De ce permite Dumnezeu suferinţa?
Capitolul 8
De ce permite Dumnezeu suferinţa?
1, 2. Cum reacţionează adeseori oamenii în faţa suferinţei?
ATUNCI când au loc calamităţi, care distrug bunuri şi fac victime omeneşti, mulţi nu pot înţelege de ce se întâmplă asemenea lucruri îngrozitoare. Pe alţii îi tulbură amploarea, cruzimea şi sălbăticia criminalităţii şi a violenţei. Poate că şi tu te-ai întrebat: ‘De ce permite Dumnezeu suferinţa?’
2 Deoarece n-au găsit un răspuns satisfăcător la această întrebare, mulţi şi-au pierdut credinţa în Dumnezeu. Ei cred că Dumnezeu nu se interesează de omenire. Alţii, care acceptă suferinţa ca pe o realitate a vieţii, s-au umplut de amărăciune şi îl acuză pe Dumnezeu pentru tot răul existent în societatea umană. Dacă şi tu ai avut astfel de sentimente, probabil că vei fi foarte dornic să afli ce spune Biblia referitor la aceste chestiuni.
SUFERINŢA NU ESTE CAUZATĂ DE DUMNEZEU
3, 4. De ce putem fi siguri că răul şi suferinţa nu sunt cauzate de Iehova?
3 Biblia ne asigură că suferinţa pe care o vedem în jurul nostru nu este cauzată de Iehova Dumnezeu. De exemplu, discipolul creştin Iacov a scris: „Nimeni, când este ispitit [în încercare, NW], să nu zică: «sunt ispitit [încercat, NW] de Dumnezeu», căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rele [încercat prin lucruri rele, NW] şi El Însuşi nu ispiteşte [încearcă, NW] pe nimeni“ (Iacov 1:13). Aşa stând lucrurile, Dumnezeu nu ar fi putut cauza numeroasele nenorociri care afectează omenirea. El nu aduce încercări asupra oamenilor pentru a-i face corespunzători pentru viaţa în cer, nici nu-i face să sufere pentru nişte presupuse fapte rele comise într-o existenţă anterioară. — Romani 6:7.
4 Mai mult decât atât, chiar dacă multe lucruri îngrozitoare au fost comise în numele lui Dumnezeu sau al lui Cristos, nimic din Biblie nu sugerează că vreunul dintre ei a aprobat vreodată astfel de acţiuni. Dumnezeu sau Cristos nu au nimic de-a face cu cei care pretind că îi slujesc, dar care înşală şi escrochează, ucid şi jefuiesc şi fac multe alte lucruri care cauzează suferinţe. În realitate, „calea celui rău este o urâciune pentru DOMNUL [Iehova, NW]“. Dumnezeu „Se depărtează de cei răi“. — Proverbele 15:9, 29.
5. Care sunt câteva dintre calităţile lui Iehova, şi ce sentimente are el pentru creaturile sale?
5 Biblia îl descrie pe Iehova ca fiind „plin de milă şi de îndurare“ (Iacov 5:11). Ea declară că „DOMNUL [Iehova, NW] iubeşte dreptatea“ (Psalmul 37:28; Isaia 61:8). El nu este răzbunător. El se îngrijeşte cu compasiune de creaturile sale şi le dă tuturor ceea ce este cel mai bun pentru bunăstarea lor (Faptele 14:16, 17). Iehova a procedat în acest fel chiar din momentul în care a început viaţa pe pământ.
UN ÎNCEPUT PERFECT
6. Cum fac unele legende aluzie la începutul istoriei omenirii?
6 Fiecare dintre noi s-a obişnuit nu doar să vadă, dar şi să simtă dureri şi suferinţe. De aceea, poate că ne vine greu să ne imaginăm că va exista un timp fără suferinţe, însă aşa a fost la începutul istoriei omenirii. Chiar legendele anumitor popoare fac aluzie la un astfel de început fericit. În mitologia greacă, prima dintre cele „Cinci epoci ale omenirii“ era numită „Epoca de aur“. În această epocă, oamenii trăiau fericiţi, fără probleme, fără dureri şi fără efectele triste ale bătrâneţii. În mitologia chineză, se spune că în timpul domniei Împăratului Galben (Huang-Ti) oamenii trăiau în pace, bucurându-se de armonie chiar şi cu elementele naturii şi cu animalele sălbatice. Persanii, egiptenii, tibetanii, peruvienii şi mexicanii, toţi au legende care vorbesc despre un timp al fericirii şi al perfecţiunii care a existat la începutul istoriei omenirii.
