Un soţ care dobîndeşte un respect profund
Capitolul 4
Un soţ care dobîndeşte un respect profund
1, 2. Cum se obţine respectul, şi cum este bine ilustrat acest lucru în cazul lui Isus Cristos?
RESPECTUL nu se obţine prin simplul fapt că-i ordoni cuiva să te respecte. Trebuie să cîştigi respect prin modul în care vorbeşti şi acţionezi, precum şi prin felul tău de a fi.
2 Acest lucru este ilustrat în cazul lui Cristos Isus. El şi-a cîştigat respectul în calitate de învăţător prin maniera sa de predare. După Predica sa de pe munte, „efectul a fost că mulţimile au fost uimite de modul său de a preda“. Ce anume i-a adus acest respect? Faptul că se bizuia pe Cuvîntul lui Dumnezeu, Biblia, şi nu pe opiniile altor oameni. Unica autoritate pentru el era Iehova Dumnezeu şi Cuvîntul său, Cuvîntul adevărului. Isus a dobîndit respect atît din partea prietenilor, cît şi a duşmanilor, cîştigîndu-l pe merit. — Matei 7:28, 29, NW; 15:1–9; Ioan 7:32, 45, 46.
3. Ce obligaţie îi impune Efeseni 5:33 unei soţii, şi ce pretinde acest lucru din partea unui soţ?
3 „Soţia să aibă un respect profund faţă de soţul ei“, aceasta este instrucţiunea dată la Efeseni 5:33, NW. Dar soţul ar trebui să se străduiască să merite acest respect, altminteri, soţiei sale i-ar fi foarte dificil să se conformeze acestei instrucţiuni. Cum poate un soţ să-şi îndeplinească rolul, aşa cum este el prezentat în Biblie, astfel încît să dobîndească un asemenea respect?
EXERCITÎNDU-ŞI ÎN MOD CORECT AUTORITATEA
4. Ce rol îi conferă Biblia soţului?
4 Biblia îi conferă soţului o poziţie de autoritate în cadrul aranjamentului familiei, spunînd: „Soţiile să fie supuse soţilor lor ca Domnului, deoarece soţul este capul soţiei sale aşa cum şi Cristos este capul congregaţiei, el fiind Salvatorul corpului acesta. De fapt, aşa cum congregaţia este supusă lui Cristos, tot la fel şi soţiile să fie supuse soţilor lor în toate lucrurile“ (Efeseni 5:22–24, NW). Contribuie realmente acest aranjament la fericirea familiei? Unele femei se exprimă deschis împotriva a ceea ce ele numesc a fi un şovinism masculin, adică un punct de vedere orgolios sau exagerat pe care îl au unii bărbaţi în legătură cu poziţia lor faţă de femeie. Dar trebuie să spunem de la început că învăţăturile Bibliei nu aprobă un astfel de şovinism masculin.
5. Ce trebuie să recunoască un soţ în ce priveşte autoritatea, şi ce exemple trebuie să urmeze?
5 Biblia accentuează faptul că nu numai femeia, ci şi bărbatul se află sub o autoritate. Dacă ne îndreptăm spre cartea biblică 1 Corinteni, capitolul 11, versetul 3, aflăm că apostolul Pavel i-a scris congregaţiei din Corint următoarele cuvinte: „Vreau să ştiţi că Cristos este Capul oricărui bărbat, că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este Capul lui Cristos“. Bărbatul îl are drept cap pe Cristos, iar, în calitate de soţ, tu trebuie să înveţi de la Dumnezeu şi de la Cristos, ca exemple de învăţători, cum să-ţi exerciţi autoritatea.
