Bucură inima părinţilor tăi
Capitolul 12
Bucură inima părinţilor tăi
1. De ce este corect să-ţi onorezi părinţii?
INDIFERENT că sîntem încă foarte tineri, că ne îndreptăm spre maturitate sau că sîntem deja bărbaţi şi femei la vîrsta adultă, cu toţii sîntem copii ai unor părinţi. Ar fi greu de evaluat valoarea celor aproximativ 20 de ani de îngrijiri, muncă, bani şi eforturi pline de sacrificiu de sine care au fost cheltuite pentru majoritatea dintre noi, din fragedă copilărie pînă la vîrsta adultă. Şi, în realitate, părinţii noştri ne-au dat fiecăruia dintre noi ceva ce nu ne este posibil să le dăm înapoi, deoarece, pe lîngă orice alt lucru pentru care le-am putea fi datori, lor le datorăm viaţa noastră din prezent. Fără ei, nu am fi existat. Numai acest adevăr incontestabil ar trebui să fie un motiv mai mult decît suficient pentru a da ascultare poruncii divine: „«Onorează pe tatăl tău şi pe mama ta»; este prima poruncă însoţită de o promisiune: «ca să-ţi meargă bine şi să dăinuieşti multă vreme pe pămînt»“. — Efeseni 6:2, 3, NW.
2. De ce ar trebui să ne simţim îndatoraţi faţă de părinţii noştri?
2 Cu toate că, în primul rînd, îi sîntem datori Creatorului nostru, ca adevărata Sursă a vieţii, ar trebui totuşi să avem un profund sentiment de îndatorire faţă de părinţii noştri. Ce le putem da în schimb pentru ceea ce ne-au dat ei? Fiul lui Dumnezeu a spus că viaţa nu poate fi cumpărată nici cu toate averile lumii, pentru simplul motiv că vieţii nu i se poate fixa un preţ (Marcu 8:36, 37; Psalmul 49:6–8). Cuvîntul lui Dumnezeu ne spune: „Să nu datoraţi nimănui nimic, decît să vă iubiţi unii pe alţii“ (Romani 13:8). În mod deosebit, ar trebui să ne simţim impulsionaţi să continuăm a le arăta iubire părinţilor noştri, acesta fiind un lucru pe care li-l datorăm atît timp cît şi ei, şi noi sîntem în viaţă. Cu toate că nu le putem da viaţă aşa cum ne-au dat ei nouă, putem contribui cu ceva pentru a le face viaţa demnă de trăit. Putem contribui la bucuria lor şi la faptul de a avea un sentiment de profundă satisfacţie. Noi putem face acest lucru într-un mod aparte, cum nu l-ar putea face probabil nici o altă persoană, deoarece noi sîntem copiii lor.
3. Conform cu Proverbele 23:24, 25, ce calităţi ale unui copil pot contribui la bucuria părinţilor săi?
3 Proverbele 23:24, 25 afirmă: „Tatăl celui drept va avea multe bucurii şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură de el. Să se bucure tatăl tău şi mama ta, să se înveselească cea care te-a născut“. Este o dorinţă naturală a părinţilor să se poată mîndri cu ceea ce fac copiii lor, să-şi găsească plăcerea în ei. Aşa stau oare lucrurile în cazul părinţilor tăi?
4. La ce anume îi îndeamnă Coloseni 3:20 pe copii?
4 Acest lucru depinde în mare măsură de faptul de a le respecta cu adevărat poziţia şi de a asculta de sfaturile lor. Pe cei care sînt încă tineri, Dumnezeu îi sfătuieşte: „Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate, căci lucrul acesta este plăcut în Domnul“ (Coloseni 3:20). „În toate“ nu înseamnă, desigur, că părinţii au autoritatea să pretindă lucruri care nu sînt în armonie cu Cuvîntul lui Dumnezeu, ci arată că, atît timp cît sîntem tineri, ei sînt răspunzători să ne îndrume în toate aspectele vieţii. — Proverbele 1:8.