7. De ce a creat Dumnezeu pământul şi omul?
7 Miturile popoarelor nu fac decât să repete ceea ce se spune în cea mai veche scriere din istoria omenirii, Biblia. Aceasta ne informează că Dumnezeu a aşezat prima pereche de oameni, pe Adam şi Eva, într-un paradis numit grădina Edenului şi le-a poruncit: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l“ (Geneza 1:28). Primii noştri părinţi se bucurau de perfecţiune şi aveau perspectiva de a vedea întregul pământ devenind un paradis locuit de o familie umană perfectă, care avea să trăiască într-o pace şi fericire fără sfârşit. Acesta era scopul lui Dumnezeu la crearea pământului şi a omului. — Isaia 45:18.
O PROVOCARE PLINĂ DE RĂUTATE
8. Ce poruncă trebuiau să asculte Adam şi Eva, dar ce s-a întâmplat?
8 Pentru a rămâne în favoarea lui Dumnezeu, Adam şi Eva trebuiau să se reţină să mănânce din „pomul cunoştinţei binelui şi răului“ (Geneza 2:16, 17). Dacă ar fi ascultat de legea lui Iehova, viaţa umană nu ar fi fost tulburată de nici o suferinţă. Dând ascultare poruncii lui Dumnezeu, ei şi-ar fi demonstrat iubirea pentru Iehova şi loialitatea faţă de el (1 Ioan 5:3). Însă, aşa cum am studiat în capitolul 6, nu aşa s-au desfăşurat lucrurile. Îndemnată de Satan, Eva a mâncat din acel pom. Mai târziu, şi Adam a luat din pomul interzis.
9. Ce controversă cu privire la Iehova a ridicat Satan?
9 Înţelegi cât de grav a fost ceea ce s-a întâmplat? Satan a atacat poziţia lui Iehova de Cel Preaînalt. Spunând „hotărât că nu veţi muri“, Diavolul a contrazis cuvintele lui Dumnezeu, care declarase: ‘Veţi muri negreşit’. Cuvintele spuse în continuare de Satan dădeau de înţeles că Adam şi Eva erau ţinuţi de Iehova în ignoranţă în ce priveşte posibilitatea de a deveni ca Dumnezeu şi că nu aveau nevoie de El pentru a decide ce era bine şi ce era rău. Provocarea lui Satan a pus la îndoială, aşadar, atât justeţea, cât şi legitimitatea poziţiei lui Iehova de Suveran al Universului. — Geneza 2:17; 3:1–6.
10. Ce insinuări a făcut Satan referitor la oameni?
10 Satan Diavolul a mai insinuat că oamenii i-ar rămâne ascultători lui Iehova numai atât timp cât ascultarea de Dumnezeu ar fi în avantajul lor. Altfel spus, a fost pusă la îndoială integritatea oamenilor. Satan a insinuat că nici un om nu-i va rămâne loial lui Dumnezeu de bunăvoie. Această acuzaţie plină de răutate adusă de Satan este dezvăluită în mod clar în relatarea biblică despre Iov, un slujitor fidel al lui Iehova care a suportat o mare încercare cu puţin timp înainte de anul 1600 î.e.n. Dacă vei citi primele două capitole din cartea lui Iov, vei putea înţelege motivele suferinţei umane, precum şi motivul pentru care Dumnezeu o permite.