6. Ce pot să înveţe soţii referitor la autoritate de la Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos?
6 Autoritatea lui Iehova asupra lui Cristos s-a exercitat cu bunătate iubitoare, iar reacţia lui Cristos a fost: „Desfătarea mea este să fac plăcerea Ta, Dumnezeul meu“ (Psalmul 40:8; Evrei 10:7). Autoritatea lui Isus Cristos este şi ea iubitoare. El le-a spus celor care aveau să devină discipolii săi: „Eu am o fire blîndă şi o inimă umilă, iar voi veţi găsi înviorare pentru sufletele voastre“ (Matei 11:29, NW). Cei care sînt membri ai congregaţiei sale, pe care Scripturile o aseamănă cu o mireasă, au găsit într-adevăr această înviorare sub autoritatea sa. El nu i-a exploatat, ci, în iubirea sa, s-a jertfit pe sine pentru ei. Acest gen de autoritate trebuie să fie exercitată şi de un soţ asupra soţiei sale: „Soţilor, continuaţi să vă iubiţi soţiile, tot aşa cum şi Cristos a iubit congregaţia şi s-a dat pe sine pentru ea . . . În acest fel, soţii trebuie să-şi iubească soţiile ca pe propriile lor corpuri. Cel care îşi iubeşte soţia se iubeşte pe sine însuşi, căci nici un om nu şi-a urît vreodată propria sa carne; ci o hrăneşte şi o îngrijeşte, aşa cum face Cristos cu congregaţia . . . fiecare dintre voi, în ceea ce îl priveşte, să-şi iubească soţia ca pe sine; la rîndul ei, soţia să aibă un respect profund faţă de soţul ei“ (Efeseni 5:25–29, 33, NW). Dacă tu dai un exemplu de supunere faţă de autoritatea lui Cristos, nu va fi un lucru dificil — ba chiar poate fi o plăcere — ca soţia ta să aibă un respect profund faţă de autoritatea ta în calitate de soţ al ei.
7, 8. Menţionează cîteva modalităţi prin care unii soţi eşuează în exercitarea autorităţii în mod corect.
7 Marea problemă este că, datorită imperfecţiunii şi egoismului înnăscut, există momente cînd un soţ, deşi doreşte să fie respectat în calitate de cap al familiei, nu dovedeşte iubirea şi consideraţia necesară faţă de soţia sa. Deseori, o soţie va spune că nu se simte iubită de către soţul ei, că tot ceea ce-l preocupă pe el este propria lui plăcere şi satisfacţie. De asemenea, unele soţii se plîng că soţii lor sînt autoritari. Probabil că acest lucru a rezultat în urma tentativelor soţiei de a uzurpa autoritatea soţului, iar el a opus rezistenţă acestei uzurpări. Sau poate că bărbatul a crescut într-un mediu în care mulţi soţi sînt aroganţi şi autoritari. Indiferent care ar fi cauza, un astfel de abuz de autoritate nu aduce respect din partea nimănui.
8 La cealaltă extremă, unii soţi, departe de a abuza de autoritatea lor, abdică de la ea. Ei transferă orice luare de decizii pe seama soţiilor lor. Sau, în timp ce le spun soţiilor ‘să le lase timp să respire’, ei tergiversează atît de mult interesele familiei încît acestea au de suferit. Poate că nu sînt leneşi sau inactivi din punct de vedere fizic, dar dacă se sustrag de la efortul mintal, rezultatele pot fi aceleaşi ca cele descrise în Proverbele 24:33, 34: „«Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin, să mai încrucişez mîinile puţin, ca să mă odihnesc!» Şi sărăcia vine peste tine pe neaşteptate, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat“.
9, 10. Cînd un soţ ia decizii care vizează familia, ale cui puncte de vedere trebuie să le ia el în considerare?
9 Vei dobîndi respect din partea soţiei tale dacă te vei dovedi serios, ferm şi în stare să iei decizii. Dar aceasta nu înseamnă că nimeni altcineva din familie nu va fi consultat sau că opinia soţiei tale nu ar trebui să fie luată în considerare cu seriozitate numai pentru că, din întîmplare, nu se potriveşte cu a ta. Într-una dintre primele relatări biblice citim despre o problemă serioasă din familia lui Avraam şi a Sarei, problemă care-i implica pe fiul lor, Isaac, şi pe fiul slujitoarei lor, Agar. Sara a recomandat o soluţie care nu era în concordanţă cu sentimentele lui Avraam în această privinţă. Dar Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Ascultă glasul ei“. — Geneza 21:9–12.
