Capitolul 3

După ziua nunţii

1. Cum poate fi util într-o căsnicie genul de cooperare descris în Eclesiastul 4:9, 10?

NUNTA a trecut şi tu împreună cu partenerul tău sînteţi stabiliţi ca o familie nouă. Este completă fericirea ta? Nu mai eşti singur, ci ai un tovarăş în care ai încredere, cu care împărtăşeşti atît bucuriile, cît şi problemele tale. Constaţi că Eclesiastul 4:9, 10 este valabil şi în cazul tău? „Mai bine doi decît unul, căci iau o răsplată cu atît mai bună pentru munca lor. Căci dacă se întîmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur cînd cade, fără să aibă pe altul să-l ridice!“ Prosperă căsătoria voastră cu ajutorul unei colaborări de acest fel? De obicei este nevoie de un anumit timp şi de eforturi pentru a putea realiza această fericită unire a două vieţi. Dar, din nefericire, în multe căsnicii acest lucru nu se realizează niciodată.

2, 3. a) Care sînt realităţile vieţii pe care trebuie să le înfrunţi după ziua nunţii? b) De ce este pur şi simplu raţional să te aştepţi că vei avea de făcut unele acomodări după ce te-ai căsătorit?

² În povestirile romantice, ceea ce constituie adesea o problemă este faptul ca cei care se iubesc să ajungă să fie împreună. Dar după aceea, ei trăiesc fericiţi pentru totdeauna. În viaţa reală, adevărata problemă constă în faptul de a trăi fericiţi după căsătorie, în viaţa de zi cu zi. După bucuriile zilei de nuntă, începe rutina vieţii cotidiene: să te trezeşti devreme, să mergi la locul de muncă, să faci cumpărături, să pregăteşti mîncarea, să speli vasele, să faci curăţenie în locuinţă etc.

³ Relaţia din cadrul căsătoriei pretinde unele acomodări. Amîndoi aţi intrat în căsnicie cel puţin cu unele  speranţe şi idealuri care nu sînt foarte practice şi realiste. Cînd acestea nu sînt satisfăcute, poate să apară o oarecare decepţie chiar după primele săptămîni. Dar, nu uita că ai făcut o mare schimbare în viaţa ta. Nu mai trăieşti singur sau împreună cu membrii familiei tale lîngă care ai fost toată viaţa pînă în prezent. Acum eşti împreună cu o persoană nouă pe care descoperi, poate, că nu o cunoşti atît de bine cum credeai. Programul tău este nou, locul tău de muncă s-ar putea să fie nou, bugetul tău nu mai este acelaşi şi trebuie să te obişnuieşti cu prieteni şi cu rude noi. Succesul căsniciei tale şi fericirea ta depind de dispoziţia ta de a te acomoda.

EŞTI FLEXIBIL?

4. Ce principii scripturale ar putea-o ajuta pe o persoană căsătorită să facă adaptări (1 Corinteni 10:24; Filipeni 4:5)?

⁴ Unii constată că, din cauza mîndriei, le este greu să fie flexibili. Dar, aşa cum spune Biblia, „mîndria merge înaintea distrugerii şi un duh îngîmfat înaintea căderii“. A persista în încăpăţînare poate fi un lucru dezastruos (Proverbele 16:18). Isus a recomandat să fim dispuşi să ne plecăm capul şi să cedăm, spunînd că dacă cineva doreşte „să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa“, iar dacă cineva doreşte „să mergi cu el o milă, mergi cu el două“. Mai degrabă decît să ajungi la dispută cu cineva care îţi este apropiat, apostolul Pavel întreabă: „Pentru ce nu suferiţi mai bine să fiţi nedreptăţiţi?“ (Matei 5:40, 41; 1 Corinteni 6:7). Dacă creştinii pot merge atît de departe pentru a menţine pacea cu alţii, cu siguranţă că două persoane căsătorite care se iubesc ar trebui să fie în stare să se acomodeze astfel încît proaspăta lor legătură conjugală să aibă succes.