11. Ce fel de om era Iov, însă ce acuzaţie i-a adus Satan?
11 Iov, „un om integru şi drept“, a ajuns sub atacul lui Satan. Prima dată, Satan i-a atribuit lui Iov motivaţii greşite, ridicând întrebarea: „Oare pentru nimic se teme Iov de Dumnezeu?“ Apoi, Diavolul i-a calomniat cu viclenie atât pe Dumnezeu, cât şi pe Iov, insinuând că Dumnezeu a cumpărat loialitatea lui Iov acordându-i acestuia protecţie şi binecuvântare. „Dar ia întinde-Ţi mâna, l-a provocat Satan pe Iehova, şi atinge-Te de tot ce are, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.“ — Iov 1:8–11.
12. a) Care întrebări puteau primi răspuns numai dacă Dumnezeu îi permitea lui Satan să-l pună la încercare pe Iov? b) Care a fost rezultatul încercării lui Iov?
12 Oare Iov îi slujea lui Iehova numai pentru tot binele pe care-l primea de la el? Putea integritatea lui Iov să rămână neştirbită sub încercare? În ceea ce-l priveşte pe Iehova, avea el oare suficientă încredere în slujitorul său pentru a permite să fie testat? Aceste întrebări puteau primi răspuns numai dacă Iehova îi permitea lui Satan să aducă asupra lui Iov cele mai dificile încercări posibile. Conduita fidelă a lui Iov sub încercările permise de Dumnezeu, aşa cum se relatează în cartea lui Iov, s-a dovedit a fi o justificare temeinică a dreptăţii lui Iehova şi a integrităţii omului. — Iov 42:1, 2, 12.
13. Cum suntem şi noi implicaţi în cele ce s-au petrecut în Eden, precum şi cu Iov?
13 Însă, cele întâmplate în grădina Edenului, precum şi cu Iov, au o semnificaţie profundă. Controversele ridicate de Satan implică întreaga omenire, inclusiv pe noi, cei de azi. Numele lui Dumnezeu a fost calomniat, iar suveranitatea sa a fost contestată. A fost pus la îndoială caracterul ireproşabil al creaţiei lui Dumnezeu — omul. Aceste controverse trebuiau soluţionate.
MODUL DE SOLUŢIONARE A CONTROVERSELOR
14. Atunci când se confruntă cu o provocare plină de răutate, ce ar putea face persoana acuzată?
14 Pentru a ilustra, să zicem că eşti un părinte iubitor cu mai mulţi copii, alcătuind împreună o familie fericită. Să presupunem că unul dintre vecinii tăi răspândeşte minciuni, acuzându-te că eşti un părinte rău. Cum ai reacţiona dacă vecinul ar spune că copiii tăi nu te iubesc, că stau alături de tine numai fiindcă nu cunosc altceva mai bun şi că te-ar părăsi dacă cineva le-ar da posibilitatea să se mute la casa lor? ‘Este absurd!’, ai putea spune. Da, însă cum vei dovedi acest lucru? Unii părinţi ar putea reacţiona în mod furios. Pe lângă faptul că ar crea şi mai multe probleme, o astfel de reacţie violentă n-ar face decât să confirme minciunile. Un mod înţelept de a proceda într-o astfel de situaţie ar fi acela de a-i da posibilitatea acuzatorului tău să-şi dovedească afirmaţiile, iar copiilor tăi să dovedească faptul că te iubesc în mod sincer.
15. Cum a ales Iehova să procedeze în cazul provocării lui Satan?
15 Iehova este asemenea unui părinte iubitor. Adam şi Eva ar putea fi comparaţi cu copiii, iar lui Satan i se potriveşte rolul vecinului mincinos. Acţionând cu înţelepciune, Dumnezeu nu i-a distrus imediat pe Satan, pe Adam şi pe Eva, ci le-a permis acestor răufăcători să continue să trăiască pentru un timp. Aceasta le-a permis primilor noştri părinţi să dea naştere la copii şi să întemeieze astfel familia umană, iar Diavolului i s-a dat o şansă să dovedească justeţea afirmaţiei sale, astfel încât să poată fi soluţionate controversele ridicate. Cu toate acestea, Dumnezeu a ştiut încă de la început că unii oameni îi vor fi loiali şi vor dovedi astfel că Satan este un mincinos. Cât de recunoscători suntem că Iehova a continuat să-i binecuvânteze şi să-i ajute pe cei care-l iubesc! — 2 Cronici 16:9; Proverbele 15:3.