10 De aici nu avem de tras concluzia că un soţ ar trebui să dea curs întotdeauna dorinţelor soţiei sale. Dar poate fi util să discute cu ea despre acele decizii care vizează familia, încurajînd-o să-şi exprime în mod liber gîndurile şi sentimentele. Menţine deschisă calea de comunicare, fii întotdeauna abordabil şi cîntăreşte cu grijă preferinţele ei în deciziile pe care le iei! Nu fii niciodată autoritar sau tiranic în exercitarea autorităţii, ci manifestă umilinţă! Nu eşti perfect, vei face greşeli, iar cînd le vei face, vei aştepta înţelegere din partea soţiei tale. Cînd se ivesc astfel de situaţii, soţia al cărei soţ este umil va putea mai uşor să respecte autoritatea acestuia decît o va face cea al cărei partener este mîndru.
PURTÎND BINE DE GRIJĂ FAMILIEI
11, 12. a) Care este responsabilitatea soţului în ce priveşte asigurarea lucrurilor materiale necesare vieţii? b) Cum se face că, în realitate, aceste îngrijiri sînt asigurate prin eforturi comune?
11 Este responsabilitatea soţului să se îngrijească de necesităţile materiale ale vieţii pentru familia sa. Întîia scrisoare către Timotei 5:8 arată acest lucru: „Dar dacă cineva nu poartă de grijă de ai săi şi mai ales de cei din casa lui, a tăgăduit credinţa şi este mai rău decît un necredincios“. Astăzi, în multe ţări, pentru a trăi este nevoie de mulţi bani, iar tu, în calitate de soţ, trebuie să iei decizii care vor determina cum va fi satisfăcută această necesitate. Vei constata probabil că, pe lîngă faptul de a aduce acasă banii pe care îi cîştigi, va fi necesar să întocmeşti împreună cu soţia ta un buget cu care să fiţi amîndoi de acord. Acest lucru nu înseamnă altceva decît să aveţi un aranjament de ţinere sub control a cheltuielilor. El vă va ajuta să trăiţi în limitele posibilităţilor voastre şi va contribui mult la evitarea acelui gen de discuţii care se ivesc uneori atunci cînd banii se termină înainte de ziua de salariu.
12 Deşi în majoritatea cazurilor soţul este cel care procură banii pentru întreţinerea familiei, nu ar trebui uitat faptul că aceştia sînt cîştigaţi prin eforturi comune. Dacă tu, soţul, crezi că realizezi singur acest lucru, atunci stai şi imaginează-ţi cît te-ar costa să-ţi angajezi o persoană care să facă cumpărături, o bucătăreasă, o persoană care să spele vase, o menajeră, o decoratoare, o îngrijitoare de copii etc. În mod normal, soţia ta te scuteşte de aceste cheltuieli efectuînd ea aceste activităţi, ceea ce reprezintă, desigur, contribuţia ei în calitate de parteneră conjugală. Iar dacă ţine evidenţa numeroaselor cheltuieli ale casei, poţi adăuga la lista precedentă şi munca de „contabilă“. Cît de adevărat este ceea ce se spune în Proverbele 18:22: „Cine găseşte o soţie bună găseşte un lucru bun“.
13. Cînd este vorba despre lucrurile materiale, ce concepţie ar trebui să evite cuplurile căsătorite, şi cum le poate fi util acest lucru?