5. Cum poate cineva să gîndească în mod pozitiv sau negativ despre partenerul său de căsătorie?

⁵ Pretutindeni există posibilităţi pentru ca cineva să fie fericit sau nefericit. La care lucruri vei fi foarte atent? Te vei concentra asupra celor pozitive, sau vei insista asupra celor negative? Tînăra soţie ar putea  gîndi: ‘Acum cînd sîntem căsătoriţi, unde este bărbatul romantic care obişnuia să meargă cu mine în locuri interesante şi care îşi petrecea timpul cu mine? S-a afundat în rutină. Mă consideră drept ceva normal în viaţa lui. Categoric, nu mai este bărbatul pe care l-am cunoscut înainte!’ Sau înţelege ea şi apreciază faptul că el lucrează acum din greu pentru a se îngriji bine de familia sa? Iar tînărul soţ remarcă oare că soţia sa depune eforturi pentru a pregăti mîncarea şi a face curăţenie, că uneori este foarte obosită şi nu are atît de mult timp la dispoziţie pentru a căuta să aibă o înfăţişare încîntătoare? Sau îşi spune: ‘Ce s-a întîmplat cu tînăra fermecătoare cu care m-am căsătorit? Acum, cînd are soţ s-a schimbat’?

6. Cînd soţul şi soţia conlucrează realmente pentru a da succes căsniciei lor, cum afectează acest lucru relaţia lor reciprocă?

⁶ Amîndoi ar trebui să dovediţi maturitate şi să vă daţi seama că nici unul nu mai are timp sau energie să facă toate lucrurile pe care le făcea înainte de căsătorie. Acum este momentul să dovediţi flexibilitate şi să acceptaţi responsabilitatea plină de satisfacţii de a face un succes din căsătoria voastră. O persoană poate ruina o căsătorie, dar pentru a face ca ea să aibă succes este nevoie de doi. Faptul de a face ca o căsătorie să aibă succes consituie o realizare. O realizare presupune să îndeplineşti ceva în pofida dificultăţilor. Cînd amîndoi vă uniţi în a depune acest efort, fiecare din voi dăruieşte o parte din el în această realizare. Acest efort conjugat care are un ţel comun vă leagă unul de altul; vă apropie mai mult; vă face din doi, unul. Cu timpul, acest lucru creează o legătură de iubire care depăşeşte tot ce aţi simţit înainte de căsătorie şi, trăind o astfel de fericire unificatoare, devine o plăcere pentru fiecare să se acomodeze cu diferenţele de vederi ale celuilalt.

7. Dacă trebuie luate decizii, cînd este bine să cedezi?

⁷ În timp ce iubirea creşte, mîndria dispare şi este o fericire nu numai în a da, ci şi în a ceda atunci cînd sînt  implicate nu principii, ci preferinţe personale. Poate că este vorba de cumpărarea unor articole pentru locuinţă sau de modul de a petrece concediul. Atunci cînd fiecare se dovedeşte preocupat de fericirea celuilalt, cuplul începe să corespundă cuvintelor apostolului Pavel: „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora“. — Filipeni 2:4.

O CONCEPŢIE ECHILIBRATĂ DESPRE SEXUALITATE

8, 9. Care este punctul de vedere scriptural cu privire la relaţiile intime?

⁸ Biblia nu face exces de pudoare cînd este vorba de relaţiile sexuale. Prin figuri de stil poetice, ea arată extazul pe care îl pot procura aceste relaţii atît soţului, cît şi soţiei; ea accentuează totodată faptul că relaţiile sexuale trebuie să aibă loc numai între soţ şi soţie. Acest pasaj se găseşte în Proverbele 5:15–21:

„Bea apă din fîntîna ta şi din izvoarele puţului tău. Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară şi să-ţi curgă rîurile pe străzi? Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine. Izvorul tău să fie binecuvîntat şi bucură-te de soţia tinereţii tale. Cerboaică iubită, căprioară plăcută: pieptul ei să te îmbete totdeauna, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei. Şi pentru ce, fiul meu, ai fi îndrăgostit de o străină şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute? Căci căile omului sînt înaintea ochilor DOMNULUI [lui Iehova, NW] şi El vede toate cărările lui“.

