuvânt, „Părintele veşniciei“. — Isaia 9:6, 7.
CUM A FOST PLĂTITĂ RĂSCUMPĂRAREA
12. Când a devenit Isus Mesia, şi ce conduită a adoptat el după aceea?
12 În toamna anului 29 e.n., Isus a venit la ruda sa Ioan pentru a fi botezat şi astfel s-a prezentat să îndeplinească voinţa lui Dumnezeu. Cu acea ocazie, Iehova l-a uns pe Isus cu spirit sfânt. Astfel, Isus a devenit Mesia, sau Cristos, Cel uns de Dumnezeu (Matei 3:16, 17). Apoi Isus şi-a început ministerul său de trei ani şi jumătate. El a călătorit prin toată ţara sa natală, predicând despre Regatul lui Dumnezeu şi strângându-şi continuatori fideli. Însă, aşa cum era prezis, în scurt timp s-au dezlănţuit împotriva lui opoziţii înverşunate. — Psalmul 118:22; Faptele 4:8–11.
13. Ce evenimente au condus la moartea lui Isus ca păstrător al integrităţii?
13 Isus a demascat în mod curajos ipocrizia conducătorilor religioşi, iar aceştia au căutat să-l omoare. În cele din urmă, ei au urzit un complot mârşav care a implicat trădarea lui, o arestare abuzivă, un proces ilegal şi o falsă acuzaţie de instigare la revoltă. Isus a fost lovit, scuipat, ridiculizat şi bătut cu un bici astfel confecţionat, încât îi sfâşia carnea. Guvernatorul roman, Pontiu Pilat l-a condamnat apoi la moarte pe un stâlp de tortură. Isus a fost pironit pe un stâlp de lemn şi atârnat pe el în poziţie verticală. Fiecare suflare a sa era chinuitoare şi au trecut câteva ore până când a murit. Pe tot parcursul acestei încercări, Isus şi-a păstrat în mod perfect integritatea faţă de Dumnezeu.
14. De ce a permis Dumnezeu ca Fiul său să sufere şi să moară?
14 Astfel, în ziua de 14 Nisan, anul 33 e.n., Isus şi-a dat viaţa ca „preţ de răscumpărare pentru mulţi“ (Marcu 10:45; 1 Timotei 2:5, 6). Din cer, Iehova l-a putut vedea pe Fiul său iubit suferind şi murind. De ce a permis Dumnezeu să se întâmple un lucru atât de îngrozitor? Deoarece iubea omenirea. Isus a spus: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică“ (Ioan 3:16). De asemenea, moartea lui Isus ne învaţă faptul că Iehova este un Dumnezeu al dreptăţii perfecte (Deuteronomul 32:4). Unii ar putea întreba de ce nu a renunţat Dumnezeu la principiile dreptăţii sale care pretind viaţă pentru viaţă şi de ce nu a trecut cu vederea compensarea pe care o pretindea conduita păcătoasă a lui Adam. Motivul este că Iehova este întotdeauna fidel legilor sale şi le susţine, indiferent cât de mult l-ar costa.
15. Întrucât ar fi fost nedrept ca existenţa lui Isus să se sfârşească pentru totdeauna, ce a făcut Iehova?
15 Dreptatea lui Iehova pretindea totodată ca moartea lui Isus să aibă un deznodământ fericit. În definitiv, ar fi fost oare o dovadă de dreptate din partea lui să permită ca fidelul Isus să doarmă pentru totdeauna în moarte? Bineînţeles că nu! Scripturile ebraice profeţiseră că cel loial lui Dumnezeu nu va rămâne în mormânt (Psalmul 16:10; Faptele 13:35). El a stat adormit în moarte părţi din trei zile, iar după aceea, Iehova Dumnezeu l-a înviat la viaţă în calitate de fiinţă spirituală puternică. — 1 Petru 3:18.
16. Ce a făcut Isus la întoarcerea sa în cer?
16 La moartea sa, Isus a renunţat pentru totdeauna la viaţa sa umană. După ce a fost ridicat la viaţă în cer, el a devenit un spirit dătător de viaţă. În plus, atunci când s-a înălţat în locul cel mai sfânt din univers, Isus a revenit alături de Tatăl său iubit şi I-a prezentat în mod oficial valoarea vieţii sale umane perfecte (Evrei 9:23–28). Valoarea acelei vieţi preţioase a putut fi aplicată atunci în folosul omenirii ascultătoare. Ce înseamnă aceasta pentru tine?
