Capitolul 15

Cum să clădeşti o familie care îl onorează pe Dumnezeu

1–3. De ce unii oameni nu sunt în stare să-şi rezolve problemele obişnuite legate de căsnicie şi de creşterea copiilor, dar de ce poate fi Biblia un ajutor?

SĂ PRESUPUNEM că ai de gând să-ţi clădeşti o casă. Cumperi mai întâi terenul. Plin de nerăbdare, parcă şi vezi cu ochii minţii noua ta casă. Dar ce se întâmplă dacă nu ai nici unelte, nici calificare în domeniul construcţiilor? Cât de zadarnice vor fi eforturile tale!

² Multe cupluri îşi încep căsnicia visând să aibă o familie fericită, însă nu au nici uneltele, nici calificarea necesară pentru a o clădi. La scurt timp după ziua nunţii, apare un stil negativ de comportare. Disputele şi certurile devin un obicei zilnic. Când se nasc şi copii, noul tată şi noua mamă constată că sunt tot atât de nepricepuţi în creşterea copiilor după cum sunt şi în căsnicie.

³ Din fericire însă, Biblia te poate ajuta. Principiile ei sunt asemenea unor unelte care îţi permit să-ţi clădeşti o căsnicie fericită (Proverbele 24:3). Să vedem cum.

UNELTE NECESARE PENTRU A CLĂDI O CĂSNICIE FERICITĂ

4. De ce este de aşteptat ca în căsnicie să apară probleme, şi ce norme sunt furnizate în Biblie?

⁴ Oricât de potrivit pare să fie un cuplu căsătorit, cei doi parteneri diferă în ce priveşte structura afectivă, experienţele  copilăriei şi educaţia din familie. Aşadar, este de aşteptat ca după încheierea căsătoriei să apară unele probleme. Cum vor fi soluţionate acestea? Ei bine, când clădesc o casă, constructorii consultă planurile arhitecturale. Acestea conţin îndrumări care trebuie respectate. Biblia furnizează normele stabilite de Dumnezeu pentru a clădi o familie fericită. Să examinăm acum câteva dintre ele.

5. Cum subliniază Biblia importanţa loialităţii în căsnicie?

⁵ Loialitate. Isus a spus: „Ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă“ (Matei 19:6). * Apostolul Pavel a scris: „Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea şi patul să fie neîntinat, căci Dumnezeu va judeca pe desfrânaţi şi pe cei adulteri“ (Evrei 13:4). Persoanele căsătorite trebuie deci să considere faptul de a-i rămâne fidel partenerului drept o obligaţie faţă de Iehova. — Geneza 39:7–9.

6. În ce mod va contribui loialitatea la ocrotirea căsniciei?

⁶ Loialitatea îi conferă căsniciei demnitate şi siguranţă. Partenerii loiali ştiu că, orice s-ar întâmpla, se vor susţine reciproc (Eclesiastul 4:9–12). Câtă diferenţă în comparaţie cu cei care îşi abandonează căsnicia la prima tulburare neînsemnată! Astfel de persoane trag repede concluzia că ‘şi-au ales în mod greşit partenerul’, că ‘nu se mai iubesc’, că soluţia constă în găsirea unui nou partener. Însă această concluzie nu-i dă posibilitate nici unuia dintre parteneri să se dezvolte afectiv. Dimpotrivă, s-ar putea ca astfel de persoane neloiale să ridice aceleaşi probleme şi în cazul noilor parteneri de căsătorie. Când o persoană are o locuinţă excelentă, dar constată că există nişte spărturi în acoperiş, fără îndoială că încearcă să le repare. Persoana nu se va muta pur şi simplu într-o altă casă. În mod asemănător, schimbarea partenerului nu este calea de rezolvare a problemelor care generează conflicte în căsnicie. Când acestea  apar, nu încerca să pui capăt căsniciei, ci străduieşte-te cu asiduitate să o ocroteşti. O astfel de loialitate consideră căsnicia ca pe ceva demn de a fi apărat, păstrat şi îndrăgit.

7. De ce este dificilă uneori comunicarea pentru persoanele căsătorite, dar cum poate fi de folos îmbrăcarea ‘noii personalităţi’?

⁷ Comunicarea. „Planurile eşuează acolo unde nu se discută în mod confidenţial“, spune un proverb biblic (Proverbele 15:22, NW). Însă, pentru unele cupluri căsătorite, comunicarea este dificilă. De ce stau lucrurile astfel? Deoarece oamenii au stiluri de comunicare diferite. Faptul acesta duce adeseori la considerabile dezacorduri şi frustrări. Educaţia poate constitui şi ea o cauză. De exemplu, poate că unii au crescut într-o familie în care părinţii se certau mereu. Acum, ca persoane mature şi căsătorite, probabil că nu ştiu cum să vorbească cu partenerul în mod amabil şi iubitor. Totuşi, căminul tău nu trebuie să degenereze, devenind „o casă plină de . . . ceartă“ (Proverbele 17:1). Biblia pune accent pe îmbrăcarea ‘noii personalităţi’, iar aceasta  nu tolerează amărăciunea răutăcioasă, strigătele şi abuzurile verbale. — Efeseni 4:22–24, 31, NW.