⁹ Ar fi o greşeală însă să supraaccentuăm problema sexualităţii pînă într-atît încît să se creeze impresia că succesul unei căsnicii depinde de viaţa sexuală a cuplului, sau că aceasta ar putea compensa slăbiciunile grave manifestate în alte domenii ale vieţii de familie. Potopul de informaţii referitoare la sexualitate din cărţi, filme şi reclame — multe dintre ele fiind chiar destinate să stîrnească dorinţele erotice — creează impresia că sexualitatea este un lucru vital. Dar Cuvîntul lui Dumnezeu nu este de acord cu această  idee, el recomandînd stăpînire de sine în toate domeniile vieţii. Chiar în cadrul căsniciei, abandonarea oricăror măsuri restrictive poate duce la practici care degradează relaţia conjugală. — Galateni 5:22, 23; Evrei 13:4.

10. Care sînt cîteva lucruri care trebuie luate în considerare şi care pot ajuta un cuplu căsătorit să se acomodeze pe plan sexual?

¹⁰ Acomodarea sexuală este deseori dificilă şi poate pretinde cîtva timp după ziua nunţii. Acest lucru se datoreşte de obicei unei lipse de cunoştinţă şi de discernămînt în ceea ce priveşte necesităţile partenerului. Poate fi util faptul de a vorbi despre acest lucru, înainte de căsătorie, cu un prieten căsătorit pe care îl respecţi. Bărbatul şi femeia nu numai că sînt concepuţi în mod diferit, dar ei şi simt în mod diferit. A manifesta consideraţie faţă de nevoia de tandreţe a femeii este un lucru important. Dar nu ar trebui să existe nici sentimente negative de falsă modestie sau pudoare, nici sentimentul că sexualitatea este ceva ruşinos. De asemenea, actul sexual nu ar trebui să devină o acţiune de cucerire, aşa cum cred unii bărbaţi. „Soţul să-i dea soţiei ce-i datoreşte, spune Biblia, şi tot aşa şi soţia faţă de soţul ei.“ Iar în timp ce fac acest lucru, este potrivit următorul principiu biblic: „Nimeni să nu caute folosul său, ci al altuia“. Dacă de ambele părţi există această iubire şi dorinţă de a plăcea, se va realiza o bună acomodare. — 1 Corinteni 7:3; 10:24.

DEZACORDURI NU NEAPĂRAT DEZAGREABILE

11–13. Cînd există dezacorduri, ce trebuie să păstrăm în minte astfel încît divergenţele să nu degenereze în neînţelegeri serioase?

¹¹ Nu există pe pămînt doi oameni care să fie exact la fel. Fiecare este în mod distinct altfel. Acest lucru mai înseamnă că nu există doi oameni care să fie de acord în toate. Majoritatea dezacordurilor sînt neînsemnate, dar unele dintre ele pot fi serioase. Există căsnicii în care dezacordurile dau naştere imediat unor scene în  care cei doi strigă unul la altul, se îmbrîncesc, se lovesc şi aruncă cu obiecte; fie un partener, fie celălalt pleacă, poate, pentru o perioadă de cîteva zile sau cîteva săptămîni, sau cei doi pur şi simplu încetează să mai vorbească unul cu altul. Este foarte posibil însă să existe dezacorduri fără să apară astfel de situaţii. Cum anume? Înfruntîndu-le pe baza unui anumit adevăr fundamental.

¹² Toţi sîntem imperfecţi, toţi avem defecte, iar slăbiciunile se manifestă în pofida celor mai bune intenţii ale noastre. Apostolul Pavel a constatat că acest lucru era adevărat chiar în cazul său: „Căci nu practic binele pe care îl vreau, ci răul pe care nu îl vreau, iată ce fac!“ (Romani 7:19). Noi am moştenit păcatul de la primii noştri părinţi. Perfecţiunea depăşeşte puterile noastre. De aceea, „cine poate zice: «Mi-am curăţit inima, sînt curat de păcatul meu»?“ — Proverbele 20:9; Psalmul 51:5; Romani 5:12.

