Salt la conţinut

Salt la cuprins

De ce faptul de a trăi în sfinţenie aduce fericire

De ce faptul de a trăi în sfinţenie aduce fericire

Capitolul 13

De ce faptul de a trăi în sfinţenie aduce fericire

1. De ce putem spune că faptul de a umbla pe calea lui Iehova aduce fericire?

IEHOVA este „fericitul Dumnezeu“ şi el doreşte ca tu să te bucuri de viaţă (1 Timotei 1:11). Dacă vei umbla pe calea sa, vei trage personal foloase şi vei simţi o linişte profundă şi permanentă, asemănătoare unui fluviu care curge întruna. Faptul de a umbla pe calea lui Dumnezeu ne impulsionează totodată să înfăptuim cu consecvenţă acte de dreptate, „ca valurile mării“. Aceasta aduce adevărata fericire. — Isaia 48:17, 18.

2. Cum pot fi fericiţi creştinii cu toate că uneori nu sunt bine trataţi?

2 Unii ar putea obiecta spunând că ‘oamenii suferă câteodată tocmai pentru că fac ce este drept’. Este adevărat, iar acest lucru li s-a întâmplat şi apostolilor lui Isus. Însă, cu toate că au fost persecutaţi, ei s-au bucurat şi au continuat „să răspândească vestea bună că Isus este Hristosul“ (Faptele 5:40–42). Din aceasta putem învăţa lecţii importante. Una dintre ele este că a trăi în sfinţenie nu garantează că vom fi întotdeauna trataţi bine. „De fapt, a scris apostolul Pavel, toţi cei care voiesc să trăiască în evlavie [devoţiune sfântă, NW] în Hristos Isus vor fi persecutaţi“ (2 Timotei 3:12). Motivul îl constituie faptul că Satan şi lumea lui se împotrivesc celor care trăiesc în sfinţenie (Ioan 15:18, 19; 1 Petru 5:8). Însă, adevărata fericire nu depinde de factori exteriori. Ea provine mai degrabă din convingerea că facem ceea ce este drept şi prin urmare, ne bucurăm de zâmbetul aprobator al lui Dumnezeu. — Matei 5:10–12; Iacov 1:2, 3; 1 Petru 4:13, 14.

3. Cum ar trebui să fie influenţată viaţa unei persoane de închinarea la Iehova?

3 Există persoane care consideră că pot câştiga favoarea lui Dumnezeu prin intermediul unor acte ocazionale de devoţiune, dar că, în restul timpului, pot uita de el. Adevărata închinare la Iehova Dumnezeu nu este aşa. Ea influenţează conduita unei persoane tot timpul cât este trează, zi de zi, an de an. Iată de ce aceasta mai este numită şi „Calea“ (Faptele 19:9; Isaia 30:21). Este vorba despre o cale sfântă de viaţă care ne pretinde să vorbim şi să acţionăm în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu.

4. De ce este de folos să facem schimbări astfel încât să trăim în armonie cu căile lui Dumnezeu?

4 Atunci când cei noi-interesaţi care studiază Biblia înţeleg că, pentru a-i plăcea lui Iehova, trebuie să facă unele schimbări în viaţa lor, s-ar putea să se întrebe: ‘Merită într-adevăr să trăieşti în sfinţenie?’ Poţi fi sigur că merită. De ce? Deoarece „Dumnezeu este dragoste“ şi, în consecinţă, căile lui sunt menite să ne fie de folos (1 Ioan 4:8). De asemenea, Dumnezeu este înţelept şi cunoaşte ce este cel mai bine pentru noi. Întrucât Iehova Dumnezeu este atotputernic, el ne poate întări să ne îndeplinim dorinţa de a-i plăcea punând capăt unui obicei rău (Filipeni 4:13). Să examinăm câteva principii pe care le implică faptul de a trăi în sfinţenie şi să observăm modul în care aplicarea acestora aduce fericire.