5. Ce ar putea să se întrebe un tînăr dacă ar fi să se gîndească ce anume ar aştepta el din partea propriilor săi copii?
5 Eşti tu încă tînăr? Într-o zi s-ar putea să devii părinte. Ţi-ai dori nişte copii care să te trateze cu respect, sau care să te sfideze, pretinzînd eventual că te ascultă, dar dovedindu-se nesupuşi cînd nu mai sînt sub ochii tăi? Proverbele 17:25 declară că, în loc să aducă bucurie, „un fiu nebun aduce necaz tatălui său şi amărăciune celei ce l-a născut“. Aşa cum ai capacitatea de a-i face fericiţi pe părinţii tăi, tot la fel poţi, mai mult decît oricine altcineva, să le produci o profundă întristare şi dezamăgire. Conduita ta va dovedi care este alternativa pe care ai ales-o.
DOBÎNDIREA ÎNŢELEPCIUNII PRETINDE TIMP
6. Din ce ilustrare reiese că înţelepciunea vine, de obicei, odată cu vîrsta?
6 Este bine ca tinerii să aprecieze faptul că vîrsta este un factor important în dobîndirea înţelepciunii. Ai tu acum 10 ani? Atunci poţi observa că ştii mai mult decît atunci cînd aveai 5 ani, nu-i aşa? Ai cumva 15 ani? Ştii mai mult decît atunci cînd aveai 10 ani, nu-i aşa? Te apropii cumva de 20? Trebuie să apreciezi că ştii şi mai mult decît atunci cînd aveai 15 ani. Este uşor să te uiţi înapoi şi să observi că vîrsta te face mai înţelept, dar este dificil să priveşti înainte şi să recunoşti acest adevăr. Indiferent cît de înţeleaptă se poate simţi o persoană tînără, el sau ea ar trebui să-şi dea seama că viitorul poate şi trebuie să-i aducă mai multă înţelepciune.
7. Ce lecţie referitoare la înţelepciune putem învăţa din sfatul dat regelui Roboam?
7 Ce iese în evidenţă de aici? Că părinţii tăi, deoarece sînt mai în vîrstă decît tine şi au mai multă experienţă decît ai tu, sînt totodată, în mod raţional, mai înţelepţi decît tine în a face faţă problemelor vieţii. Pentru mulţi tineri acest lucru este greu de acceptat. Ei s-ar putea referi la cei în vîrstă ca fiind „depăşiţi“. Unii s-ar putea să fie, dar mulţi nu sînt, după cum nu toţi tinerii sînt iresponsabili, chiar dacă unii sînt. Nu este un lucru neobişnuit ca tinerii să se creadă mai înţelepţi decît cei în vîrstă. Un rege al Israelului a făcut această greşeală, fapt care a dus la rezultate dezastruoase. Cînd regele Roboam, în vîrstă de 41 de ani, l-a succedat ca rege pe tatăl său, Solomon, poporul a cerut să le uşureze poverile. Roboam s-a consultat cu bătrînii, care l-au sfătuit să manifeste blîndeţe şi bunăvoinţă. Apoi s-a îndreptat spre tineri, iar ei i-au recomandat să ia măsuri aspre. Roboam a urmat sfatul lor. Rezultatul? Zece din cele 12 triburi s-au răzvrătit şi Roboam a rămas numai cu o şesime din regatul său. Nu tinerii, ci bătrînii îi dăduseră sfatul înţelept. „La bătrîni este înţelepciunea şi într-o viaţă lungă priceperea.“ — Iov 12:12; 1 Împăraţi 12:1–16; 14:21.
8. Ce atitudine ne încurajează Biblia să avem faţă de persoanele în vîrstă, inclusiv faţă de părinţii noştri?
8 Nu considera sfatul părinţilor tăi demodat doar pentru că ei nu mai sînt tineri. Dimpotrivă, Cuvîntul lui Dumnezeu spune: „Ascultă pe tatăl tău, din care te-ai născut, şi nu nesocoti pe mama ta, cînd a îmbătrînit“. Vîrsta înaintată merită respect. „Trebuie să te ridici înaintea părului cărunt şi trebuie să manifeşti consideraţie faţă de persoana unui om bătrîn şi trebuie să-ţi fie teamă de Dumnezeul tău. Eu sînt Iehova.“ Ce-i drept, mulţi tineri ignoră aceste porunci. Dar aceasta nu le-a adus fericire — nici lor şi, desigur, nici părinţilor lor. — Proverbele 23:22; Leviticul 19:32, NW.
FĂ-ŢI PARTEA TA
9. Cum este afectată o familie cînd unul dintre membrii ei se lamentează în mod inutil sau este rebel?
9 Nu există nici o modalitate de a evita următorul lucru — ceea ce faci îi afectează pe alţii. Dacă un membru al familiei suferă, toţi sînt neliniştiţi. De asemenea, dacă unul se lamentează sau este rebel, pacea întregii familii este tulburată. Pentru a avea o viaţă de familie fericită, fiecare trebuie să-şi facă partea lui. — Compară cu 1 Corinteni 12:26.
