Asigură-ţi un fundament bun pentru căsătorie
Capitolul 2
Asigură-ţi un fundament bun pentru căsătorie
1–3. În conformitate cu Matei 7:24–27, de ce anume depinde succesul real în viaţă?
O CASĂ, o viaţă sau o căsnicie este bună numai în măsura în care fundamentul pe care este clădită este bun. Într-una din ilustrările sale, Isus a vorbit despre doi oameni — unul înţelept care şi-a zidit casa pe stîncă şi unul nesăbuit care a zidit-o pe sol nisipos. Cînd s-a stîrnit o furtună, iar torentele şi vînturile au izbit casele, cea clădită pe stîncă a rămas în picioare, dar casa clădită pe nisip s-a prăbuşit cu un mare trosnet.
2 Isus nu i-a învăţat aici pe oameni cum să-şi zidească o casă. El a scos în evidenţă necesitatea de a-şi clădi viaţa pe un fundament bun. Ca mesager al lui Dumnezeu, el a spus: „Oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le face“ este asemenea omului care şi-a zidit casa pe stîncă. „Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le face“ este asemenea celui care şi-a zidit casa pe nisip. — Matei 7:24–27.
3 Să remarcăm faptul că, în ambele cazuri, Isus a arătat că nu este vorba doar de a asculta un sfat înţelept şi de a şti ce ai de făcut. Ceea ce determină deosebirea între succes şi eşec este faptul de a face ceea ce spune sfatul înţelept. „Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.“ — Ioan 13:17.
4. Care sînt cîteva lucruri pe care le putem învăţa din căsătoria primei perechi umane (Geneza 2:22—3:19)?
4 Acest lucru este valabil cu certitudine în cazul căsătoriei. Dacă ne clădim căsnicia pe un fundament solid ca stînca, ea va rămîne în picioare în faţa presiunilor vieţii. Dar de unde provine acest fundament bun? De la Creatorul căsătoriei, Iehova Dumnezeu. El a instituit căsătoria atunci cînd a reunit prima pereche umană ca soţ şi soţie. El le-a dat atunci instrucţiuni înţelepte spre propriul lor bine. De respectarea acestor instrucţiuni înţelepte avea să depindă faptul de a avea sau nu un viitor glorios şi veşnic. Amîndoi au cunoscut instrucţiunile lui Dumnezeu, dar, din nefericire, ei au permis ca egoismul să-i împiedice în respectarea acestor directive. Ei au decis să ignore sfaturile şi, ca urmare a acestui fapt, căsătoria şi viaţa lor s-au prăbuşit asemenea unei case clădite pe nisip care a fost lovită de furtună.
5, 6. Ce ajutor le furnizează Dumnezeu atît persoanelor căsătorite, cît şi celor care intenţionează să se căsătorească?
5 Iehova Dumnezeu i-a unit pe primii doi oameni prin legătura căsătoriei, dar astăzi el nu mai face personal aranjamente de căsătorie pentru vreun cuplu. Totuşi, sfaturile sale înţelepte referitoare la o căsnicie fericită sînt încă la dispoziţia noastră. Decizia de a aplica aceste sfaturi îi aparţine fiecărei persoane care intenţionează să se căsătorească. Cuvîntul lui Dumnezeu arată totodată că putem să-i cerem ajutorul pentru a lua o decizie înţeleaptă cu privire la un viitor partener conjugal. — Iacov 1:5, 6.
6 Desigur, împrejurările diferă considerabil în diverse părţi ale pămîntului. Astăzi, în multe ţinuturi bărbaţii şi femeile îşi aleg personal partenerul de căsătorie. Dar în cazul unei părţi însemnate din populaţia pămîntului, părinţii sînt cei care aranjează căsătoria, uneori prin intermediul unui „peţitor“. În unele zone, un bărbat poate obţine o soţie numai după ce plăteşte un „preţ de mireasă“ părinţilor ei, iar acest preţ poate fi atît de mare încît poate chiar să facă imposibilă căsătoria pentru un bărbat. Indiferent care ar fi însă împrejurările, Biblia furnizează sfaturi care pot contribui la succesul durabil al căsătoriei.