ONESTITATEA ADUCE FERICIRE

5. Ce spune Biblia despre minciună şi furt?

5 Iehova este „Dumnezeul adevărului“ (Psalmul 31:5). Fără îndoială că tu doreşti să-i urmezi exemplul şi să fii cunoscut drept o persoană de încredere. Onestitatea conduce la respect de sine şi la un sentiment plăcut. Însă, deoarece necinstea este un lucru atât de obişnuit în această lume păcătoasă, creştinii trebuie să-şi amintească următorul sfat: „Fiecare din voi să spună aproapelui său adevărul . . . Cine fură să nu mai fure, ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui . . . ca să aibă ce să dea celui lipsit“ (Efeseni 4:25, 28). Angajaţii creştini îşi efectuează în mod cinstit ziua de muncă. Fără permisiunea patronului, ei nu iau lucruri care-i aparţin acestuia. Indiferent că se află la locul de muncă, la şcoală sau acasă, un închinător al lui Iehova trebuie să fie „cinstit în toate lucrurile“ (Evrei 13:18NW). Oricine îşi face o practică din a minţi sau a fura nu se poate bucura de favoarea lui Dumnezeu. — Deuteronomul 5:19; Apocalipsa 21:8.

6. Cum ar putea onestitatea unei persoane temătoare de Dumnezeu să-i aducă glorie lui Iehova?

6 Faptul de a fi cinstit aduce multe binecuvântări. Selina este o văduvă săracă din Africa; ea îl iubeşte pe Iehova Dumnezeu şi principiile sale drepte. Într-o zi, ea a găsit o geantă în care se afla un livret de bancă şi o sumă mare de bani. Folosindu-se de o carte de telefon, ea a reuşit să-l găsească pe proprietarul genţii — un comerciant care fusese jefuit. Bărbatului respectiv nu i-a venit să-şi creadă ochilor când Selina, deşi foarte bolnavă, l-a vizitat şi i-a înapoiat întregul conţinut al genţii. „O asemenea onestitate trebuie răsplătită“, a spus el şi i-a înmânat o sumă de bani. Şi mai important a fost faptul că acest bărbat a lăudat religia Selinei. Da, faptele cinstite împodobesc învăţătura biblică, îl glorifică pe Iehova Dumnezeu şi le aduc fericire oneştilor săi închinători. — Tit 2:10; 1 Petru 2:12.

GENEROZITATEA ADUCE FERICIRE

7. Ce este rău în jocurile de noroc?

7 Cei generoşi au parte de fericire, dar cei lacomi „nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 6:10). O formă obişnuită de lăcomie o constituie jocurile de noroc, care nu sunt altceva decât o încercare de a obţine bani pe seama pierderilor suferite de alţii. Iehova nu-i aprobă pe cei care sunt „lacomi de câştig necinstit“ (1 Timotei 3:8NW). Chiar dacă jocurile de noroc sunt legale şi chiar dacă cineva joacă pentru a se distra, el ar putea deveni dependent de acestea şi ar putea promova o practică ce a ruinat multe vieţi. Adeseori, jocurile de noroc creează dificultăţi familiei jucătorului, căreia probabil că îi rămân puţini bani pentru a cumpăra unele lucruri necesare, cum ar fi hrană şi îmbrăcăminte. — 1 Timotei 6:10.

8. În ce mod a dat Isus un excelent exemplu de generozitate, şi cum putem fi şi noi generoşi?