10. De ce este util pentru copii să înveţe să muncească bine?
10 Există lucruri pozitive şi constructive pe care le poţi face. Părinţii lucrează din greu pentru a se îngriji de necesităţile familiei. Dacă eşti tînăr şi locuieşti cu familia, îi poţi ajuta. O mare parte din viaţă este petrecută muncind. Unii se plîng de lucrul acesta. Dar dacă vei învăţa să munceşti bine şi o vei face dintr-o motivaţie bună, acest lucru îţi va aduce o satisfacţie autentică. Pe de altă parte, o persoană care nu-şi face partea sa, ci aşteaptă ca alţii să facă totul pentru ea, nu va cunoaşte niciodată această satisfacţie şi va fi o sursă de iritare pentru alţii, „ca fumul pentru ochi“, după cum spune Biblia (Proverbele 10:26; Eclesiastul 3:12, 13). Astfel, cînd ţi se încredinţează unele sarcini în gospodărie, îndeplineşte-le şi fă-le bine. Iar dacă vrei într-adevăr să le produci plăcere părinţilor tăi, fă ceva în plus, ceva ce nu ţi s-a cerut să faci. Vei constata probabil că această activitate este cea mai plăcută dintre toate — deoarece ai făcut-o numai din dorinţa inimii tale de a le aduce bucurie.
11.Cum se pot reflecta în mod favorabil cuvintele şi acţiunile unui copil asupra părinţilor săi?
11 Cînd oamenii sînt impresionaţi de un tînăr, aproape întotdeauna doresc să ştie al cui fiu sau fiică este. Cînd tînărul David a demonstrat un curaj şi o credinţă remarcabile, regele Saul a întrebat imediat: „Al cui fiu este tînărul acesta?“ (1 Samuel 17:55–58). Tu porţi numele familiei tale. Ceea ce faci şi felul tău de a fi vor influenţa modul în care vor privi oamenii acest nume şi pe părinţii care ţi l-au dat. Există multe feluri în care le poţi aduce onoare părinţilor tăi — în cartierul tău şi la şcoală — dînd dovadă de bunăvoinţă, serviabilitate, respect şi atitudine prietenoasă faţă de alţii. Iar în felul acesta îl vei onora totodată pe Creatorul tău. — Proverbele 20:11; Evrei 13:16.
12. De ce este bine pentru copii să coopereze cu părinţii lor în eforturile acestora de a-i instrui?
12 Fericirea părinţilor tăi este strîns legată de propria ta fericire. Eforturile lor de a te educa sînt menite să-ţi dea un început bun pe calea vieţii. Cooperază cu ei şi le vei produce o mare plăcere, deoarece ei nu-ţi doresc decît binele. Scriitorul inspirat a exprimat acest lucru astfel: „Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura“ (Proverbele 23:15). Dacă părinţii tăi recunosc responsabilitatea pe care o au înaintea lui Dumnezeu de a te îndruma pe căile adevăratei înţelepciuni, ajută-i să se achite în mod fidel de această responsabilitate. „Ascultă sfaturile şi primeşte învăţătura, ca să fii înţelept pe viitor.“ — Proverbele 19:20.
13. Ce l-ar putea ajuta pe un copil să aibă un punct de vedere corect despre restricţiile care îi sînt impuse de către părinţii lui?
13 Pot exista momente cînd ţi se pare că părinţii tăi cer prea mult de la tine sau că îţi impun prea multe restricţii. A atinge adevăratul echilibru în probleme de disciplinare nu este un lucru uşor. Într-o zi, cînd vei avea şi tu familie, vei constata, poate, că te confrunţi cu aceeaşi problemă. Dacă părinţii îţi impun restricţii în ce priveşte asocierea cu anumiţi tineri sau iau măsuri de precauţie ca să nu foloseşti droguri sau îţi limitează într-o anumită măsură asocierea cu persoane de sex opus, stai şi gîndeşte-te că este cu mult mai bine să ai nişte părinţi care te disciplinează decît să ai nişte părinţi nepăsători (Proverbele 13:20; 3:31)! Ţine cont de disciplinarea lor. Tu însuţi vei trage foloase, iar lor le vei bucura inima. — Proverbele 6:23; 13:1; 15:5; Evrei 12:7–11.