13 În asigurarea necesităţilor materiale, există pericolul mereu prezent — atît pentru tine, cît şi pentru soţia ta — de a aluneca într-o concepţie şi o abordare materialistă a vieţii. Puţine lucruri pot submina atît de mult fundamentul fericirii familiale cum o fac acestea. „Căci noi n-am adus nimic în lume şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea, spune scriitorul biblic Pavel. Dacă avem cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne acoperim, ne va fi de ajuns. Cei care vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în cursă şi în multe pofte nebune şi periculoase, care cufundă pe oameni în ruină şi în distrugere. Căci iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele şi unii care au umblat după ea au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu multe dureri.“ Indiferent ce avuţii ar putea procura un mod de viaţă materialist, el nu ar putea compensa niciodată durerea de a vedea cum relaţiile de familie slăbesc şi se năruie. Cîştigul material este depăşit cu mult de pierderea pe plan spiritual şi afectiv. — 1 Timotei 6:7–10.
14. Ce anume determină dacă lucrurile materiale au un rol prea important în viaţa unei persoane?
14 Materialism înseamnă iubire faţă de lucruri materiale şi nu doar faptul de a avea bunuri materiale. O persoană poate fi săracă şi materialistă, sau bogată şi cu preocupări spirituale. Depinde unde este inima sa. Isus a spus: „Încetaţi să vă strîngeţi comori pe pămînt, unde rod molia şi rugina şi unde sparg şi fură hoţii. Mai degrabă strîngeţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu rod şi unde nu sparg şi nu fură hoţii. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta“. — Matei 6:19–21, NW.
15, 16. Pe lîngă faptul de a se îngriji bine de necesităţile materiale, ce altceva ar trebui să facă un soţ pentru a menţine o familie fericită?
15 Un soţ care se îngrijeşte bine de necesităţile materiale ale familiei va medita asupra acestui îndemn scriptural şi, pe lîngă faptul de a se îngriji de lucrurile necesare pe plan material, va dedica timp pentru a se îngriji din punct de vedere spiritual de familia sa. Ce rost are să petreci foarte mult timp în munca laică pentru a obţine lucrurile materiale ale vieţii dacă nu acorzi suficient timp şi energie pentru a-ţi consolida familia pe plan spiritual? Pentru a avea înţelepciunea necesară ca să înfrunţi cu succes problemele vieţii, trebuie să acorzi timp pentru a cultiva în familie o puternică devoţiune faţă de principiile drepte. Acest lucru se poate realiza dacă faceţi loc în viaţa voastră citirii şi dezbaterii în comun a Cuvîntului lui Dumnezeu şi dacă vă veţi ruga în unitate. În calitate de cap al familiei, tu, soţul, ai datoria să iei iniţiativa în această privinţă. Foloasele pe care le veţi obţine vor cîntări cu mult mai mult decît timpul şi efortul dăruit. Promisiunea lui Dumnezeu nu va da greş: „Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările“. — Proverbele 3:6.
16 Un soţ care priveşte spre Creator pentru a-i conduce paşii, apreciază sfatul echilibrat din Eclesiastul 7:12: „Căci ocrotire dă şi înţelepciunea, ocrotire dă şi argintul [banii, NW]; dar un folos mai mult al cunoştinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au“. Astfel, un soţ care poartă bine de grijă familiei munceşte din greu pentru a-i asigura cele necesare pe plan fizic. Totuşi, el îşi pune speranţa „nu în nesiguranţa bogăţiilor, ci în Dumnezeu“. El dă un exemplu în ce priveşte faptul de a pune accentul principal pe interesele spirituale, cu scopul ca atît el, cît şi soţia lui „să apuce ceea ce este cu adevărat viaţă“ (1 Timotei 6:17–19). Eforturile unui soţ de a se îngriji în acest fel de familia lui, atît pe plan fizic, cît şi spiritual, îi vor aduce respectul din partea unei soţii temătoare de Dumnezeu.
ARĂTÎNDU-I ONOARE
17–19. Cum anume este posibil ca sfatul biblic de a-i acorda „onoare“ soţiei să fie aplicat în legătură cu relaţiile sexuale?