8 Datorită generozităţii lor iubitoare, creştinii găsesc bucurie în a-i ajuta pe alţii, îndeosebi pe colaboratorii lor în credinţă nevoiaşi (Iacov 2:15, 16). Înainte ca Isus să vină pe pământ, el a observat generozitatea lui Dumnezeu faţă de omenire (Faptele 14:16, 17). Isus însuşi şi-a dăruit timpul, capacităţile şi chiar viaţa în folosul omenirii. Aşadar, el a fost cel mai în măsură să spună: „Este mai ferice să dai decât să primeşti“ (Faptele 20:35). De asemenea, Isus a apreciat o văduvă nevoiaşă care a pus în mod generos două monede mici în cutia pentru daruri de la templu, deoarece ea a dat „tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască“ (Marcu 12:41–44). Israeliţii din antichitate şi creştinii din secolul întâi, care au acordat sprijin material congregaţiei şi lucrării Regatului, ne oferă un exemplu de generozitate plină de bucurie (1 Cronici 29:9; 2 Corinteni 9:11–14). Pe lângă contribuţii materiale similare, creştinii din prezent sunt fericiţi să-i aducă lui Dumnezeu laude şi să-şi folosească viaţa în serviciul său (Romani 12:1; Evrei 13:15). Iehova îi binecuvântează pentru că îşi folosesc timpul, energia şi alte resurse, inclusiv cele financiare, pentru a sprijini închinarea adevărată şi pentru a promova lucrarea mondială de predicare a veştii bune despre Regat. — Proverbele 3:9, 10.

ALŢI FACTORI CARE PROMOVEAZĂ FERICIREA

9. De ce este greşită consumarea în exces a băuturilor alcoolice?

9 Pentru a fi fericiţi, creştinii trebuie, de asemenea, ‘să-şi ocrotească capacităţile de gândire’ (Proverbele 5:1, 2NW). Aceasta pretinde ca ei să citească Cuvântul lui Dumnezeu şi literatura biblică sănătoasă, precum şi să mediteze asupra acestora. Există însă şi unele lucruri care trebuie evitate. De exemplu, consumarea în exces a băuturilor alcoolice poate duce pe cineva în situaţia de a-şi pierde controlul asupra capacităţii de gândire. Ajunşi într-o astfel de stare, mulţi se implică în comportări imorale, se dedau la acte de violenţă şi provoacă accidente mortale. Nu este surprinzătoare afirmaţia Bibliei că beţivii nu vor moşteni Regatul lui Dumnezeu (1 Corinteni 6:10). Fiind hotărâţi să rămână „cu judecată sănătoasă“, adevăraţii creştini evită beţia, iar acest lucru îi ajută să promoveze fericirea în rândurile lor. — Tit 2:2–6NW.

10. a) De ce creştinii nu folosesc tutun? b) Ce foloase rezultă din abandonarea unor obiceiuri care creează dependenţă?

10 Un corp curat contribuie la fericire. Totuşi mulţi oameni devin dependenţi de unele substanţe nocive. Să analizăm, de exemplu, folosirea tutunului. Organizaţia Mondială a Sănătăţii raportează că fumatul „ucide trei milioane de persoane în fiecare an“. Poate că abandonarea obiceiului de a fuma nu este un lucru uşor, din cauza simptomelor temporare de abstinenţă. Pe de altă parte, mulţi foşti fumători constată că se bucură de o sănătate mai bună şi au mai mulţi bani pentru a se îngriji de necesităţile familiale. Într-adevăr, învingerea obiceiului de a fuma sau a dependenţei de alte substanţe nocive va contribui la menţinerea unui corp curat, a unei conştiinţe bune şi a adevăratei fericiri. — 2 Corinteni 7:1.

FERICIREA ÎN CĂSNICIE

11. Ce se cere pentru a avea o căsnicie legală şi întotdeauna onorabilă?

11 Cei care convieţuiesc ca soţ şi soţie trebuie să se asigure dacă şi-au înregistrat în mod legal căsătoria (Marcu 12:17). De asemenea, ei trebuie să privească viaţa conjugală ca pe o responsabilitate serioasă. Este adevărat că o separare ar putea deveni necesară în caz de neasigurare intenţionată a mijloacelor de existenţă, de violenţă extremă sau de ameninţare gravă a spiritualităţii (1 Timotei 5:8; Galateni 5:19–21). Însă cuvintele apostolului Pavel din 1 Corinteni 7:10–17 îi încurajează pe partenerii conjugali să rămână împreună. Fără îndoială că, pentru a cunoaşte adevărata fericire, ei trebuie să fie fideli unul celuilalt. Pavel a scris: „Căsătoria să fie onorată printre toţi şi patul conjugal să fie nepătat, căci Dumnezeu îi va judeca pe fornicatori şi pe adulteri“ (Evrei 13:4NW). Termenul „patul conjugal“ se referă la relaţiile sexuale dintre un bărbat şi o femeie care sunt căsătoriţi legitim. Nici o altă relaţie sexuală, cum ar fi în cadrul căsătoriei cu mai multe soţii, nu poate fi considerată drept „onorată printre toţi“. În plus, Biblia condamnă relaţiile sexuale înainte de căsătorie şi homosexualitatea. — Romani 1:26, 27; 1 Corinteni 6:18.