14, 15. Atunci cînd între membrii familiei se ivesc probleme, aplicarea căror principii biblice l-ar putea ajuta pe un copil să menţină pacea?
14 Desigur, în familie se pot ivi multe situaţii care nu sînt din vina ta. Dar modul în care reacţionezi influenţează atmosfera din casă. Biblia sfătuieşte: „Dacă este cu putinţă, atît cît depinde de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii“ (Romani 12:18). Nu este întotdeauna uşor să faci acest lucru. Toţi sîntem diferiţi; privim lucrurile în mod diferit şi reacţionăm diferit. Vor exista opinii şi dorinţe opuse. Să presupunem că conflictul este între tine şi fratele sau sora ta. Ai putea avea impresia că celălalt este egoist. Ce vei face?
15 Unii copii i-ar aduce cu promptitudine acuzaţie şi ar cere să intervină unul dintre părinţi. Sau, ar putea să-şi facă singuri dreptate, îmbrîncind şi lovind pentru a-şi impune voinţa. Dar un proverb inspirat spune: „Perspicacitatea unui om îi temperează cu certitudine mînia“ (Proverbele 19:11, NW). În ce fel? Prin faptul că îl determină să ia în considerare circumstanţele atenuante. (Poate că acţiunea nu a fost intenţionată.) Îl poate face să-şi amintească de multele ocazii cînd şi el a greşit. (Şi cît de recunoscător îi este lui Dumnezeu că l-a iertat!) Îl poate face totodată să-şi dea seama că, deşi fratele sau sora sa nu are dreptate, ar fi şi mai greşit din partea lui să permită ca mînia să tulbure pacea întregii familii. Despre o persoană care manifestă o astfel de perspicacitate, proverbul spune în continuare: „Şi este frumos din partea lui să treacă peste transgresiune“. — Vezi şi Coloseni 3:13, 14.
16. Ce linie de conduită urmată de copii le procură bucurie părinţilor temători de Dumnezeu?
16 În general, ceea ce produce bucurie inimii unor părinţi temători de Dumnezeu, produce bucurie şi inimii lui Iehova. Iar ceea ce îi supără pe ei, îl supără şi pe Iehova (Psalmul 78:36–41). Unii părinţi care nu cunosc modul de gîndire al lui Iehova Dumnezeu s-ar putea bucura dacă copiii lor ajung să se bucure de popularitate în lume, îşi fac o reputaţie, cîştigă bani mulţi etc. Părinţii al căror Dumnezeu este Iehova ştiu însă că această lume şi dorinţele ei trec, dar „cine face voia lui Dumnezeu rămîne în veac“ (1 Ioan 2:15–17). Aşadar, ceea ce îi face cu adevărat fericiţi este faptul de a-i vedea pe copiii lor ascultînd de Creatorul lor, înfăptuind voinţa sa şi reflectînd calităţile sale. Este adevărat că părinţii credincioşi sînt fericiţi atunci cînd copiii lor au rezultate bune la învăţătură în cadrul şcolii. Dar sînt şi mai fericiţi atunci cînd conduita acestora la şcoală şi în altă parte reflectă loialitate faţă de normele lui Dumnezeu şi dorinţa de a-i plăcea lui. Ei sînt deosebit de mulţumiţi cînd copiii lor continuă să-şi găsească plăcerea în căile lui Iehova chiar pe parcursul vieţii lor de adulţi.
RESPONSABILITATEA DE A SE ÎNGRIJI DE PĂRINŢI
17–19. Cum pot dovedi fiii şi fiicele de vîrstă adultă că îşi apreciază părinţii?
17 Interesul nostru faţă de părinţii noştri n-ar trebui să se răcească dacă părăsim casa părintească atunci cînd devenim adulţi. Noi dorim ca ei să fie fericiţi pînă la capătul vieţii lor. Timp de mulţi ani ei s-au îngrijit de necesităţile noastre, deseori cu sacrificii considerabile. Ce putem face acum pentru a ne dovedi aprecierea faţă de ei?
18 Putem păstra în minte cerinţa divină: „Onorează pe tatăl tău şi pe mama ta“ (Matei 19:19, NW). S-ar putea să fim ocupaţi. Dar trebuie să ne dăm seama ce mult valorează pentru părinţii noştri să audă ceva despre noi şi să îi vizităm.
