Capitolul 1

Să găsim cheia fericirii familiale

1, 2. Ce lucruri excelente poate furniza o viaţă de familie sănătoasă? Ce întrebări s-ar putea deci ridica?

MULTE necesităţi ale omului, care contribuie la fericirea lui, pot fi satisfăcute în cercul familial. Aici putem găsi lucrurile după care, în mod normal, aspiră fiecare dintre noi: să se simtă util, să fie apreciat, să fie iubit. O relaţie de familie plină de căldură poate satisface într-un mod minunat aceste aspiraţii. Ea poate crea o atmosferă de încredere, înţelegere şi compasiune. Căminul devine atunci un adevărat adăpost odihnitor în faţa necazurilor şi dezordinii din afară. Copiii se pot simţi în siguranţă, iar personalitatea lor se poate dezvolta la potenţialul ei deplin.

² Aceasta este viaţa de familie aşa cum ne-ar place să o vedem trăită. Dar nici unul dintre aceste lucruri nu vine de la sine. Cum poate fi atins acest obiectiv? De ce, în multe părţi ale lumii, viaţa de familie trece astăzi prin dificultăţi atît de serioase? Ce anume face să se deosebească o căsnicie fericită de o căsnicie nefericită, o familie unită şi plină de căldură de o familie dezbinată, în care domneşte răceala?

3. Ce dezvăluie faptele istorice cu privire la importanţa familiei?

³ Dacă eşti preocupat profund de prosperitatea şi succesul familiei tale, ai motive întemeiate în acest sens. Descriind importanţa aranjamentului familial, The World Book Encyclopedia (1973) afirmă:

 „Familia este cea mai veche instituţie umană. În multe privinţe, este cea mai importantă. Ea este celula fundamentală a societăţii. Civilizaţii întregi au supravieţuit sau au dispărut în funcţie de viaţa de familie pe care au avut-o: puternică sau slabă“.

4, 5. Ce atitudini de nedorit ai observat în multe familii?

⁴ Dar cîte familii sînt astăzi strîns sudate prin legătura puternică a iubirii? Cîte familii se bucură de căldura pe care o procură exprimările reciproce de bunătate, recunoştinţă şi generozitate? Cîte au înţeles adevărul proverbului: „Este mai ferice să dai decît să primeşti“?

⁵ Astăzi, pretutindeni pe pămînt se răspîndeşte un spirit cu totul diferit. Deşi predomină în lumea occidentală, el pătrunde şi în Orient, precum şi în alte locuri unde viaţa de familie, în mod tradiţional, a fost foarte stabilă. Printre opiniile curente se includ unele ca acestea: ‘Tu fă ce vrei şi lasă-i pe ceilalţi să se îngrijească de ei înşişi’. ‘Disciplinarea este ceva demodat, lasă-i pe copii să-şi aleagă propria lor cale în viaţă.’ ‘Nu judeca nimic ca fiind corect sau greşit.’ În tot mai multe ţări, divorţurile, delincvenţa juvenilă şi imoralitatea în rîndurile adulţilor cresc într-o proporţie alarmantă. Psihologi, psihiatri, clerici şi alţi consilieri oferă îndrumări. Dar în loc să fortifice unitatea familiei, mulţi dintre ei scuză sau chiar recomandă imoralitatea drept un mijloc de uşurare a sentimentului de frustrare. Consecinţele triste care decurg din toate acestea confirmă proverbul: „Ce seamănă omul, aceea va şi secera“.

ISTORIA SPRIJINĂ ARANJAMENTUL FAMILIAL

6. Cum este ilustrată importanţa familiei prin ceea ce s-a petrecut în Grecia şi Roma antică?

⁶ Ceea ce ne învaţă istoria despre importanţa familiei merită o atenţie serioasă din partea noastră. În volumul al II-lea al lucrării The Story of Civilization  (Istoria civilizaţiei), istoricul Will Durant descrie prăbuşirea familiei în Grecia antică, apoi continuă: „Cauza esenţială a cuceririi Greciei de către romani a fost dezintegrarea din interior a civilizaţiei greceşti“. În continuare, el arată că tăria Romei consta în familie, dar cînd aranjamentul familial s-a prăbuşit din cauza imoralităţii sexuale, imperiul a mers spre declin.