12. Care sunt câteva dintre consecinţele rele ale fornicaţiei?

12 Fornicaţia poate procura câteva momente de plăcere fizică, dar nu conduce la adevărata fericire. Ea îi displace lui Dumnezeu şi poate răni conştiinţa persoanei în cauză (1 Tesaloniceni 4:3–5). Printre consecinţele triste ale relaţiilor sexuale nelegitime ar putea fi SIDA şi alte boli transmisibile sexual. „S-a estimat că mai mult de 250 de milioane de persoane de pe glob sunt contaminate anual cu gonoree, iar aproximativ 50 de milioane, cu sifilis“, se declară într-un raport medical. Există, de asemenea, problema sarcinilor nedorite. Federaţia Internaţională pentru Planificare Familială raportează că, în întreaga lume, rămân însărcinate în fiecare an mai mult de 15 milioane de fete având vârsta între 15 şi 19 ani, iar o treime dintre ele avortează. Un studiu arăta că, într-o ţară africană, complicaţiile apărute în urma avortului sunt răspunzătoare de 72 la sută din totalul deceselor survenite în rândurile adolescentelor. S-ar putea ca unii fornicatori să nu contracteze o boală sau să evite o sarcină, dar nu vor scăpa de daune pe plan afectiv. Mulţi îşi pierd respectul de sine şi chiar se urăsc pe ei înşişi.

13. Ce alte probleme sunt cauzate de adulter, şi ce le rezervă viitorul celor care continuă să fie fornicatori şi adulteri?

13 Chiar dacă adulterul ar putea fi iertat, el constituie pentru partenerul nevinovat un motiv scriptural temeinic pentru a divorţa (Matei 5:32; compară cu Osea 3:1–5). Când o astfel de imoralitate duce la destrămarea unei căsnicii, probabil că aceasta le va lăsa răni adânci pe plan afectiv atât partenerului nevinovat, cât şi copiilor. Spre folosul familiei umane, Cuvântul lui Dumnezeu dezvăluie că judecata sa defavorabilă se va abate asupra fornicatorilor şi adulterilor nepenitenţi. El arată clar că cei care practică imoralitatea sexuală „nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu“. — Galateni 5:19, 21.

„NU FAC PARTE DIN LUME“

14. a) Care sunt câteva forme de idolatrie evitate de o persoană temătoare de Dumnezeu? b) Ce îndrumare este oferită în Ioan 17:14 şi în Isaia 2:4?

14 Cei care doresc să-i fie plăcuţi lui Iehova şi să se bucure de binecuvântările Regatului evită orice formă de idolatrie. Biblia arată că este greşită confecţionarea de imagini, inclusiv ale lui Cristos sau ale Mariei, mama lui Isus, precum şi închinarea în faţa acestora (Exodul 20:4, 5; 1 Ioan 5:21). Astfel, adevăraţii creştini nu venerează icoane, cruci şi imagini. Ei evită şi forme mai subtile de idolatrie, cum ar fi actele de devoţiune dedicate drapelului şi imnurile care glorifică naţiuni. Când sunt forţaţi să îndeplinească asemenea acte, ei îşi amintesc cuvintele spuse de Isus lui Satan: „DOMNULUI [lui Iehova, NW] Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti“ (Matei 4:8–10). Isus a spus despre continuatorii săi că ei „nu fac parte din lume“ (Ioan 17:14NW). Aceasta înseamnă că ei sunt neutri faţă de afacerile politice ale lumii şi că trăiesc în pace, conform cu ceea ce se spune în Isaia 2:4: „El [Iehova Dumnezeu] va fi Judecătorul neamurilor, El va mustra un mare număr de popoare, aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug şi din suliţele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul“.