RĂSCUMPĂRAREA OFERITĂ DE CRISTOS ŞI TU
17. Cum putem beneficia de iertare pe baza jertfei de răscumpărare oferite de Cristos?
17 Să analizăm trei moduri în care jertfa de răscumpărare a lui Cristos îţi este de folos chiar în prezent. În primul rând, ea îţi aduce iertarea de păcate. Exercitând credinţă în sângele vărsat al lui Isus, avem „[eliberarea prin, NW] răscumpărare“, da, „iertarea păcatelor“ (Efeseni 1:7). Astfel, chiar dacă am comis un păcat grav, îi putem cere iertare lui Dumnezeu în numele lui Isus. Dacă ne căim cu adevărat, Iehova aplică valoarea jertfei de răscumpărare a Fiului său în favoarea noastră. Dumnezeu ne iartă, acordându-ne binecuvântarea unei conştiinţe curate, în loc să ne aplice pedeapsa cu moartea pe care ne-am atras-o din cauza păcatului. — Faptele 3:19; 1 Petru 3:21.
18. În ce mod ne oferă jertfa lui Isus o speranţă?
18 În al doilea rând, jertfa de răscumpărare a lui Cristos ne furnizează baza unei speranţe de viitor. Apostolul Ioan a văzut în viziune că „o mare mulţime, pe care nimeni nu putea s-o numere“ va supravieţui apropiatului sfârşit dezastruos al acestui sistem de lucruri. De ce vor supravieţui membrii acesteia atunci când Dumnezeu îi va distruge pe mulţi alţi oameni? Un înger i-a spus lui Ioan că membrii marii mulţimi şi-au „spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului“, Isus Cristos (Apocalipsa 7:9, 14). Atât timp cât exercităm credinţă în sângele vărsat al lui Isus Cristos şi trăim în armonie cu cerinţele divine, vom fi curaţi în ochii lui Dumnezeu şi vom avea speranţa vieţii veşnice.
19. Cum demonstrează jertfa lui Cristos că atât el, cât şi Tatăl său te iubesc?
19 În al treilea rând, jertfa de răscumpărare este cea mai înaltă dovadă a iubirii lui Iehova. Moartea lui Cristos a exprimat cele două acte supreme de iubire din istoria universului: 1) iubirea lui Dumnezeu manifestată prin trimiterea Fiului său pentru a muri în folosul nostru; 2) iubirea lui Isus manifestată prin faptul că s-a oferit de bunăvoie pe sine ca răscumpărare (Ioan 15:13; Romani 5:8). Dacă exercităm cu adevărat credinţă, această iubire ni se aplică fiecăruia şi oricăruia dintre noi. Apostolul Pavel a spus: „Fiul lui Dumnezeu . . . m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine“. — Galateni 2:20; Evrei 2:9; 1 Ioan 4:9, 10.
20. De ce trebuie să exercităm credinţă în jertfa de răscumpărare a lui Isus?
20 Aşadar, să ne dovedim şi noi recunoştinţa faţă de iubirea manifestată de Dumnezeu şi de Cristos, exercitând credinţă în jertfa de răscumpărare a lui Isus. Aceasta ne va conduce la viaţă veşnică (Ioan 3:36). Totuşi, salvarea noastră nu constituie cel mai important motiv pentru care Isus a trăit şi a murit pe pământ. Nu, preocuparea sa principală a constituit-o o controversă şi mai mare, universală. Aşa cum vom vedea pe parcursul capitolului care urmează, această controversă prezintă interes pentru fiecare dintre noi, deoarece aceasta explică motivul pentru care Dumnezeu a permis ca răutatea şi suferinţa din această lume să continue atât de mult timp.
VERIFICĂ-ŢI CUNOŞTINŢA
De ce a trebuit Isus să moară pentru a salva omenirea?
Cum a fost plătită răscumpărarea?
În ce moduri tragi foloase din răscumpărare?
[Întrebări de studiu]
[Ilustraţie pe toată pagina 67]