8. Ce ar putea fi de folos atunci când eşti în dezacord cu partenerul tău?

⁸ Ce poţi să faci atunci când există dezacorduri? Dacă amândoi începeţi să vă ieşiţi din fire, ar fi bine să urmezi sfatul din Proverbele 17:14: „Curmă cearta înainte de a se înteţi“. Da, ai putea amâna discuţia pentru mai târziu, când atât tu, cât şi partenerul tău v-aţi calmat (Eclesiastul 3:1, 7). Orice s-ar întâmpla, străduieşte-te să fii „grabnic la ascultare, încet la vorbire, încet la mânie“ (Iacov 1:19). Obiectivul tău ar trebui să fie acela de a remedia situaţia, nu de a câştiga disputa (Geneza 13:8, 9). Alege cuvintele şi modul de vorbire care te vor calma atât pe tine, cât şi pe partenerul tău (Proverbele 12:18; 15:1, 4; 29:11). Mai presus de toate, să nu rămâi într-o stare de enervare, ci caută ajutor prin intermediul comunicării cu Dumnezeu, rugându-te în mod umil împreună cu partenerul. — Efeseni 4:26, 27; 6:18.

9. De ce se poate spune că comunicarea începe în inimă?

⁹ Un proverb biblic spune: „Cine are o inimă înţeleaptă îşi arată înţelepciunea când vorbeşte şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui“ (Proverbele 16:23). Într-adevăr deci, cheia unei comunicări reuşite este în inimă, nu pe buze. Care este atitudinea ta faţă de partenerul tău? Biblia îi încurajează pe creştini să „se pună în situaţia altuia“ (1 Petru 3:8). Poţi să faci acest lucru atunci când partenerul tău de căsătorie trece printr-o stare de nelinişte chinuitoare? Dacă da, aceasta te va ajuta să ştii cum să răspunzi. — Isaia 50:4.

10, 11. Cum poate un soţ să aplice sfatul din 1 Petru 3:7?

¹⁰ Onoare şi respect. Soţilor creştini li se spune să locuiască cu soţiile lor „potrivit cunoştinţei, dând cinste femeii, ca fiind un vas mai slab“ (1 Petru 3:7). Faptul de a-ţi onora soţia presupune recunoaşterea valorii acesteia. Un soţ care locuieşte cu soţia „potrivit cunoştinţei“ are o înaltă consideraţie pentru sentimentele ei, pentru calităţile, inteligenţa  şi demnitatea ei. De asemenea, el ar trebui să dorească să înveţe cum le consideră Iehova pe femei şi cum doreşte să fie tratate acestea.

¹¹ Să zicem că ai în locuinţa ta un vas foarte util, dar care este deosebit de delicat. Nu  l-ai trata cu mare grijă? Ei bine, Petru a folosit expresia „vas mai slab“ într-un sens asemănător, iar aceasta ar trebui să-l determine pe soţul creştin să manifeste o consideraţie tandră faţă de soţia sa iubită.

12. Cum poate o soţie să dea dovadă de un respect profund faţă de soţul ei?

¹² Însă ce sfaturi îi dă Biblia soţiei? Pavel a scris: „Soţia să aibă un respect profund faţă de soţul ei“ (Efeseni 5:33, NW). Întocmai cum o soţie simte nevoia să i se acorde onoare şi să fie iubită din inimă de partenerul ei, un soţ simte nevoia să fie respectat de soţia sa. O soţie care manifestă respect nu le va vorbi tuturor, într-un mod lipsit de consideraţie, despre greşelile soţului ei, indiferent că el este sau nu creştin. Ea nu-i va submina demnitatea, criticându-l şi denigrându-l, fie în particular, fie în public. — 1 Timotei 3:11; 5:13.

13. Cum pot fi exprimate punctele de vedere în mod paşnic?

¹³ Aceasta nu înseamnă că o soţie nu-şi poate exprima opiniile. Dacă ceva o nelinişteşte, ea se poate destăinui într-un mod plin de respect (Geneza 21:9–12). Faptul de a-i transmite o idee soţului ei ar putea fi asemănat cu acela de a-i arunca o minge. Ea i-o poate pasa lin, astfel încât el o poate prinde cu uşurinţă, sau o poate arunca cu atâta forţă, încât aceasta îl loveşte. Este mult mai bine atunci când amândoi partenerii evită să se acuze strigând unul la altul şi, mai degrabă, vorbesc în mod amabil şi liniştit. — Matei 7:12; Coloseni 4:6; 1 Petru 3:3, 4.