15. Ce este Babilonul cel Mare, şi ce fac pentru a ieşi din el multe persoane care studiază Biblia?

15 Faptul că „nu fac parte din lume“ înseamnă şi ruperea oricărei legături cu „Babilonul cel Mare“, adică imperiul mondial al religiei false. Închinarea impură s-a răspândit din Babilonul antic până când a ajuns să exercite o dominaţie spirituală dăunătoare asupra popoarelor de pe întregul glob. „Babilonul cel Mare“ cuprinde toate religiile ale căror doctrine şi practici sunt în dezacord cu cunoştinţa lui Dumnezeu (Apocalipsa 17:1, 5, 15). Nici un închinător fidel al lui Iehova nu se va angaja în activităţi interconfesionale, participând la închinarea adusă în diverse religii sau colaborând spiritualiceşte cu vreo parte a Babilonului celui Mare (Numeri 25:1–9; 2 Corinteni 6:14). În armonie cu aceasta, multe persoane care studiază Biblia trimit organizaţiei religioase căreia îi aparţin o scrisoare de retragere. Aceasta îi apropie mai mult de adevăratul Dumnezeu, după cum li s-a promis: „«Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei», zice DOMNUL [Iehova, NW]; «nu vă atingeţi de ce este necurat şi vă voi primi»“ (2 Corinteni 6:17; Apocalipsa 18:4, 5). Nu doreşti şi tu cu ardoare să fii astfel acceptat de Tatăl nostru ceresc?

EXAMINAREA UNOR SĂRBĂTORI ANUALE

16. De ce adevăraţii creştini nu celebrează Crăciunul?

16 Faptul de a trăi în sfinţenie ne eliberează de celebrarea — uneori împovărătoare — a sărbătorilor lumeşti. De pildă, Biblia nu dezvăluie ziua precisă a naşterii lui Isus. ‘Cred că Isus s-a născut în 25 decembrie!’, ar putea exclama unele persoane. Acest lucru nu este posibil, deoarece el a murit în primăvara anului 33 e.n., având vârsta de 33 de ani şi jumătate. În plus, în momentul naşterii sale, nişte păstori „stăteau afară în câmp şi vegheau noaptea împrejurul turmei lor“ (Luca 2:8). În Israel, sfârşitul lui decembrie este un anotimp rece şi ploios, pe parcursul căruia oile sunt ţinute peste noapte în adăposturi, pentru a le ocroti de frigul iernii. De fapt, ziua de 25 decembrie era stabilită de romani drept ziua de naştere a zeului soare. La câteva secole după ce Isus a fost pe pământ, creştinii apostaţi au adoptat această dată pentru celebrarea naşterii lui Cristos. În consecinţă, adevăraţii creştini nu celebrează Crăciunul şi nici o altă sărbătoare care se bazează pe convingeri religioase false. Întrucât îi acordă lui Iehova devoţiune exclusivă, ei nu ţin nici sărbătorile care idolatrizează oameni păcătoşi sau naţiuni.

17. De ce adevăraţii creştini nu sărbătoresc zilele de naştere, şi de ce copiii creştini găsesc fericirea într-un alt mod?

17 Biblia menţionează în mod explicit numai sărbătorirea a două zile de naştere, în amândouă fiind implicaţi însă bărbaţi care nu-i slujeau lui Dumnezeu (Geneza 40:20–22; Matei 14:6–11). Întrucât Scripturile nu dezvăluie data naşterii omului perfect Isus Cristos, de ce ar trebui să acordăm o atenţie specială zilei de naştere a unor oameni imperfecţi (Eclesiastul 7:1)? Desigur că părinţii creştini nu aşteaptă o zi specială pentru a-şi dovedi iubirea faţă de copiii lor. O fetiţă creştină în vârstă de 13 ani a făcut această remarcă: „Eu şi familia mea avem multe modalităţi de a ne distra . . . Sunt foarte apropiată de părinţii mei, iar când alţi copii mă întreabă de ce nu ţin sărbătorile, le spun că pentru mine fiecare zi este o sărbătoare“. Un creştin în vârstă de 17 ani a spus: „În casa noastră, se oferă daruri de multe ori în cursul anului“. Darurile aduc o mai mare fericire când sunt oferite în mod spontan.