17 Apostolul Petru le vorbeşte soţilor în legătură cu soţiile lor şi le spune să le ‘dea onoare ca unui vas mai slab, cel feminin’ (1 Petru 3:7, NW). În acelaşi verset, Petru subliniază că tu, soţul care locuieşti cu soţia ta, trebuie să-i acorzi această onoare „conform cunoştinţei“.
18 Acest lucru se aplică desigur în relaţiile sexuale. Marea frigiditate a unor soţii se datoreşte soţilor, care nu cunosc constituţia fizică şi afectivă a unei femei. „Soţul să dea soţiei ce-i datoreşte“, dar s-o facă ‘conform cunoştinţei, dîndu-i onoare ca unui vas mai slab’, sfătuieşte Cuvîntul lui Dumnezeu (1 Corinteni 7:3). Dacă într-adevăr ‘îi dai onoare’, nu vei fi aspru şi pretenţios, insistînd să-ţi satisfaci propriile tale pasiuni chiar şi atunci cînd ea s-ar putea să fie foarte obosită sau în momentele ei dificile din cursul lunii (compară cu Leviticul 20:18). Iar cînd aveţi relaţii intime, nu vei fi atît de absorbit de propria ta plăcere încît să ignori necesităţile ei. În acest domeniu al vieţii, o femeie reacţionează de obicei mai lent decît un bărbat. Ea are o nevoie deosebită de tandreţe şi afecţiune. Cînd Biblia îi spune soţului „să dea soţiei ce-i datoreşte“, ea pune accentul pe a da, nu pe a primi.
19 Acest fel de a da trebuie rezervat, desigur, numai pentru propria parteneră de căsătorie. Este adevărat că astăzi mulţi bărbaţi au „relaţii“ cu alte femei. Dar ce cîştigă în final? Ei nu fac decît să-şi submineze fericirea propriei lor căsnicii. Ei nu-i ‘acordă onoare’ soţiei lor şi astfel nu oferă nici o bază pentru ca soţia să-i respecte. Mai mult decît atît, ei dezonorează însăşi căsătoria, care este un aranjament instituit de Dumnezeu. Avînd în vedere toată suferinţa pe care o aduc aceste lucruri, înţelegem de ce Evrei 13:4 ne îndeamnă: „Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea [să fie onorabilă, NW] şi patul să fie neîntinat, căci Dumnezeu va judeca pe desfrînaţi şi pe cei adulteri“.
20. Aşa cum reiese din Efeseni 5:28, în ce alte moduri ar trebui să i se arate onoare unei soţii?
20 Faptul de a-i arăta onoare soţiei nu se limitează la relaţiile sexuale. Şi în alte privinţe, soţul care este într-adevăr respectat dovedeşte că are o înaltă consideraţie pentru soţia sa. Aceasta nu înseamnă că o aşează pe un piedestal şi devine sclavul ei. Dimpotrivă, lucrurile stau aşa cum am citit mai înainte în Efeseni 5:28: „Soţii trebuie să-şi iubească soţiile ca pe propriile lor corpuri. Cel care îşi iubeşte soţia se iubeşte pe sine însuşi“ (NW). Un bărbat care face acest lucru, desigur că nu-şi va trata soţia ca şi cum ea ar fi o persoană inferioară. La masă nu va considera, desigur, că corpul său merită toate bucăţile alese, iar ea să primească numai resturile — nu, dacă o iubeşte ‘ca pe propriul său corp’. În loc să se concentreze numai asupra propriei sale înfăţişări, el va fi tot atît de preocupat, dacă nu chiar mai preocupat, de înfăţişarea soţiei sale, făcînd tot ce-i stă în putinţă pentru a o ajuta să fie mulţumită în ce priveşte îmbrăcămintea. Un bărbat nu se loveşte pe sine atunci cînd nu face ceva atît de bine cum i-ar fi poate pe plac. Un soţ creştin nu va face nici el acest lucru cu soţia sa numai pentru că ea nu corespunde uneori aşteptărilor lui. Ba mai mult chiar, dacă cineva ar trata-o cu duritate, el ar trebui să-i vină în mod loial în ajutor. El o iubeşte ca pe propriul său corp.