CUNOAŞTE-TE MAI ÎNTÎI PE TINE ÎNSUŢI
7–10. a) Cînd cineva intenţionează să se căsătorească, ce trebuie să cunoască despre sine însuşi? Cum poate să afle acest lucru? b) Ce spune Biblia referitor la justeţea motivelor care stau la baza dorinţei cuiva de a se căsători?
7 Ce anume aştepţi tu de la căsătorie? Care sînt necesităţile tale — pe plan fizic, afectiv şi spiritual? Care sînt valorile pe care le apreciezi, obiectivele pe care le ai şi metodele de a le atinge? Pentru a răspunde la aceste întrebări trebuie să te cunoşti pe tine însuţi. Acest lucru nu este atît de uşor de realizat cum s-ar putea crede. Pentru a ne examina pe noi înşine se cere să avem maturitate afectivă şi, chiar în acest caz, nu este posibil să ne vedem pe noi înşine realmente aşa cum sîntem în toate amănuntele. Apostolul creştin Pavel a indicat acest lucru atunci cînd a scris la 1 Corinteni 4:4: „Nu sînt conştient de nimic împotriva mea; totuşi nu pentru aceasta sînt îndreptăţit: Cel care mă judecă este Domnul [Iehova, NW]“.
8 Într-o anumită ocazie, Creatorul a vrut ca un bărbat, pe nume Iov, să-şi dea seama de unele lucruri pe care nu le putuse discerne, şi Dumnezeu i-a zis: „Eu să te întreb şi tu să Mă înveţi“ (Iov 38:3). Întrebările ne pot ajuta să ne cunoaştem pe noi înşine şi să descoperim motivele care ne animă. Întreabă-te, aşadar, pentru ce vrei să te căsătoreşti.
9 Doreşti să te căsătoreşti pentru a-ţi satisface necesităţile fizice — hrană, îmbrăcăminte, adăpost? Aceste necesităţi sînt fundamentale pentru noi toţi, aşa cum spune Biblia: „Dacă avem cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne acoperim, ne va fi de ajuns“. Dar cum stau lucrurile cu necesităţile sexuale? Şi ele sînt normale. ‘Este mai bine să te căsătoreşti decît să fii aprins de pasiune’ (1 Timotei 6:8; 1 Corinteni 7:9). Doreşti să fii în compania cuiva? Acesta a fost un motiv major pentru care Dumnezeu a înfiinţat aranjamentul căsătoriei. Un alt motiv a fost ca cele două persoane să colaboreze în muncă (Geneza 2:18; 1:26–28). Prestarea unei munci bune este o sursă de satisfacţie şi trebuie să primească o răsplată: „Faptul că un om mănîncă şi bea şi vede binele în mijlocul întregii lui munci este un dar de la Dumnezeu“. — Eclesiastul 3:13.
10 Îndrăgostiţii au considerat de mult timp că inima este un simbol al sentimentelor lor. Biblia însă ridică o întrebare tulburătoare cu privire la inimă: „Cine poate s-o cunoască?“ (Ieremia 17:9). Eşti sigur că ştii ce este în inima ta?
11. Care sînt necesităţile afective fundamentale ce trebuie satisfăcute în căsătorie?
11 Adeseori, atracţia fizică ne face orbi faţă de alte nevoi afective. Atunci cînd îţi cauţi un partener conjugal, acorzi tu suficientă importanţă necesităţii tale de a ţi se arăta înţelegere, bunătate şi compasiune? Necesităţile fundamentale ale fiecăruia dintre noi sînt: să fim aproape de cineva, să ne încredem în cineva, să ne dezvăluim pe noi înşine în faţa cuiva fără să ne temem că ne va face un rău şi să avem pe cineva care nu ne va închide în faţă „uşa tandrei sale compasiuni“ (1 Ioan 3:17, NW). Poţi tu să oferi toate aceste lucruri partenerului tău, iar el ţi le va oferi la rîndul său ţie?