14. Ce ar trebui să faci dacă partenerul tău manifestă puţin interes faţă de aplicarea principiilor biblice în căsnicie?

¹⁴ Aşa cum am văzut, principiile biblice te pot ajuta să clădeşti o familie fericită. Dar ce se întâmplă dacă partenerul  tău manifestă puţin interes faţă de ceea ce are de spus Biblia? Şi atunci se poate realiza mult, dacă aplici cunoştinţa lui Dumnezeu în ce priveşte rolul tău. Petru a scris: „Soţiilor, fiţi supuse şi voi soţilor voştri, pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea soţiilor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere“ (1 Petru 3:1, 2). Fără îndoială că acelaşi principiu se aplică şi unui soţ a cărui soţie nu manifestă interes faţă de Biblie. Indiferent ce anume decide partenerul tău să facă, lasă-te călăuzit de principiile biblice, astfel încât ele să facă din tine un partener mai bun. Cunoştinţa lui Dumnezeu te poate totodată ajuta să fii un părinte mai bun.

CUM SĂ CREŞTI COPII ÎN ARMONIE CU CUNOŞTINŢA LUI DUMNEZEU

15. Cum se transmit uneori metode greşite de creştere a copiilor, dar cum poate fi schimbat acest obicei?

¹⁵ Simplul fapt de a avea un ferăstrău sau un ciocan nu face din cineva un tâmplar priceput. În mod asemănător, simplul fapt de a avea copii nu face din cineva un părinte priceput. În mod conştient sau nu, unii părinţi îşi cresc adeseori copiii în modul în care au fost crescuţi ei. În felul acesta, metode greşite de creştere a copiilor se transmit uneori de la o generaţie la alta. Un vechi proverb ebraic spune: „Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii“. Totuşi, după cum arată Scripturile, o persoană nu este obligată să urmeze conduita stabilită de părinţii săi. Ea poate alege o cale diferită, o cale influenţată de reglementările lui Iehova. — Ezechiel 18:2, 14, 17.

16. De ce este important ca un creştin să poarte de grijă familiei sale, şi ce include acest lucru?

¹⁶ Iehova doreşte ca părinţii creştini să le dea copiilor lor o îndrumare şi o îngrijire adecvată. Pavel a scris: „Dar dacă cineva nu poartă de grijă de ai săi şi mai ales de cei din casa  lui, a tăgăduit credinţa şi este mai rău decât un necredincios“ (1 Timotei 5:8). Ce cuvinte pline de forţă! Pentru o persoană temătoare de Dumnezeu este un privilegiu şi o responsabilitate să-şi îndeplinească rolul de a purta de grijă, în aceasta incluzându-se necesităţile fizice, spirituale şi afective ale copiilor săi. Biblia furnizează principii care-i pot ajuta pe părinţi să le clădească copiilor lor un cămin fericit. Să examinăm câteva dintre ele.

17. Ce trebuie să faci dacă vrei ca legea lui Dumnezeu să fie în inima copiilor tăi?

¹⁷ Oferiţi un exemplu excelent. Părinţilor israeliţi li s-a poruncit: „[Poruncile lui Dumnezeu] să le întipăreşti fiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula“. Părinţii trebuiau să le predea copiilor lor normele lui Dumnezeu. Dar această poruncă era precedată de următoarea afirmaţie: „Poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta“ (Deuteronomul 6:6, 7). Da, părinţii nu pot da ce nu au. Dacă vreţi ca legile lui Dumnezeu să fie scrise în inima copiilor voştri, trebuie ca ele să fie înscrise mai întâi în inima voastră. — Proverbele 20:7; compară cu Luca 6:40.

18. Cum le-a dat Iehova un excelent exemplu părinţilor în ce priveşte exprimarea iubirii?

¹⁸ Asiguraţi-i de iubirea voastră. La botezul lui Isus, Iehova a declarat: „Tu eşti Fiul Meu prea iubit; în Tine Îmi găsesc desfătarea [eu te-am aprobat, NW]!“ (Luca 3:22). Iehova l-a recunoscut astfel pe Fiul său, exprimând în mod deschis faptul că îl aproba şi asigurându-l de iubirea Sa. Mai târziu, Isus i-a spus Tatălui său: „Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii“ (Ioan 17:24). În calitate de părinţi temători de Dumnezeu, exprimaţi-vă deci prin cuvinte şi fapte iubirea faţă de copiii voştri — şi faceţi lucrul acesta cât mai des. Amintiţi-vă întotdeauna că „dragostea zideşte“. — 1 Corinteni 8:1.