21, 22. Cum poate un soţ să-şi ajute soţia să găsească bucurie în îndeplinirea rolului ei?
21 În timp ce recunoşti domeniile în care necesităţile voastre sînt asemănătoare, este necesar totodată să înţelegi deosebirile psihologice dintre voi dacă vrei ‘să-i dai onoare’ soţiei tale. În general, femeilor le place să lucreze sub o anumită autoritate, cu condiţia ca aceasta să fie exercitată corect. Aşa au fost create de Iehova Dumnezeu. Femeia a fost făcută pentru a fi ‘un ajutor pentru bărbat, ca întregire a lui’ (Geneza 2:18, NW). Dar dacă supravegherea este prea strictă, dacă femeii nu i se lasă loc pentru a lua iniţiativa şi pentru a-şi folosi propriile ei aptitudini, atunci ea poate simţi că i-a fost răpită bucuria vieţii şi pot să apară resentimente.
22 Un alt factor vital care necesită atenţie este dorinţa naturală a femeii de a se simţi utilă. Un soţ care-şi oferă ajutorul este preţuit de majoritatea soţiilor, dar cel care pur şi simplu o dă la o parte pe soţia lui şi trece el în locul ei poate constata că a făcut mai mult rău decît bine. Poţi face mult pentru a cîştiga loialitatea soţiei tale dacă eşti amabil şi plin de apreciere şi-i vei permite să ştie că este utilă, că îi acorzi onoare, că lucraţi ca o echipă, că există „noi“ şi „al nostru“, nu „eu“ şi „tu“ sau „al meu“ şi „al tău“. Îi permiţi într-adevăr soţiei tale să ştie cît de mult o apreciezi şi cîtă nevoie ai de ea? Acest lucru nu-l faci plătindu-i un salariu; trebuie să i-o arăţi în alte moduri.
APRECIAZĂ CALITĂŢILE EI FEMININE
23. Cum se deosebesc, în general, bărbaţii de femei în ce priveşte latura afectivă?
23 O psihologă a scris: „În esenţă, femeile simt, în timp ce bărbaţii gîndesc“. O trăsătură nu este în sine mai bună decît cealaltă; ele sînt pur şi simplu diferite. Nu ne plac oamenii insensibili, dar nici cei care nu gîndesc. Evident, femeile au atît capacitatea de a simţi, cît şi de a gîndi şi acelaşi lucru este valabil pentru bărbaţi. Dar, în general, sentimentele unei femei ies mai repede în evidenţă, în timp ce un bărbat este, de obicei, mai înclinat să caute să-şi supună sentimentele în favoarea a ceea ce consideră a fi o abordare logică a problemelor. Deşi există, fireşte, excepţii, aceasta constituie o altă deosebire care face ca soţul şi soţia să se completeze reciproc. Pe lîngă caracterul ei în esenţă mai sentimental, interesul ei puternic faţă de oameni o determină adesea să vorbească mai mult decît bărbatul. Şi are nevoie de cineva cu care să comunice. În acest domeniu eşuează mulţi soţi.
24. De ce este important pentru un soţ să o asculte pe soţia sa şi să discute cu ea?
24 Vorbeşti cu soţia ta? Nu doar despre munca ta, ci şi despre a ei? Te interesează acest lucru şi îi arăţi acest interes? Cum şi-a petrecut ziua? Ce s-a întîmplat cu copiii? Cînd vii acasă, nu întreba: ‘Ce avem de mîncare?’, iar după ce ai mîncat, să-ţi ascunzi capul în spatele unui ziar şi să răspunzi mormăind la străduinţele ei de a vorbi cu tine. Interesează-te de soţia ta, de gîndurile, activităţile şi sentimentele ei. Încurajeaz-o în proiectele ei, laud-o pentru realizările ei. Dacă este felicitată pentru ceea ce face, ea ar putea începe să se preocupe şi de alte sarcini pe care poate le-a neglijat. Critica poate fi o otravă subtilă şi un factor deprimant, dar o laudă sinceră acordată pe merit este un balsam şi un stimulent care face spiritul să tresalte! — Proverbele 12:18; 16:24.