12. De ce satisfacerea necesităţilor fizice şi afective nu este suficientă pentru ca o căsătorie să fie fericită?
12 Isus a spus: „Fericiţi sînt cei conştienţi de necesităţile lor spirituale“ (Matei 5:3, NW). Care sînt necesităţile tale spirituale? Sînt legate de urmărirea unei cariere? De bogăţii? De posesiuni materiale? Ei bine, aduc aceste obiective pace interioară şi satisfacţie? De obicei, nu. De aceea, trebuie să recunoaştem că în interiorul tuturor oamenilor există o foame a spiritului care persistă chiar şi după ce sînt satisfăcute toate necesităţile fizice. Spiritul nostru este flămînd după identitate — vrem să ştim cine sîntem, ce sîntem, de ce existăm şi încotro ne îndreptăm. Eşti conştient de aceste necesităţi spirituale şi cunoşti modul în care pot fi satisfăcute?
COMPATIBILITATE
13. Pentru ca o căsnicie să fie fericită, ce mai trebuie să discerni pe lîngă propriile tale necesităţi?
13 Dacă înţelegi toate aceste necesităţi fizice, afective şi spirituale, îţi dai seama dacă şi viitorul tău partener conjugal le înţelege? Nu trebuie să-ţi cunoşti doar propriile tale necesităţi pentru a realiza o căsnicie fericită, ci trebuie să discerni totodată care sînt necesităţile partenerului tău. Desigur că doreşti ca şi el să fie fericit. Dacă unul este nefericit înseamnă că amîndoi veţi fi nefericiţi.
14. De ce în multe căsnicii, partenerii conjugali constată că nu se potrivesc?
14 Multe căsătorii devin nefericite sau sfîrşesc prin divorţ din cauza incompatibilităţii partenerilor. Incompatibilitatea este un cuvînt greu, dar consecinţele sale în căsătorie au o şi mai mare greutate. Dacă două persoane nu se armonizează bine în formarea unui cuplu, convieţuirea poate fi dificilă. Această situaţie ne aduce aminte de una din prevederile legii mozaice care, dintr-un spirit de milă, interzicea să fie înjugate împreună două animale de mărime şi putere diferită, din cauza obositoarei disproporţii care s-ar fi creat (Deuteronomul 22:10). La fel stau lucrurile cu un bărbat şi o femeie care nu se potrivesc bine unul cu altul şi cu toate acestea sînt legaţi prin căsătorie. Cînd partenerii conjugali au interese diferite, gusturi diferite în materie de prieteni şi activităţi recreative şi au puţine lucruri în comun, legăturile de căsătorie ajung să fie foarte încordate.
15, 16. Care sînt cîteva probleme care trebuie discutate cu viitorul partener conjugal, şi în ce mod?
15 „Planurile eşuează acolo unde nu se discută în mod confidenţial“, ne spune Biblia (Proverbele 15:22, NW). Dacă ai în vedere căsătoria, ai discutat cu viitorul partener conjugal cîteva aspecte practice? Ce loc va ocupa munca bărbatului în căsnicie? Acest lucru va decide unde veţi locui şi cîţi bani vă vor sta la dispoziţie pentru satisfacerea necesităţilor practice. Cine va administra bugetul familiei? Va fi nevoie să lucreze şi soţia, şi este acesta un lucru de dorit? Care vor fi relaţiile tale cu rudele, îndeosebi cu părinţii de ambele părţi? Cum gîndeşte fiecare cu privire la sexualitate, copii şi educaţia copiilor? Doreşte vreunul să-l domine pe celălalt, sau relaţiile voastre vor fi guvernate de o consideraţie binevoitoare?
16 Pot fi discutate toate aceste probleme, precum şi altele, în mod calm şi logic, şi pot fi reglementate astfel încît amîndoi să puteţi trăi o viaţă plăcută? Puteţi înfrunta şi soluţiona împreună problemele şi să menţineţi întotdeauna deschise liniile de comunicare? Acesta este modul de viaţă al unei căsnicii fericite.
17–19. De ce mediul familial din care provin cei doi parteneri are influenţă asupra compatibilităţii în căsnicie?