18. Care este celebrarea anuală pe care Isus le-a poruncit continuatorilor săi s-o ţină, şi ce lucruri ne reaminteşte ea?

18 Pentru cei preocupaţi să trăiască în sfinţenie, în fiecare an există o zi care trebuie celebrată în mod deosebit. Este vorba despre Cina Domnului, numită adeseori Comemorarea morţii lui Cristos. Referitor la aceasta, Isus le-a poruncit continuatorilor săi: „[Continuaţi, NW] să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea!“ (Luca 22:19, 20; 1 Corinteni 11:23–25). Când Isus a instituit această cină în noaptea de 14 Nisan a anului 33 e.n., el a folosit pâine nedospită şi vin roşu, care reprezintă corpul său uman fără păcat şi sângele său perfect (Matei 26:26–29). Din aceste embleme se împărtăşesc creştinii unşi cu spiritul sfânt al lui Dumnezeu. Ei au fost admişi în noul legământ, precum şi în legământul pentru Regat şi au speranţă cerească (Luca 12:32; 22:20, 28–30; Romani 8:16, 17; Apocalipsa 14:1–5). Cu toate acestea, trag foloase toţi cei prezenţi în acea seară, care corespunde zilei de 14 Nisan din anticul calendar iudaic. Lor li se reaminteşte iubirea manifestată de Iehova Dumnezeu şi de Isus Cristos prin intermediul jertfei de răscumpărare ispăşitoare de păcate, care face posibilă viaţa veşnică pentru cei ce se bucură de favoare divină. — Matei 20:28; Ioan 3:16.

OCUPAŢIA ŞI DESTINDEREA

19. Cu ce problemă se confruntă creştinii în privinţa obţinerii lucrurilor necesare existenţei?

19 Adevăraţii creştini sunt obligaţi să lucreze cu asiduitate şi să-şi asigure lucrurile necesare vieţii. Îndeplinirea acestei obligaţii îi aduce satisfacţie capului de familie (1 Tesaloniceni 4:11, 12). Desigur, dacă ocupaţia unui creştin este în dezacord cu Biblia, acest fapt îi va răpi fericirea. Totuşi, uneori este greu pentru un creştin să găsească un loc de muncă în armonie cu normele biblice. De exemplu, multor angajaţi li se cere să-i înşele pe clienţi. Totuşi, mulţi patroni vor face concesii pentru a se acomoda conştiinţei unui lucrător cinstit, nedorind să piardă un angajat de încredere. Oricum ar fi, poţi fi sigur că Dumnezeu îţi va binecuvânta eforturile de a găsi un loc de muncă ce-ţi va permite păstrarea unei conştiinţe curate. — 2 Corinteni 4:2.

20. De ce trebuie să fim selectivi în ce priveşte alegerea destinderii?

20 Întrucât Dumnezeu doreşte ca slujitorii săi să fie fericiţi, trebuie să echilibrăm munca asiduă cu unele perioade înviorătoare de destindere şi de odihnă (Marcu 6:31; Eclesiastul 3:12, 13). Lumea lui Satan promovează destinderi lipsite de pietate. Dar, pentru a-i plăcea lui Dumnezeu, trebuie să fim selectivi în privinţa cărţilor pe care le citim, a programelor radio şi a muzicii pe care o ascultăm, precum şi a concertelor, filmelor, spectacolelor de teatru, programelor TV şi a videocasetelor pe care le vizionăm. Dacă destinderea pe care o alegeam în trecut era în dezacord cu avertismentele din unele texte scripturale, cum ar fi Deuteronomul 18:10–12, Psalmul 11:5 şi Efeseni 5:3–5, îi vom plăcea lui Iehova şi vom fi mai fericiţi dacă vom face schimbări.