¹³ Noi ne acceptăm propriile slăbiciuni şi le găsim scuze. Nu putem oare să acceptăm şi să scuzăm şi slăbiciunile partenerului nostru conjugal? Fără îndoială, noi recunoaştem cu promptitudine că sîntem păcătoşi, dar batem oare în retragere şi ezităm să recunoaştem acest lucru atunci cînd este vorba despre un păcat anume? Şi dăm noi dovadă de perspicacitate pentru a înţelege că această ezitare de a recunoaşte că a greşit este tipică oricărui om, inclusiv partenerului nostru de căsătorie, şi manifestăm indulgenţă faţă de el? „Înţelepciunea îl face pe om încet la mînie şi este o cinste pentru el să uite greşelile“, spune proverbul inspirat. Fără îndoială că tu, la fel ca toţi ceilalţi, subscrii la principiul exprimat în „regula de aur“. Isus a rostit-o în celebra sa Predică de pe munte: „Deci tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel“. Majoritatea oamenilor acordă prea puţin respect acestei reguli; puţini sînt cei ce o practică. Aplicarea ei cu sinceritate ar soluţiona problemele relaţiilor umane, inclusiv pe cele conjugale. — Proverbele 19:11; Matei 7:12.

14, 15. a) Care poate fi rezultatul cînd un partener îl compară în mod nefavorabil pe celălalt cu o altă persoană? b) Referitor la ce lucru se fac uneori astfel de comparaţii neînţelepte?

 ¹⁴ Fiecăruia dintre noi îi place să fie considerat şi tratat ca o individualitate. Cum reacţionăm atunci cînd o persoană ne compară în mod defavorabil cu altcineva, considerînd, probabil, că aptitudinile sau calităţile noastre sînt inferioare? În general, ne simţim lezaţi sau iritaţi. Într-adevăr, noi spunem: ‘Dar eu nu sînt acea persoană. Eu sînt EU’. Astfel de comparaţii, în general, nu sînt stimulatoare, deoarece dorim să fim trataţi cu înţelegere.

¹⁵ Să ilustrăm acest lucru: Îţi exprimi tu, ca soţ, aprecierea pentru mesele pe care le pregăteşte soţia ta, sau te plîngi că ea nu găteşte ca mama ta? Ştii tu cît de bine putea găti mama ta cînd era proaspăt căsătorită? Poate că soţia ta se descurcă mai bine decît ea atunci. Dă-i o şansă soţiei tale să facă progrese în ce priveşte noile ei îndatoriri şi să devină specialistă în aceste domenii. Iar tu, ca soţie, te plîngi că tînărul tău soţ nu aduce acasă un salariu ca al tatălui tău? Cît a cîştigat tatăl tău cînd era proaspăt căsătorit? Dar nu aceste lucruri contează. Ceea ce contează este ajutorul pe care îl acorzi tu soţului tău. Te scoli şi îi pregăteşti micul dejun înainte ca el să meargă la lucru, astfel încît să simtă că tu îl susţii şi apreciezi eforturile lui? Vă certaţi din cauza rudelor, sau aveţi dezacorduri în legătură cu prieteniile pe care urmează să le întreţineţi sau cu privire la modalităţile de a vă destinde? Astfel de dezacorduri şi altele de acest gen se pot ivi. Cum le veţi soluţiona?