17 Două persoane se potrivesc de obicei mai bine dacă provin din medii asemănătoare. Cartea Aid to Bible Understanding (Ajutor pentru înţelegerea Bibliei), pagina 1114, afirmă despre căsătoria din timpurile biblice:
„Se pare că, în general, exista obiceiul ca bărbatul să-şi caute o soţie în cercul propriilor sale rude sau în cadrul propriului trib. Acest principiu reiese din exprimarea lui Laban către Iacov: «Mai bine să ţi-o dau ţie [pe fiica mea], decît s-o dau altui bărbat» (Geneza 29:19). Acest principiu a fost respectat îndeosebi de către închinătorii lui Iehova, aşa cum se observă din exemplul lui Avraam, care a trimis să fie căutată o soţie pentru fiul său Isaac printre rudele din ţara lui, în loc să ia pe una dintre fetele canaaniţilor în mijlocul cărora locuia (Geneza 24:3, 4)“.
18 Desigur, aceasta nu înseamnă că astăzi ar fi recomandabil ca cineva să se căsătorească cu o rudă foarte apropiată, deoarece lucrul acesta ar putea genera probleme de ordin genetic, care ar putea duce la naşterea unor copii cu anomalii. Dar condiţiile pe care le-a avut cineva în familie au un rol important în ce priveşte sistemul de valori al persoanei respective. În copilărie şi în tinereţe, comportarea şi sentimentele unei persoane sînt influenţate în mod natural de atmosfera din familie. Cînd mediul familial al celor doi parteneri este asemănător, ei constată de obicei că le este mai uşor ‘să crească în acelaşi sol şi să înflorească în acelaşi climat’. Dar chiar şi persoane care provin din medii diferite şi sînt de origine diferită pot să se adapteze bine unul cu altul în căsnicie, îndeosebi dacă amîndoi sînt maturi pe plan afectiv.
19 Evident, este util să poţi cunoaşte cîte ceva despre familia viitorului tău partener conjugal. Dar în acelaşi timp este util să observi cum se comportă el sau ea faţă de membrii familiei — părinţi, fraţi şi surori. Cum tratează el sau ea persoanele în vîrstă sau cum se împacă cu copiii mici?
20, 21. În cazul alegerii unui partener, ce punct de vedere ar trebui adoptat cu privire la slăbiciunile fiecăruia?
20 În pofida tuturor măsurilor de precauţie luate, nu trebuie să uiţi totuşi un lucru: compatibilitatea între două persoane nu va fi niciodată perfectă. Ambii vor avea slăbiciuni. Unele dintre ele pot fi descoperite înainte de căsătorie; de altele îţi vei da seama mai tîrziu. Ce-i de făcut atunci?
21 Nu slăbiciunile în sine sînt cele care fac să eşueze o căsătorie, ci atitudinea fiecăruia dintre parteneri faţă de acestea. Reuşeşti să observi faptul că părţile bune depăşesc defectele, sau te concentrezi asupra părţilor rele şi insişti asupra lor? Eşti suficient de flexibil pentru a face concesii, la fel cum şi tu ai nevoie şi doreşti să ţi se facă concesii? Apostolul Petru a spus: „Dragostea acoperă o mulţime de păcate“ (1 Petru 4:8). Ai şi tu o astfel de iubire pentru acela sau aceea cu care intenţionezi să te căsătoreşti? Dacă nu, ar fi mai bine să nu te căsătoreşti cu persoana respectivă.
‘ÎL POT SCHIMBA’
22–24. De ce nu este înţelept să te căsătoreşti cu cineva pe baza promisiunilor sale că se va schimba sau pe baza propriei tale intenţii de a încerca să schimbi persoana respectivă?