CE ANUME S-A DEMONSTRAT?
16. Cum a ajuns lumea sub puterea lui Satan?
16 Aproape pe tot parcursul istoriei umane, Satan a dispus de libertate deplină pentru a-şi urzi stratagemele prin care să stăpânească omenirea. Printre altele, el a exercitat influenţă asupra puterilor politice şi a promovat religii care, în mod subtil, direcţionează închinarea spre el, în loc să-i fie adusă lui Iehova. Astfel, Diavolul a devenit „dumnezeul veacului acestuia“ şi este numit „stăpânitorul lumii acesteia“ (2 Corinteni 4:4; Ioan 12:31). Într-adevăr, „toată lumea zace în Cel Rău“ (1 Ioan 5:19). Înseamnă oare aceasta că Satan şi-a dovedit afirmaţia că ar putea să îndepărteze întreaga omenire de Iehova Dumnezeu? Cu certitudine, nu! Deşi i-a permis lui Satan să rămână în existenţă, Iehova a început să-şi ducă la îndeplinire scopul său. Aşadar, ce dezvăluie Biblia cu privire la faptul că Dumnezeu a permis răutatea?
17. Ce nu trebuie să uităm în ce priveşte cauza răutăţii şi a suferinţei?
17 Răutatea şi suferinţa nu sunt cauzate de Iehova. Întrucât Satan este stăpânitorul acestei lumi şi dumnezeul acestui sistem de lucruri, el şi cei care-l susţin sunt răspunzători de starea actuală a societăţii umane şi de toate nenorocirile pe care le-a suferit omenirea. Nimeni nu poate spune pe drept cuvânt că Dumnezeu este cauza unor astfel de dificultăţi. — Romani 9:14.
18. Ce a dovedit referitor la ideea independenţei de Dumnezeu faptul că Iehova a permis răutatea şi suferinţa?
18 Permiţând răutatea şi suferinţa, Iehova a dovedit că independenţa de Dumnezeu nu a adus în existenţă o lume mai bună. În mod incontestabil, istoria a fost marcată de repetate dezastre. Motivul acestora îl constituie faptul că oamenii au ales să-şi urmeze linia lor de conduită independentă, fără să manifeste nici un interes real faţă de cuvântul sau voinţa lui Dumnezeu. Când poporul lui Iehova din antichitate şi conducătorii săi infideli au urmat „linia de conduită care se bucura de popularitate“ şi au respins cuvântul său, rezultatele au fost dezastruoase. Prin profetul său Ieremia, Dumnezeu le-a spus: „Înţelepţii sunt daţi de ruşine, sunt uimiţi, sunt prinşi, căci au nesocotit Cuvântul DOMNULUI; şi ce înţelepciune este în ei?“ (Ieremia 8:5, 6, 9). Din cauza nerespectării normelor lui Iehova, omenirea în general a devenit asemenea unei corăbii fără cârmă, aruncată în toate părţile pe o mare agitată.
19. Care este dovada că Satan nu-i poate întoarce pe toţi oamenii împotriva lui Dumnezeu?
19 Faptul că Dumnezeu a permis răutatea şi suferinţa a dovedit totodată că Satan nu a reuşit să înstrăineze toată omenirea de Iehova. Istoria demonstrează că întotdeauna au existat persoane care i-au rămas fidele lui Dumnezeu, indiferent de tentaţiile sau de adversităţile la care au fost supuse. Pe parcursul secolelor, puterea lui Iehova a fost exercitată în favoarea slujitorilor săi, iar numele său a fost declarat pe tot pământul (Exodul 9:16; 1 Samuel 12:22). Capitolul 11 din Evrei ne vorbeşte despre un lung şir de oameni fideli, printre care se numără Abel, Enoh, Noe, Avraam şi Moise. În Evrei 12:1 aceştia sunt numiţi ‘un nor mare de martori’. Ei au fost exemple de credinţă neclintită în Iehova. Şi în timpurile moderne, multe persoane şi-au dat viaţa pentru păstrarea unei integrităţi neştirbite faţă de Dumnezeu. Prin credinţa şi iubirea lor, aceste persoane au dovedit în mod concludent că Satan nu poate să-i întoarcă pe toţi oamenii împotriva lui Dumnezeu.