16. Ce este greşit în teoria conform căreia certurile violente ajută la rezolvarea dificultăţilor?

¹⁶ Unii psihologi moderni pretind că certurile sînt utile în rezolvarea dificultăţilor. Conform teoriei lor, frustrările apar, generează tensiune şi în final explodează într-o ceartă violentă. În cursul acestor explozii de mînie, resentimentele care au fost ţinute în frîu  timp îndelungat ies la iveală, li se dă curs liber şi sînt eliminate, aşa susţine teoria. Pînă cînd are loc lucrul acesta, frustrările sînt ţinute ascunse în interior, unde fierb tot mai tare, iar apoi, ceva mai tîrziu, se revarsă în clocot. Dar există pericolul grav ca aceste izbucniri de mînie să te determine să spui lucruri pe care nu vrei să le spui şi se pot cauza răni care nu mai pot fi vindecate. Ai putea să-l nedreptăţeşti atît de grav pe celălalt, încît între voi se poate ridica o barieră pe care nu o mai poţi înlătura nicicînd. Aşa cum avertizează Proverbele 18:19: „Un frate jignit este mai greu de cîştigat decît o cetate întărită şi certurile sînt ca zăvoarele unui palat“. Sfatul înţelept pe care îl găsim în Biblie este: „Curmă cearta înainte de a se înteţi“. — Proverbele 17:14.

COMUNICAŢI!

17. Ce se poate face pentru a preveni faptul ca dezacordurile să se dezvolte în interiorul cuiva şi să atingă proporţii explozive?

¹⁷ În loc să laşi dezacordurile să se dezvolte în interior pînă cînd ating proporţii explozive, este mult mai bine să discuţi despre ele de îndată ce se ivesc. Dacă te gîndeşti insistent la o nedreptate, aproape întotdeauna ajungi să ţi se pară mai gravă decît este în realitate. Discută imediat despre ea sau uit-o! Este vorba doar de o remarcă trecătoare? N-o lua în seamă. Este necesar să discuţi despre ea? A făcut partenerul tău ceva care te întristează? Nu-l condamna cu brutalitate; încearcă să ridici problema sub formă de întrebare sau să dai o sugestie care va deschide calea spre discuţie. De exemplu, ai putea spune: ‘Dragă, există ceva ce nu înţeleg. Ai putea să mă ajuţi?’ Apoi ascultă. Încearcă să înţelegi punctul de vedere al celuilalt. Ţine cont de avertismentul din Proverbele 18:13: „Cine răspunde fără să fi ascultat face o prostie şi îşi atrage ruşinea“. Niciunuia dintre noi nu-i place cînd cineva se grăbeşte să tragă concluzii greşite despre el. Astfel, în  loc să reacţionezi cu rapiditate, străduieşte-te să discerni intenţia sau motivul care se află în spatele acţiunii. Procedează aşa cum recomandă Proverbele 20:5: „Sfatul în inima unui om este ca o apă adîncă şi omul priceput ştie să scoată din ea“.

18. Ce ne poate ajuta să înlăturăm o dispoziţie negativă?

¹⁸ Eşti o persoană cu dispoziţie schimbătoare? Este greu să trăieşti cu o persoană capricioasă. Unii pretind că dispoziţia este în afara controlului nostru, ea fiind determinată de reacţiile chimice din creier. Indiferent că este aşa sau nu, sentimentele sînt molipsitoare. Putem fi reconfortaţi sau putem fi deprimaţi de către cei din jurul nostru. Muzica poate crea în noi diverse feluri de dispoziţie. Şi istorisirile pot face acest lucru. Gîndurile pe care le nutrim în mintea noastră influenţează modul nostru de a simţi. Dacă gîndeşti insistent asupra unor lucruri negative, vei fi deprimat; printr-un act de voinţă îţi poţi obliga mintea să se oprească asupra unor lucruri pozitive, optimiste. Gîndeşte-te la ele (Filipeni 4:8). Dacă constaţi că acest lucru este dificil, încearcă să efectuezi o activitate fizică dinamică — fă o muncă grea, fie că este vorba să smulgi buruieni, fie să freci podeaua; ieşi afară şi aleargă sau plimbă-te prin pădure; sau, mai bine, găseşte ceva util de făcut în folosul altcuiva — orice lucru care să-ţi îndrepte atenţia şi energia în altă parte. Este mult mai bine să întreţii o bună dispoziţie decît să nutreşti una rea. Şi este un lucru cu mult mai plăcut pentru tine şi, fără nici o îndoială, pentru partenerul tău!