22 Spui tu oare: ‘Îl — sau o — pot schimba’, dacă ar fi cazul? Dar pe cine iubeşti tu? Pe el sau pe ea aşa cum este, sau persoana care va fi în urma eforturilor tale de a o remodela? Este greu să ne schimbăm pe noi înşine, cu atît mai greu este deci să-i schimbăm pe alţii. Totuşi, adevărurile puternice din Cuvîntul lui Dumnezeu pot determina pe cineva să se schimbe el însuşi. O persoană poate ‘dezbrăca vechea personalitate’ şi se poate înnoi în forţa care-i stimulează mintea (Efeseni 4:22, 23, NW). Dar fii foarte sceptic atunci cînd viitorul partener îţi promite că va face o schimbare bruscă pentru tine! Chiar dacă obiceiurile rele pot fi corectate sau modificate, acest lucru pretinde mult timp, poate chiar ani. Nu putem ignora nici faptul că trăsăturile moştenite şi factorii de mediu ne-au format un temperament specific şi ne-au modelat într-un anumit fel, făcînd ca fiecare dintre noi să fie o personalitate distinctă. Adevărata iubire ne poate îndemna să ne ajutăm reciproc cu scopul de a face îmbunătăţiri şi a ne învinge slăbiciunile, dar ea nu ne va îndemna să încercăm presarea partenerului nostru într-un tipar nou şi nenatural care i-ar ştirbi personalitatea.
23 Unii au în minte imaginea idealului lor şi încearcă să încadreze orice pasiune trecătoare în acest model. Desigur, nimeni nu poate corespunde unui vis irealizabil, dar cel îndrăgostit se ţine cu îndîrjire de el şi încearcă să-l forţeze pe celălalt să corespundă visului său. Cînd acest lucru nu reuşeşte, persoana respectivă este decepţionată şi caută să găsească în altă parte idealul său imaginar. Dar aceste persoane nu găsesc niciodată idealul dorit. Ele caută un partener iluzoriu care nu există decît în propria lor fantezie. Persoanele care gîndesc în felul acesta nu vor fi buni parteneri de căsătorie.
24 Poate şi tu ai avut asemenea visuri. Cei mai mulţi dintre noi trec prin această experienţă în anumite momente ale vieţii; mulţi tineri o trăiesc. Dar o dată cu creşterea maturităţii afective, ne dăm seama că astfel de fantezii trebuie abandonate, nefiind practice. Ceea ce contează în căsătorie este realitatea, nu simpla imaginaţie.
25. Care este deosebirea dintre iubirea adevărată şi pasiune?
25 Iubirea adevărată nu este oarbă aşa cum cred mulţi. Ea va acoperi o multitudine de slăbiciuni, dar va fi conştientă că ele există. Nu iubirea, ci pasiunea este oarbă, refuzînd să vadă problemele pe care alţii le pot prevedea. Ea îşi înăbuşă chiar propriile ei îndoieli chinuitoare; dar fii sigur că, mai tîrziu, ele vor ieşi la suprafaţă. Dacă în timpul curtării închizi ochii asupra aspectelor neplăcute, atunci, cu certitudine, te vei confrunta cu ele după ziua nunţii. Înclinaţia noastră naturală este să ne arătăm cea mai bună înfăţişare atunci cînd sperăm să-i plăcem cuiva sau să fim atrăgători, dar, cu timpul, se va vedea pe deplin adevărata faţă. Fă-ţi timp să-l vezi pe viitorul partener aşa cum este în realitate şi prezintă-te pe tine însuţi în mod cinstit, aşa cum eşti în realitate. Îndemnul apostolului Pavel din 1 Corinteni 14:20 poate fi aplicat şi în cazul căutării unui partener: „Nu deveniţi copii mici . . . ci, . . . în ce priveşte facultăţile de înţelegere, deveniţi adulţi!“ (NW).