20. Ce a dovedit referitor la Dumnezeu şi la omenire faptul că Iehova a permis ca răutatea şi suferinţa să continue?
20 În fine, faptul că Iehova a permis ca răutatea şi suferinţa să continue a confirmat că numai Iehova, Creatorul, are capacitatea şi dreptul să guverneze omenirea, spre binecuvântarea şi fericirea eternă a acesteia. Timp de secole, omenirea a încercat multe forme de guvernare. Dar care a fost rezultatul? Problemele şi crizele complexe cu care se confruntă în prezent naţiunile sunt dovezi evidente ale faptului că, într-adevăr, aşa cum subliniază Biblia, „un om stăpâneşte peste alt om, ca să-l facă nenorocit“ (Eclesiastul 8:9). Numai Iehova poate interveni pentru a ne elibera şi pentru a-şi îndeplini scopul său iniţial. Cum va face el acest lucru şi când?
21. Ce i se va face lui Satan, şi cine va fi folosit pentru a îndeplini această acţiune?
21 Imediat după ce Adam şi Eva au căzut victime stratagemei lui Satan, Dumnezeu şi-a făcut cunoscut scopul cu privire la un mijloc de salvare. Iată ce sentinţă a proclamat Iehova referitor la Satan: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi [strivi, NW] capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul“ (Geneza 3:15). Această sentinţă garanta faptul că Diavolului nu i se va permite să-şi facă faptele sale rele la nesfârşit. În calitate de Rege al Regatului mesianic, Sămânţa promisă, Isus Cristos, ‘va strivi capul lui Satan’. Da, „în curând“, Isus îl va zdrobi pe răzvrătitul Satan! — Romani 16:20.
CE VEI FACE?
22. a) Ce întrebări trebuie să ai în vedere? b) Deşi Satan îşi dezlănţuie mânia împotriva celor fideli lui Dumnezeu, de care lucru pot fi ei siguri?
22 Cunoscând controversele aflate în discuţie, de partea cui vei sta? Vei dovedi prin acţiunile tale că eşti un susţinător loial al lui Iehova? Întrucât ştie că are puţin timp, Satan va face tot ce-i stă în putinţă pentru a-şi vărsa mânia împotriva celor care doresc să-şi păstreze integritatea faţă de Dumnezeu (Apocalipsa 12:12). Dar poţi să priveşti spre Dumnezeu pentru ajutor, deoarece „Domnul [Iehova, NW] ştie să scape din încercare pe oamenii temători de Dumnezeu“ (2 Petru 2:9). El nu va permite să fii ispitit mai mult decât poţi suporta şi va pregăti calea de ieşire astfel încât să reuşeşti să suporţi tentaţiile. — 1 Corinteni 10:13.
23. Spre ce putem privi cu toată încrederea?
23 Să privim cu toată încrederea spre timpul în care Regele Isus Cristos va trece la acţiune împotriva lui Satan şi a celor care îl urmează (Apocalipsa 20:1–3). Isus îi va înlătura pe toţi cei care poartă răspunderea pentru vaiurile şi tulburările pe care le-a suferit omenirea. Până atunci, o suferinţă deosebit de dureroasă este provocată de moartea celor dragi ai noştri. Citeşte capitolul care urmează pentru a afla ce se întâmplă cu aceştia.
VERIFICĂ-ŢI CUNOŞTINŢA
De unde ştim că Iehova nu cauzează suferinţa umană?
Care au fost controversele ridicate de Satan în Eden şi evidenţiate în zilele lui Iov?
Ce s-a dovedit prin faptul că Iehova a permis suferinţa?
[Întrebări de studiu]