19. Cum poate cineva să manifeste înţelegere faţă de dispoziţia partenerului de căsătorie?

¹⁹ Există totuşi momente cînd unele evenimente te mîhnesc profund, sau cînd suferi din cauza unei boli grave şi a unor dureri. Sau, în cazul soţiei tale, ciclurile lunare şi graviditatea produc variaţii mari în ce priveşte secreţia unor hormoni puternici care afectează sistemul nervos şi afectivitatea. O femeie poate trece  printr-o stare de tensiune premenstruală fără să-şi dea seama în mod conştient de lucrul acesta. Iată un factor major pe care soţul trebuie să-l păstreze în minte asfel încît, în loc să devină exasperat, să poată da dovadă de înţelegere. În astfel de împrejurări deosebite, atît soţul, cît şi soţia trebuie să recunoască cărui fapt se datorează o schimbare de temperament şi să reacţioneze într-un mod edificator. „Cine are o inimă înţeleaptă îşi arată înţelepciunea cînd vorbeşte şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui.“ Iar „prietenul adevărat iubeşte oricînd şi în nenorocire ajunge ca un frate [este un frate născut pentru timp de durere, NW]“. — Proverbele 16:23; 17:17.

20–22. a) De ce trebuie evitată gelozia nejustificată? b) Ce se poate face pentru a-i da partenerului de căsătorie un sentiment de siguranţă?

²⁰ Este partenerul tău de căsătorie gelos? Este potrivit ca o persoană să fie geloasă în ce priveşte reputaţia sa şi totodată a familiei sale. Aşa cum adrenalina dă impuls inimii pentru o nouă bătaie, la fel gelozia stimulează sufletul să apere ceva care-i este scump. Opusul geloziei este indiferenţa, iar noi n-ar trebui să fim indiferenţi în ce priveşte căsnicia noastră.

²¹ Dar există un alt gen de gelozie care este provocată de nesiguranţă şi este hrănită de imaginaţie. O asemenea gelozie iraţională şi exagerat de posesivă transformă căsnicia într-o închisoare insuportabilă în care încrederea şi iubirea adevărată nu pot supravieţui. „Iubirea nu este geloasă“ într-un astfel de mod, iar gelozia obsesivă „este putrezire pentru oase“. — 1 Corinteni 13:4, NW; Proverbele 14:30, NW.

²² Dacă partenerul tău are un motiv îndreptăţit să se simtă nesigur datorită geloziei, înlătură imediat acel motiv. Dacă nu există un motiv real, fă tot ce-ţi stă în putinţă pentru a consolida încrederea celui gelos prin cuvintele şi, ceea ce este mai important, prin acţiunile tale. Atinge-i inima!

23. Ce anume poate fi util să fie luat în considerare atunci cînd o persoană este înclinată să caute ajutorul celor din afară în rezolvarea problemelor conjugale?

 ²³ Pot oare cei din afară să fie utili în rezolvarea dezacordurilor dintre persoanele căsătorite? Este posibil, dar nu trebuie să fie solicitaţi decît în cazul în care ambii parteneri sînt de acord cu acest lucru. În primul rînd, „apără-ţi cauza împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă secretul altuia“ (Proverbele 25:9). Faptul de a le cere unor rude să arbitreze prezintă un risc deosebit. Este puţin probabil să dea dovadă de imparţialitate. Biblia spune în mod înţelept: „Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de soţia sa“ (Geneza 2:24). Acelaşi lucru se aplică şi soţiei în ceea ce priveşte relaţia cu părinţii ei şi cu soţul ei. În loc să-i roage pe părinţi sau pe rude să arbitreze, luînd poziţie de partea unui partener în dauna celuilalt, soţul şi soţia ar trebui să se alipească unul de altul, recunoscînd că problemele lor le aparţin şi că este necesar să le rezolve împreună. Faptul de a face apel la persoane din afară fără consimţămîntul celuilalt partener vă înjoseşte pe amîndoi în faţa altora. Dacă veţi comunica în mod deschis, cinstit şi iubitor, nu va exista nici un motiv pentru care să nu vă puteţi soluţiona singuri problemele. Pot fi consultate alte persoane mature pentru a le cere sfatul, dar soluţia îţi aparţine, în ultimă instanţă, ţie şi partenerei tale.