19 Pe măsură ce anii trec, faptul de a-i ‘onora’ se poate manifesta în alte feluri. Dacă au nevoie de ajutor material, manifestă-ţi aprecierea faţă de tot ce au făcut ei pentru tine, precum şi faţă de normele drepte ale lui Iehova. Apostolul Pavel a scris referitor la cei înaintaţi în vîrstă: „Dacă o văduvă are copii sau nepoţi, aceştia să înveţe să fie evlavioşi [să practice devoţiunea sfîntă, NW] întîi faţă de cei din casa lor şi să răsplătească pe părinţi, căci lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu“. — 1 Timotei 5:3, 4.
20, 21. a) În armonie cu Matei 15:1–6, ce include faptul de a-ţi onora părinţii? b) Există ceva care ar putea scuza o persoană să nu-şi onoreze părinţii în felul acesta?
20 Faptul că ‘onorarea’ părinţilor ar putea include acordarea de sprijin material, reiese cu claritate din Scripturi. Cu o ocazie, fariseii l-au abordat pe Isus şi i-au acuzat pe discipolii săi că violează tradiţiile. Isus a răspuns: „Dar voi de ce încălcaţi porunca lui Dumnezeu din cauza tradiţiei voastre? De exemplu, Dumnezeu a zis: «Onorează-l pe tatăl tău şi pe mama ta», şi: «Cine insultă pe tată sau mamă să sfîrşească în moarte». Dar voi ziceţi: «Oricine spune tatălui său sau mamei sale: „Tot ce am şi de care ai putea beneficia din partea mea este un dar dedicat lui Dumnezeu“, nu trebuie să-şi onoreze deloc tatăl». Astfel aţi făcut fără efect cuvîntul lui Dumnezeu din cauza tradiţiei voastre“. — Matei 15:1–6, NW.
21 Declarînd că banii sau proprietăţile lor erau „un dar dedicat lui Dumnezeu“, ei erau, potrivit tradiţiei, eliberaţi de responsabilitatea de a se îngriji de părinţii lor. Dar Isus nu a fost de acord. Şi noi astăzi trebuie să luăm în considerare acest lucru. Este adevărat că, în multe ţări, ca rezultat al „asigurărilor sociale“, unele necesităţi ale celor în vîrstă pot fi satisfăcute. Dar, în realitate, sînt suficiente acele îngrijiri? Dacă nu, sau dacă astfel de îngrijiri nu există deloc, copiii care îşi onorează părinţii vor face tot ce le stă în putinţă pentru a satisface orice nevoie reală a acestora. Într-adevăr, faptul de a te îngriji de un părinte în vîrstă aflat în nevoie este, aşa cum a spus apostolul Pavel, o dovadă de „devoţiune sfîntă“, de devoţiune faţă de însuşi Iehova Dumnezeu, Întemeietorul aranjamentului familial.
22. Pe lîngă lucruri materiale, ce ar trebui să le dăm părinţilor noştri?
22 N-ar trebui niciodată să credem însă că dacă părinţii aflaţi în anii tîrzii ai vieţii dispun de hrana, îmbrăcămintea şi adăpostul necesar, nu le mai este necesar nimic. Ei au totodată necesităţi afective şi spirituale. Ei au nevoie de iubire şi de o atenţie încurajatoare, de multe ori în mod stringent. Toată viaţa avem nevoie să ştim că cineva ne iubeşte, că aparţinem cuiva, că nu sîntem singuri. Copiii n-ar trebui să-şi abandoneze părinţii în vîrstă fie că este vorba de necesităţile lor fizice, fie de cele afective. „Cine jefuieşte pe tatăl său şi alungă pe mama sa este un fiu care aduce ruşine şi dispreţ.“ — Proverbele 19:26.
23. Cum poate fi un copil o sursă de bucurie pentru părinţii săi?
23 Din copilărie pînă la vîrsta adultă, copiii ocupă un loc important în viaţa părinţilor lor. Mulţi copii sînt o sursă de tristeţe şi dezamăgire. Dar dacă respecţi poziţia părinţilor tăi şi asculţi sfaturile lor, dacă exprimi o iubire şi afecţiune autentică faţă de ei, poţi fi o sursă zilnică de bucurie pentru inima lor. Da, „dă-i tatălui tău şi mamei tale motive de bucurie, fă să se bucure cea care te-a născut“. — Proverbele 23:25, New English Bible.
[Întrebări de studiu]