25, 26. a) Ce mesaj transmite un cadou unei soţii? b) Care este cel mai preţios cadou pentru ea?
25 Îi aduci, ocazional, cîte un cadou? Nu neapărat unul costisitor — poate fi vorba despre un lucru neînsemnat care spune, ‘M-am gîndit la tine’. Şi faci lucrul acesta, nu neapărat pentru o ocazie specială, ci în mod spontan, fără să ai un alt motiv decît faptul că ai dorit s-o faci? Surprizele plăcute sînt întotdeauna o desfătare. Nu te bucuri atunci cînd soţia ta îţi face surpriza de a-ţi pregăti o mîncare specială care-ţi place? Fă-i şi tu, la rîndul tău, o surpriză şi fă-o să se bucure. Micile atenţii, izvorîte din iubire, valorează mai mult decît nişte cadouri costisitoare oferite maşinal — poate chiar cu părere de rău — dintr-un simţ al datoriei. „Pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu“ (2 Corinteni 9:7). La fel fac şi soţiile. Chiar dacă mîncărurile nu sînt deosebite, aminteşte-ţi: „Mai bine un prînz de verdeţuri, şi dragoste, decît un bou îngrăşat, şi ură“. — Proverbele 15:17.
26 Cel mai preţios cadou pe care i-l poţi oferi eşti tu însuţi — timpul tău, atenţia, energia şi gîndurile tale, îndeosebi cele mai apropiate inimii tale. Mulţi bărbaţi găsesc că acest lucru este dificil de realizat. Faptul de a da curs unor exprimări de tandreţe li se poate părea ceva asemănător unui sentimentalism nesăbuit şi întrucîtva nedemn de un bărbat. Dar dacă-ţi iubeşti soţia, nu vei uita cît de mult contează pentru o femeie o privire, o atingere, un cuvînt. Absenţa acestora însă poate contribui în mare măsură la a o face să se simtă indispusă, plictisită, nefericită. Urmează, aşadar, exemplul relatat în cartea biblică Cîntarea Cîntărilor. A exprima consideraţie şi afecţiune faţă de alţii este un lucru bun pentru cel care o face. Oamenii sînt atraşi în mod irezistibil de cei cordiali. Şi ce înseamnă a fi cordial? A-ţi dezvălui sentimentele şi entuziasmul acelora pentru care manifeşti interes. Această cordialitate este molipsitoare; ea va fi returnată celui ce o manifestă. — Cîntarea Cîntărilor 1:2, 15; Luca 6:38.
27, 28. a) Ce ar trebui să se întrebe un soţ pentru a-şi da seama dacă îşi exercită în mod corect autoritatea? b) De ce este bine să fii preocupat în această privinţă?
27 Soţilor, întrebaţi-vă: Este autoritatea mea uşor de respectat de către soţia mea? O iubesc eu ca pe mine însumi? Sau sînt interesat în primul rînd de propriile mele satisfacţii şi dorinţe? Cît de mult iau în considerare necesităţile ei? Înainte de a lua decizii pentru familie, ascult punctele ei de vedere şi ţin cont de dorinţele ei? Deciziile pe care le iau au în vedere bunăstarea ei? Îi acord eu onoare ca unui vas mai fragil, feminin? Comunic cu ea şi îmi deschid inima în faţa ei?
28 Nu vei putea fi în mod perfect la înălţimea cerinţelor. Dar dacă vei depune eforturi umile şi consecvente, poţi avea încredere că vei progresa mult în ce priveşte faptul de a deveni un soţ care dobîndeşte un respect profund din partea soţiei sale, precum şi aprobarea lui Dumnezeu.
[Întrebări de studiu]
[Legenda ilustraţiei de la pagina 49]
Lucrurile mici înseamnă mult