ANGAJAMENTELE FĂCUTE ÎN CĂSĂTORIE
26. Conform Scripturilor, cît de strînsă este legătura căsătoriei (Romani 7:2, 3)?
26 Fiecare ar trebui să reflecteze cu seriozitate asupra angajamentelor pe care le face în căsătorie. Dacă angajamentul fiecăruia dintre parteneri nu este tare şi solid, căsătoria se va sprijini pe un fundament nesigur. Astăzi, în multe părţi ale lumii, căsătoriile sînt încheiate şi apoi desfăcute cu rapiditate. Adesea, motivul este că persoanele care se căsătoresc nu-şi privesc angajamentul lor drept o obligaţie morală, adoptînd mai degrabă poziţia: ‘Dacă nu merge bine, îi pun capăt’. Acolo unde există acest punct de vedere, căsătoria este condamnată la eşec aproape de la început şi, în loc să aducă fericire, produce, în general, numai mîhnire. Biblia arată în schimb că relaţia de căsătorie trebuie să dureze toată viaţa. Dumnezeu a spus despre prima pereche de oameni că cei doi „vor deveni un singur trup“ (Geneza 2:18, 23, 24). Pentru bărbat nu trebuia să existe o altă femeie, nici pentru femeie vreun alt bărbat. Fiul lui Dumnezeu a reafirmat lucrul acesta, spunînd: „Aşa că nu mai sînt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă“. Numai infidelitatea sexuală avea să fie o bază justă pentru desfacerea legăturii conjugale. — Matei 19:3–9.
27–29. a) Ce anume este bine să urmărească o femeie la viitorul partener conjugal? b) Ce poate urmări în mod înţelept un bărbat la viitoarea sa parteneră conjugală?
27 Avînd în vedere seriozitatea problemei căsătoriei, o femeie care doreşte să aibă succes în căsnicie ar fi bine să se căsătorească numai cu un bărbat pe care-l poate respecta — un bărbat ferm şi echilibrat, cu judecată sănătoasă, în stare să-şi asume răspunderea şi suficient de matur pentru a accepta o critică folositoare. Întreabă-te: Va fi el un om care să poarte bine de grijă familiei, un bun tată pentru copiii cu care ar putea fi binecuvîntată căsnicia? Împărtăşeşte el principii morale înalte astfel încît amîndoi să fim ferm decişi să păstrăm patul conjugal onorabil şi nepătat? Manifestă el umilinţă şi modestie, sau este mîndru şi încăpăţînat? Doreşte să-şi etaleze autoritatea de cap, sau crede că el are întotdeauna dreptate şi nu este dispus să discute problemele apărute? Dacă-ţi vei face suficient timp pentru a fi împreună cu el înainte de căsătorie, vei putea discerne aceste lucruri, îndeosebi dacă îţi vei baza judecata pe principiile biblice.
28 Tot la fel, un bărbat care priveşte cu seriozitate problema succesului în căsnicie va căuta o soţie pe care să o poată iubi ca pe propria lui carne. Ea trebuie să-l completeze în calitate de parteneră în întemeierea unui cămin (Geneza 2:18). A fi o bună gospodină este o carieră plină de exigenţe şi care implică o diversitate de responsabilităţi. Aceasta îi pretinde să-şi demonstreze talentele de bucătăreasă, decoratoare, economistă, mamă, învăţătoare etc. Rolul ei poate fi creativ şi o poate pune la încercare, oferindu-i multe posibilităţi de progres şi împlinire personală. O soţie bună se caracterizează prin hărnicie, la fel ca un soţ bun. „Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei şi nu mănîncă pîinea lenevirii.“ — Proverbele 31:27.
29 Da, amîndoi ar fi bine să reflecteze la ceea ce observă — dacă celălalt este curat şi ordonat sau nu; dacă este harnic sau, dimpotrivă, leneş; dacă este rezonabil şi plin de consideraţie, sau încăpăţînat şi egoist; dacă este econom, sau risipitor; dacă dispune de capacitate de gîndire, fapt care poate duce la conversaţii înviorătoare şi la îmbogăţire spirituală, sau este leneş pe plan intelectual, ceea ce poate face ca viaţa să devină o rutină monotonă în vederea satisfacerii necesităţilor fizice cotidiene şi aproape nimic altceva.
30, 31. De ce o comportare imorală în perioada curtării poate împiedica pe cineva să se bucure de un bun mariaj?