19, 20. Ce implică disciplinarea adecvată a copiilor, şi cum pot părinţii să tragă foloase din exemplul lui Iehova?

 ¹⁹ Disciplinaţi. Biblia subliniază importanţa disciplinării iubitoare (Proverbele 1:8). Părinţii care azi se eschivează de la responsabilitatea de a-şi îndruma copiii, mâine se vor confrunta în mod aproape sigur cu consecinţe dureroase. Însă, părinţii sunt preveniţi să nu cadă în cealaltă extremă. „Taţilor, a scris Pavel, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu se descurajeze“ (Coloseni 3:21). Părinţii trebuie să evite să-şi corecteze în mod exagerat copiii sau să insiste mereu asupra greşelilor lor şi să le critice eforturile.

²⁰ Iehova Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc, oferă un exemplu în privinţa administrării disciplinării. El nu corectează niciodată în mod exagerat. „Te voi corecta cu dreptate“, i-a spus Dumnezeu poporului său (Ieremia 46:28). Părinţii ar trebui să-l imite pe Iehova în această privinţă. Dacă o disciplinare depăşeşte nişte limite rezonabile sau trece dincolo de scopul pe care-l are în vedere corectarea şi învăţarea, fără îndoială că este iritantă.

21. Cum pot părinţii să-şi dea seama dacă disciplinarea administrată de ei este eficientă?

²¹ Cum pot părinţii să-şi dea seama dacă disciplinarea administrată de ei este eficientă? Ei trebuie să se întrebe: ‘Ce realizează disciplinarea pe care o administrez eu?’ Ar trebui ca ea să dea învăţătură. Copiii voştri ar trebui să înţeleagă de ce le-a fost administrată disciplinarea. De asemenea, părinţii ar trebui să fie preocupaţi de efectele ulterioare ale corectării pe care o aplică. Este adevărat că, la început, aproape toţi copiii vor fi iritaţi din cauza disciplinării (Evrei 12:11). Dar nu trebuie niciodată ca disciplinarea să-l determine pe copil să aibă un sentiment de teamă sau să se simtă abandonat sau să aibă impresia că este rău din fire. Înainte de a-şi corecta poporul, Iehova a spus: „Nu  te teme . . . căci Eu sunt cu tine“ (Ieremia 46:28). Da, corectarea trebuie administrată în aşa fel încât copilul vostru să simtă că sunteţi alături de el, ca părinţi care acordă iubire şi sprijin.

 CUM SĂ DOBÂNDEŞTI „O ORIENTARE ABILĂ“

22, 23. Cum poţi dobândi o orientare abilă care este necesară pentru a-ţi clădi o familie fericită?

²² Putem să-i fim recunoscători lui Iehova fiindcă ne-a furnizat uneltele de care avem nevoie pentru a ne clădi o familie fericită. Însă simplul fapt de a poseda uneltele nu este suficient. Trebuie să le utilizăm folosindu-le în mod potrivit. De exemplu, un constructor şi-ar putea forma deprinderi greşite în ce priveşte mânuirea uneltelor sale. El s-ar putea folosi de unele dintre ele într-un mod complet greşit. În această situaţie, este foarte probabil ca metodele sale greşite să aibă drept rezultat un produs de calitate inferioară. Tot la fel, s-ar putea ca acum să fii conştient de anumite obiceiuri nesănătoase care s-au strecurat în familia ta. Unele s-ar putea să fie adânc înrădăcinate şi greu de schimbat. Urmează însă acest sfat biblic: „Înţeleptul va asculta şi va asimila mai multă instruire, şi un om priceput este cel care dobândeşte o orientare abilă“. — Proverbele 1:5, NW.

²³ Tu poţi dobândi o orientare abilă continuând să asimilezi cunoştinţa lui Dumnezeu. Fii receptiv la principiile biblice care se aplică la viaţa de familie şi fă schimbări acolo unde este necesar. Observă-i pe creştinii maturi care dau un exemplu excelent atât ca parteneri conjugali, cât şi ca părinţi. Discută cu ei. Mai presus de toate, încredinţează-i grijile tale lui Iehova în rugăciune (Psalmul 55:22; Filipeni 4:6, 7). El te poate ajuta să te bucuri de o viaţă de familie fericită care-i aduce onoare.

[Notă de subsol]

VERIFICĂ-ŢI CUNOŞTINŢA

Cum contribuie loialitatea, comunicarea, onoarea şi respectul la realizarea unei căsnicii fericite?

În ce moduri pot părinţii să-şi asigure copiii de iubirea lor?

Ce factori implică o disciplinare adecvată?

[Întrebări de studiu]

 [Fotografii pe toată pagina 147]