7. De ce anumite persoane din Imperiul roman se bucurau de o viaţă de familie sănătoasă, în timp ce altele se confruntau cu probleme grave?

⁷ În realitate, istoria confirmă vechiul proverb: „Nu stă în puterea omului, cînd umblă, să-şi îndrepte paşii“. Istoria mai arată însă că există o sursă care întrece înţelepciunea omenească, la care putem face apel pentru îndrumare, fapt care va duce la prosperitatea celulei familiale. Istoricii relatează că în timpul decăderii Imperiului roman, „viaţa de familie a evreilor era exemplară, iar micile comunităţi creştine incomodau cu pietatea şi decenţa lor lumea păgînă înnebunită după plăceri“ (The Story of Civilization, vol. III, p. 366). Ce anume făcea ca aceste familii să fie deosebite? Ele dispuneau de o sursă diferită de îndrumare, Biblia. În măsura în care aplicau sfaturile ei, recunoscînd-o drept Cuvîntul lui Dumnezeu, se puteau bucura de o viaţă de familie sănătoasă şi paşnică. Aceste rezultate au determinat lumea romană decadentă să aibă sentimente de vinovăţie.

8. Atunci cînd este vorba despre rezolvarea unor probleme familiale, de ce merită Biblia atenţia noastră (Psalmul 119:100–105)?

⁸ Proverbele citate în paragrafele anterioare provin tot din Biblie. În această carte găsim cuvintele lui Isus Cristos care arată că este mai multă fericire în a da decît în a primi, afirmaţia inspirată a apostolului Pavel că vom secera ceea ce semănăm, precum şi declaraţia profetului lui Dumnezeu, Ieremia, că nu stă în puterea omului să-şi dirijeze paşii (Faptele 20:35;  Galateni 6:7; Ieremia 10:23). Aceste principii biblice s-au dovedit a fi adevărate. Isus a mai spus: „Înţelepciunea a fost îndreptăţită prin lucrările ei“ (Matei 11:19). Dacă sfaturile Bibliei contribuie cu adevărat la rezolvarea problemelor familiale, nu merită ele atenţia noastră plină de respect?

9, 10. a) De ce sugestiile utile şi afecţiunea naturală nu sînt suficiente pentru ca cineva să se bucure de o viaţă de familie fericită? b) Ce altceva mai este necesar (Apocalipsa 4:11)?

⁹ Astăzi există mii de publicaţii care se ocupă de căsătorie şi viaţa de familie. Majoritatea conţin cel puţin cîteva informaţii utile. Totuşi, viaţa de familie continuă să se deterioreze. Este nevoie de ceva mai mult, de ceva care să dea puterea de a rezista presiunilor care ameninţă acum cercul familial. Afecţiunea naturală dintre soţ şi soţie, precum şi dintre părinţi şi copii dă putere. Dar, în cazul multor familii, ea nu se dovedeşte a fi suficientă pentru a menţine unitatea acestora în timp de criză. Ce anume mai este necesar?

¹⁰ Ceea ce este necesar nu este doar un simţ al răspunderii şi al devotamentului faţă de partenerul conjugal, faţă de copii sau faţă de părinţi. Pe lîngă acestea, este necesar un simţ şi mai accentuat al răspunderii faţă de Cel pe care Biblia îl numeşte ‘Tatăl, din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pămînt’. Este vorba despre Iniţiatorul căsătoriei şi al vieţii de familie, Creatorul omenirii, Iehova Dumnezeu. — Efeseni 3:14, 15.

INTERESUL LUI DUMNEZEU FAŢĂ DE ARANJAMENTUL FAMILIEI

11–13. Care este scopul lui Dumnezeu referitor la pămînt şi la familia umană?

¹¹ Iehova Dumnezeu cunoaşte necesităţile omenirii şi doreşte ca noi să fim fericiţi, de aceea el ne dă sfaturi cu privire la viaţa de familie. Dar există un scop şi mai măreţ care se reflectă în interesul său faţă  de familie. Biblia explică în ce constă acest scop. Ea arată că pămîntul nu există doar din întîmplare. Nici noi nu existăm din întîmplare. Iehova Dumnezeu a creat pămîntul cu scopul ca acesta să existe pentru totdeauna şi să fie locuit veşnic. Profetul Isaia a consemnat: „Dumnezeu, care . . . l-a făcut şi l-a întărit, l-a creat nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit“. — Isaia 45:18.