RESPECT PENTRU VIAŢĂ ŞI SÂNGE

21. Cum ar trebui respectul nostru faţă de viaţă să ne influenţeze atât concepţia cu privire la avort, cât şi obiceiurile şi conduita noastră?

21 Pentru a cunoaşte adevărata fericire, trebuie să considerăm viaţa umană ca fiind sacră, întocmai cum o consideră Iehova. Cuvântul său ne interzice să comitem crimă (Matei 19:16–18). De fapt, legea dată de Dumnezeu Israelului arată că el consideră copilul nenăscut drept o viaţă preţioasă — nu drept ceva care poate fi distrus (Exodul 21:22, 23). Din acest punct de vedere, nu trebuie să tratăm viaţa ca pe un lucru de mică valoare fumând, maltratându-ne corpul cu droguri şi alcool sau expunându-ne la riscuri inutile. Nu trebuie nici să ne angajăm în profesii care ne pun viaţa în pericol sau să ignorăm luarea unor măsuri sigure de protecţie, fapt care ar putea duce la vărsare de sânge. — Deuteronomul 22:8.

22. a) Care este punctul de vedere divin cu privire la sânge şi la folosirea lui? b) Doar al cui sânge este cu adevărat salvator?

22 Iehova i-a spus lui Noe şi familiei sale că sângele reprezintă sufletul, sau viaţa. Drept urmare, Dumnezeu le-a interzis să mănânce sânge (Geneza 9:3, 4). Întrucât noi suntem descendenţii lor, această lege este obligatorie pentru noi toţi. Iehova le-a spus israeliţilor că sângele trebuia vărsat pe pământ şi că nu trebuia folosit în scopuri personale (Deuteronomul 12:15, 16). Legea lui Dumnezeu referitoare la sânge a fost repetată atunci când creştinilor din secolul întâi li s-au dat aceste instrucţiuni: „Continuaţi să vă abţineţi . . . de la sânge“ (Faptele 15:28, 29, NW). Din respect faţă de caracterul sacru al vieţii, oamenii temători de Dumnezeu nu acceptă transfuziile de sânge, nici chiar dacă alţii insistă că o asemenea procedură ar fi salvatoare. Multe alte metode terapeutice pe care Martorii lui Iehova le acceptă s-au dovedit a fi foarte eficiente şi nu expun pe nimeni la riscurile pe care le prezintă transfuziile de sânge. Creştinii ştiu că numai sângele vărsat al lui Isus este cu adevărat salvator. Credinţa în el aduce iertare şi perspectiva vieţii eterne. — Efeseni 1:7.

23. Care sunt câteva dintre recompensele faptului de a trăi în sfinţenie?

23 Este limpede că faptul de a trăi în sfinţenie pretinde eforturi. Aceasta poate atrage după sine ridiculizări din partea membrilor familiei sau a cunoscuţilor (Matei 10:32–39; 1 Petru 4:4). Dar recompensele unui asemenea mod de viaţă depăşesc cu mult orice încercări. El are drept rezultat o conştiinţă curată şi furnizează o companie sănătoasă formată din colaboratori în închinarea la Iehova (Matei 19:27, 29). Apoi, îţi imaginezi, de asemenea, că trăieşti în lumea nouă şi dreaptă a lui Dumnezeu (Isaia 65:17, 18). Câtă bucurie simţi atunci când respecţi sfaturile Bibliei şi astfel faci ca inima lui Iehova să se bucure (Proverbele 27:11)! Nu este surprinzător că faptul de a trăi în sfinţenie aduce fericire! — Psalmul 128:1, 2.

VERIFICĂ-ŢI CUNOŞTINŢA

Arată câteva dintre motivele pentru care faptul de a trăi în sfinţenie aduce fericire.

Ce schimbări pretinde faptul de a trăi în sfinţenie?

De ce doreşti să trăieşti în sfinţenie?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la paginile 124, 125]

Echilibrarea activităţilor spirituale cu perioade de relaxare le aduce fericire celor care trăiesc în sfinţenie