30 Manifestarea reciprocă a unui respect sincer este un element-cheie într-o căsnicie fericită. Iar acest respect se aplică deopotrivă şi în cazul exprimărilor de afecţiune din perioada de curtare. Intimităţile necuviincioase sau pasiunea fără frîu pot degrada relaţiile înainte ca să fie încheiată căsătoria. Imoralitatea sexuală nu este un bun fundament pe care să începi să clădeşti o căsătorie. Ea trădează o lipsă de consideraţie faţă de fericirea viitoare a celuilalt. Fervoarea aprinsă a pasiunii, ce pare să făurească pentru un moment o legătură de nezdruncinat, se poate răci repede, iar după cîteva săptămîni sau chiar zile, căsătoria s-ar putea destrăma. — Compară cu relatarea despre pasiunea lui Amnon pentru Tamar, consemnată la 2 Samuel 13:1–19.
31 Manifestarea pasiunii în perioada de curtare poate semăna seminţele îndoielii, care mai tîrziu vor face să crească nesiguranţa cu privire la motivele reale pentru care a încheiat celălalt căsătoria. A fost numai pentru a găsi o soluţie ca să-şi descarce pasiunea, sau pentru a-şi împărţi viaţa cu o persoană pe care o iubeşte şi o apreciază sincer? Cine dovedeşte lipsă de stăpînire de sine înainte de căsătorie, de cele mai multe ori o va dovedi şi după aceea, fapt care va duce la infidelitate şi nefericire (Galateni 5:22, 23). Amintirile neplăcute ale imoralităţii preconjugale pot împiedica realizarea unei acomodări afective uşoare în primele stadii ale căsătoriei.
32. Cum poate o conduită imorală în perioada de curtare să afecteze relaţia unei persoane cu Dumnezeu?
32 Ceea ce este însă şi mai grav, o astfel de comportare imorală lezează relaţia cu Creatorul nostru, de al cărui ajutor avem neapărat nevoie. „Căci aceasta este voia lui Dumnezeu, sfinţirea voastră: să vă feriţi de desfrînare . . . Nimeni să nu fie cu viclenie şi cu nedreptate în această privinţă faţă de fratele său [sau sora sa] . . . De aceea, cine nesocoteşte acestea, nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel Sfînt.“ — 1 Tesaloniceni 4:3–8.
UN FUNDAMENT SOLID CA STÎNCA
33, 34. Cînd cineva îşi alege un partener de căsătorie, ce calităţi arată Scripturile că sînt mult mai importante decît înfăţişarea fizică?
33 Căminul sau familia ta se va sprijini pe un fundament de stîncă, sau pe unul de nisip? Aceasta depinde, în parte, de gradul de înţelepciune cu care îţi alegi partenerul. Frumuseţea şi atracţia sexuală nu sînt suficiente. Ele nu compensează incompatibilitatea pe plan intelectual şi spiritual. Sfaturile din Cuvîntul lui Dumnezeu sînt cele care furnizează un fundament solid ca stînca pentru căsătorie.
34 Biblia arată că omul interior este mai important decît înfăţişarea exterioară. „Dezmierdările sînt înşelătoare şi frumuseţea este deşartă, spune proverbul inspirat, dar femeia care se teme de DOMNUL [Iehova, NW] va fi lăudată“ (Proverbele 31:30). Apostolul Petru, un bărbat căsătorit, vorbeşte despre „omul ascuns al inimii“ şi despre „un duh blînd şi liniştit“ ca fiind „de mare preţ înaintea lui Dumnezeu“ (1 Petru 3:4). Dumnezeu ‘nu se uită la înfăţişarea exterioară a omului’, iar noi am putea trage foloase din exemplul său, ferindu-ne să ne lăsăm influenţaţi în mod exagerat de înfăţişarea exterioară a viitorului partener de căsătorie. — 1 Samuel 16:7.
35, 36. a) De ce este important să te căsătoreşti cu o persoană care are credinţă în Dumnezeu şi în Cuvîntul său? b) În ce măsură ai aştepta din partea viitorului partener să manifeste această credinţă?