24, 25. Ce poate face cineva dacă mîndria stînjeneşte rezolvarea unei probleme conjugale?

²⁴ ‘Să nu aveţi despre voi gînduri înalte, mai presus de ceea ce se potriveşte’, sfătuieşte Pavel (Romani 12:3). Apoi el adaugă: „Să luaţi iniţiativa în a vă arăta onoare unii altora“ (Romani 12:10, NW). Cîteodată, cînd mîndria ne este rănită, aceste sfaturi ne ajută să reflectăm la faptul că în realitate nu sîntem atît de mari. Cu siguranţă, nu sîntem mari în comparaţie cu pămîntul, iar pămîntul este el însuşi mic în cadrul sistemului solar, care, la rîndul lui, este minuscul în  univers. În ochii lui Iehova, „toate popoarele sînt ca o nimica . . . nu sînt decît nimicnicie şi deşertăciune“ (Isaia 40:17). Astfel de gînduri ne ajută să privim în perspectivă, să observăm că s-ar putea ca dezacordurile să nu implice, la urma urmei, lucruri atît de importante.

²⁵ Uneori, un simţ al umorului ne poate ajuta să ne reţinem a ne lua prea în serios. Faptul de a putea să rîzi de tine însuţi este un semn al maturităţii şi netezeşte multe drumuri aspre din viaţă.

„ARUNCĂ-ŢI PÎINEA PE APE“

26, 27. Ce principii biblice ar trebui aplicate atunci cînd partenerul cuiva nu reacţionează la eforturile sale de a reglementa divergenţele în mod paşnic, şi de ce?

²⁶ Ce poţi face dacă partenerul tău nu reacţionează la eforturile tale de a soluţiona divergenţele în mod paşnic? Urmează sfatul Bibliei: „Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău“. Isus este modelul nostru de imitat: „Cînd era insultat, nu răspundea cu insulte“. Practica obişnuită printre oameni este să răspundă cu aceeaşi monedă. Dar dacă adopţi această conduită îi laşi pe alţii să te modeleze, să-ţi formeze felul de a fi. În realitate, îţi formează felul lor de a fi. A lăsa să se întîmple lucrul acesta înseamnă a te renega pe tine însuţi împreună cu ceea ce are valoare pentru tine, cu principiile la care ţii. Imită-l mai degrabă pe Isus care ţine în mod fidel la felul său de a fi, fără să fie schimbat de slăbiciunile celor din jurul lui: „Dacă Îi sîntem necredincioşi, El rămîne credincios, căci nu Se poate tăgădui pe Sine Însuşi“. — Romani 12:17; 1 Petru 2:23; 2 Timotei 2:13.

²⁷ Dacă eşti suficient de tare să opreşti un curs al răului prin bine, poţi iniţia un curs al binelui. „Un răspuns blînd potoleşte mînia“ (Proverbele 15:1). Un răspuns blînd nu izvorăşte din slăbiciune, ci din tărie, iar partenerul tău va simţi lucrul acesta. Întrucît majoritatea oamenilor răspund cu aceeaşi monedă,  faptul că-ţi vei croi drum cu binele poate deturna cursul lucrurilor de la rău spre bine. Aceasta reiese din anumite texte scripturale. „Cel ce udă pe alţii va fi udat şi el.“ „Cu ce măsură veţi măsura, cu acea vi se va măsura.“ „Aruncă-ţi pîinea pe ape şi după multe zile o vei găsi iarăşi“ (Proverbele 11:25; Luca 6:38; Eclesiastul 11:1). Poate că va fi nevoie de timp pînă cînd binele pe care-l faci îţi va aduce o recoltă de bine din partea partenerului tău. Nu semeni sămînţa într-o zi ca să recoltezi în ziua următoare. Totuşi, „ce seamănă omul, aceea va şi secera . . . Să nu obosim făcînd binele, căci la timpul potrivit vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală“. — Galateni 6:7–9.