¹² Pentru împlinirea scopului său, Dumnezeu a creat prima pereche umană şi le-a spus să întemeieze o familie: „I-a creat de sex masculin şi de sex feminin. Dumnezeu i-a binecuvîntat şi Dumnezeu le-a zis: «Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pămîntul»“ (Geneza 1:27, 28). Scopul său mai pretindea ca ei şi urmaşii lor să asculte de el şi să îngrijească pămîntul. Geneza 2:15 declară: „Iehova Dumnezeu l-a luat pe om şi l-a instalat în grădina Eden ca să o cultive şi s-o îngrijească“ (NW). În cele din urmă, acele condiţii paradiziace ar fi fost extinse pentru a cuprinde întregul glob. Îngrijirea pămîntului şi utilizarea resurselor acestuia i-ar fi oferit familiei mondiale a omenirii infinite posibilităţi de a învăţa şi de a găsi satisfacţie în a-şi folosi capacităţile.

¹³ Acum, trăiesc pe pămînt peste 4 miliarde de oameni, dar aceste mulţimi nu îndeplinesc scopul lui Iehova referitor la pămînt. Majoritatea oamenilor nu ascultă de Dumnezeu, nici nu îngrijesc pămîntul. Dimpotrivă, ei îl ruinează, poluîndu-i aerul, apa şi solul. În armonie cu scopul său iniţial, Dumnezeu a prezis nu numai că va pune capăt tuturor acestor lucruri, dar şi că îi va ‘distruge pe cei care distrug pămîntul’. — Apocalipsa 11:18.

ÎNTREBĂRI CU CARE SÎNTEM CONFRUNTAŢI

14. De ce putem avea încredere că scopul lui Dumnezeu referitor la viaţa de familie nu va eşua?

¹⁴ Scopul lui Dumnezeu referitor la pămînt şi la viaţa de familie nu va eşua. „Cuvîntul Meu, care iese  din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face ce Îmi este plăcut“, declară el (Isaia 55:11). Dumnezeu a instituit aranjamentul familiei şi a dat sfaturi în legătură cu funcţionarea acestuia. Îndrumările sale oferă răspuns la întrebările cu adevărat importante referitoare la viaţa de familie — întrebări cu care şi tu te poţi confrunta.

15–17. a) Care consideri că ar fi cîteva dintre întrebările cu adevărat importante în legătură cu viaţa de familie? b) De ce este bine să găsim răspunsuri satisfăcătoare la aceste întrebări?

¹⁵ De exemplu: Cum poate cineva să găsească un partener de căsătorie potrivit? Cum se poate ajunge la un acord, în cadrul familiei, cu privire la unele probleme spinoase? Două minţi lucrează mai bine decît una, dar, după consultare, cine ia deciziile? Cum poate un soţ să cîştige respectul soţiei sale şi de ce este important acest lucru pentru el? De ce are nevoie o soţie de iubirea soţului ei, şi ce poate face ea ca să şi-o asigure?

¹⁶ Ce părere ai despre copii? Unii îi privesc drept un simbol al prestigiului, drept o forţă ieftină de muncă sau drept o asigurare pentru bătrîneţe; alţii îi consideră o povară. Biblia însă îi numeşte o binecuvîntare. Ce anume determină dacă ei se vor dovedi a fi o binecuvîntare? Şi cînd ar trebui să se înceapă educaţia lor? Trebuie aplicată disciplinarea? Dacă da, în ce măsură, şi cum? Trebuie să existe o prăpastie între generaţii în cadrul familiei? Poate fi aceasta depăşită? Sau şi mai bine, poate fi evitată apariţia ei?

¹⁷ Găsirea unor răspunsuri satisfăcătoare la aceste întrebări va contribui în mare măsură la asigurarea fericirii în viaţa ta de familie. Mai mult decît atît, acest fapt îţi poate da încrederea că există Cineva cu o putere, bunătate şi înţelepciune fără egal, spre care te poţi îndrepta oricînd în vreme de nevoie şi care poate să-ţi îndrume familia spre o fericire fără sfîrşit.

[Întrebări de studiu]

 [Ilustraţie pe toată pagina 4]