35 Înţeleptul rege Solomon a meditat asupra vieţii şi a ajuns la această concluzie: „Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om“ (Eclesiastul 12:13). Israeliţii, care încheiaseră legămînt să asculte de legea lui Dumnezeu, aveau porunca expresă să nu se căsătorească cu persoane care nu aveau aceeaşi formă de închinare ca ei, pentru ca să nu-i abată de la adevăratul Dumnezeu. „Să nu faci căsătorii cu ele, să nu dai pe fiicele tale după fiii lor şi să nu iei pe fiicele lor pentru fiii tăi; căci ar abate de la Mine pe fiii tăi şi ar sluji astfel altor dumnezei.“ — Deuteronomul 7:3, 4.
36 Din motive similare, celor aflaţi în „noul legămînt“ al lui Dumnezeu în cadrul congregaţiei creştine, li s-a dat avertismentul să se căsătorească „numai în Domnul“ (Ieremia 31:31–33; 1 Corinteni 7:39). Aceasta nu este o manifestare de fanatism, ci de înţelepciune şi iubire. Nimic nu poate da o mai mare tărie legăturilor de căsătorie decît devoţiunea comună faţă de Creator. Dacă te vei căsători cu cineva care are credinţă în Dumnezeu şi în Cuvîntul său şi care îl înţelege ca şi tine, atunci veţi avea o autoritate comună în ce priveşte sfaturile. Poate că tu nu consideri că acest lucru ar fi esenţial, dar ‘nu te înşela. Prieteniile rele strică obiceiurile bune’ (1 Corinteni 15:33). Chiar în interiorul congregaţiei creştine, ar fi bine, totuşi, să te asiguri dacă un viitor partener de căsătorie este într-adevăr un slujitor devotat al lui Dumnezeu şi nu unul care încearcă să trăiască la periferia creştinismului în timp ce înclină foarte mult spre atitudinile şi practicile lumii. Nu poţi umbla cu Dumnezeu şi în acelaşi timp şi cu lumea. — Iacov 4:4.
37, 38. a) De ce ar trebui cineva să evite a se pripi atît în ce priveşte curtarea cuiva, cît şi în încheierea căsătoriei? b) De sfatul cui ar fi bine să asculte cei care au în vedere să se căsătorească?
37 „Cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, a întrebat Isus, nu stă mai întîi să-şi facă socoteala cheltuielilor ca să vadă dacă are cu ce să-l sfîrşească? Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfîrşi“ (Luca 14:28, 29). Acelaşi principiu se aplică şi în căsătorie. Dat fiind faptul că Dumnezeu consideră căsătoria drept o legătură pe viaţă, alegerea unui partener nu trebuie, desigur, să fie pripită. Şi fii atent dacă tu însuţi eşti pregătit să duci pînă la capăt ceea ce ai început. Nici chiar curtarea nu este un lucru care să poată fi tratat cu uşurinţă, ca un joc. A te juca cu sentimentele altei persoane este un sport plin de cruzime, iar mîhnirea şi rănile afective cauzate astfel pot dura mult timp. — Proverbele 10:23; 13:12.
38 Un tînăr prudent, care are în vedere să se căsătorească, ar fi bine să asculte de sfaturile persoanelor mai în vîrstă, îndeosebi de sfaturile celor care au dovedit că se preocupă sincer de binele său. Iov 12:12 ne reaminteşte valoarea acestui lucru, spunînd: „La bătrîni este înţelepciunea şi într-o viaţă lungă priceperea“. Ascultă de glasul experienţei. Mai presus de orice, „încrede-te în DOMNUL [Iehova, NW] din toată inima ta şi nu te sprijini pe înţelepciunea ta. Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările“. — Proverbele 3:5, 6.
39. Cum le poate fi Biblia de folos persoanelor care sînt deja căsătorite?
39 Mulţi dintre cei care citesc aceste cuvinte poate sînt deja căsătoriţi. Deşi, într-o oarecare măsură, fundamentul căsătoriei lor a fost deja pus, Biblia îi poate ajuta să facă schimbări acolo unde este necesar, fapt care va duce la rezultate pline de satisfacţie. Indiferent care este situaţia căsătoriei tale, ea poate fi îmbunătăţită dacă vei medita în continuare la sfaturile Creatorului referitoare la fericirea familială.
[Întrebări de studiu]
[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]
Poate căsnicia ta să reziste în timpuri furtunoase?