28. Care sînt cîteva dintre excelentele principii din cartea biblică Proverbele care ne pot ajuta să promovăm o viaţă de familie fericită, şi cum?

²⁸ Iată cîteva texte scripturale şi întrebări care pot fi examinate de către cuplurile căsătorite:

Proverbele 14:29: „Cel care este încet la mînie este abundent în discernămînt, dar cel nerăbdător ridică în slavă prostia“ (NW). Dacă-ţi faci timp să te gîndeşti, nu descoperi adesea că nu ai motive întemeiate să fii mînios?

Proverbele 17:27: „Oricine îşi reţine cuvintele posedă cunoştinţă, iar un om cu discernămînt are spiritul calm“ (NW). Îţi păstrezi spiritul calm şi îţi reţii cuvintele care ar putea face ca spiritul partenerului tău să se înfierbînte?

Proverbele 25:11: „Un cuvînt spus la timpul potrivit este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint“. Cuvîntul care este potrivit la un moment dat poate fi nepotrivit într-un alt moment. Eşti tu atent să vezi care este cuvîntul potrivit la timpul potrivit?

Proverbele 12:18: „Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare“. Înainte de a vorbi, stai să te gîndeşti ce efect vor avea cuvintele tale asupra partenerului tău?

 Proverbele 10:19: „Cine vorbeşte mult nu se poate să nu greşească, dar cel ce-şi ţine buzele este înţelept“. Uneori, cînd sîntem necăjiţi spunem mai mult decît vrem să spunem, iar după aceea ne pare rău. Te fereşti de lucrul acesta?

Proverbele 20:3: „Este o cinste pentru om să se ferească de certuri; dar orice nebun se lasă stăpînit de aprindere“. Pentru o ceartă este nevoie de doi. Eşti tu suficient de matur pentru a te opri primul?

Proverbele 10:12: „Ura stîrneşte certuri, dar dragostea acoperă toate greşelile“. Readuci mereu în discuţie vechi dispute, sau îţi iubeşti suficient de mult partenerul pentru a înlătura amintirea lor?

Proverbele 14:9: „Un nebun este prea arogant ca să acorde compensaţie; oamenii integri ştiu ce înseamnă reconcilierea“ (New English Bible). Eşti tu prea mîndru pentru a face concesii şi pentru a căuta pacea în căsnicia ta?

Proverbele 26:20: „Cînd nu mai sînt lemne, focul se stinge“. Poţi tu curma o ceartă, sau trebuie să ai ultimul cuvînt?

Efeseni 4:26: „Să nu apună soarele peste mînia voastră“. Insişti asupra divergenţelor şi prelungeşti astfel suferinţa atît pentru tine, cît şi pentru partenerul tău?

29. Care sînt cîţiva factori esenţiali pe care trebuie să-i păstrăm în minte atunci cînd căutăm să menţinem o căsnicie fericită?

²⁹ Un sfat înţelept este util numai cînd este pus în practică. Încearcă! Fii dispus, de asemenea, să încerci sugestiile pe care ţi le propune partenerul tău. Vezi dacă nu sînt eficiente. Cine este de vină dacă ceva nu reuşeşte? Nu este important lucrul acesta. Ceea ce este important este modul în care pot fi corectate lucrurile. Fii flexibil, nu ţine ascunse deosebirile de vederi, vorbeşte despre ele şi nu te lua prea în serios. Comunică cu partenerul tău! Dacă îl ‘iubeşti ca pe tine însuţi’, nu-ţi va fi prea greu să te adaptezi relaţiei de căsătorie şi să o faci să fie fericită. — Matei 19:19; Leviticul 19:18.

[Întrebări de studiu]