Studiul 24

Îndreptarea atenţiei spre Biblie

1, 2. De ce trebuie să-i orientăm spre Biblie pe auditorii noştri?

¹ Dorinţa pe care o avem în minister este de a îndrepta atenţia fiecăruia spre Cuvîntul lui Dumnezeu, Biblia. Ea conţine mesajul pe care îl predicăm, iar noi dorim ca oamenii să înţeleagă că ceea ce le spunem nu este de la noi înşine, ci de la Dumnezeu. Oamenii care îl iubesc pe Dumnezeu au încredere în Biblie. Cînd li se citeşte din ea, ei ascultă şi îşi însuşesc sfaturile ei. Dar cînd îşi aduc propriul exemplar al Bibliei şi citesc personal, impresia se adînceşte considerabil. Astfel, în ministerul de teren, cînd circumstanţele permit lucrul acesta, este înţelept să-l îndemnăm pe locatar să îşi ia Biblia personală şi să caute textele scripturale împreună cu tine. Tot la fel, dacă la întrunirile congregaţiei sînt îndemnaţi cu toţii să îşi utilizeze Biblia, cei noi vor înţelege mai repede că ea este sursa convingerilor noastre şi vom profita cu toţii de accentuarea suplimentară produsă prin impresia vizuală.

² Prin urmare, îţi vei atinge mult mai uşor scopul cuvîntării tale dacă, oriunde este practic, îi vei îndemna pe ascultători să urmărească în Biblia lor textele biblice pe care le citeşti. Dacă te vor urmări sau nu, va depinde într-o mare măsură de maniera în care îi vei invita să o facă. La aceasta se referă punctul „Auditoriul îndemnat să utilizeze Biblia“, din fişa Sfaturi pentru vorbire.

3, 4. Cum putem face în mod eficient lucrul acesta?

³ Printr-o invitaţie directă. Una dintre cele mai bune modalităţi constă în a-i invita pe ascultători în mod direct să utilizeze Biblia. Această metodă este utilizată frecvent. Uneori aceleaşi rezultate pot fi obţinute prin simplul fapt de a spune unde se află textele înainte de a le citi, ca de pildă: „Citind 2 Timotei 3:1–5, să ne gîndim la situaţia care există în jurul nostru“. Apoi, în timp ce tu însuţi cauţi textul, poţi privi spre auditoriu să vezi dacă a înţeles ceea ce doreşti. În general, cei din auditoriu vor începe să caute şi ei textul.

⁴ Vorbitorul este cel care decide ce texte trebuie accentuate, invitînd auditoriul să le caute. Priveşte-ţi auditoriul. Vezi dacă te urmăreşte. Chiar dacă, din anumite motive, ţi se cere să dai citire unui manuscris, tu poţi prezenta adesea textele importante de aşa manieră încît auditorii să te urmărească, citind în propria lor Biblie.

5, 6. Explicaţi de ce este folositor să-i acordăm timp auditoriului pentru găsirea textelor scripturale pe care intenţionăm să le citim?

 ⁵ Acordînd timp pentru găsirea textului. Simpla citare a unui text nu este suficientă. Dacă îl citeşti şi treci la un alt text, înainte ca auditoriul să aibă timp să-l găsească, acesta va fi în cele din urmă descurajat şi va înceta să mai caute în Biblie. Observă-ţi auditorii şi cînd majoritatea dintre ei au găsit textul, îl poţi citi.

⁶ În general este recomandabil să dai cu suficient timp înainte citatul pe care ţi-ai propus să-l citeşti, pentru ca ascultătorii să aibă timp să îl găsească, în timp ce tu continui să vorbeşti. În felul acesta nu vei pierde timp preţios prin pauze frecvente şi inutile, nici nu vei căuta să „umpli“ aceste pauze cu cuvinte de prisos, în timp ce auditoriul caută textul. Însă o pauză potrivită înainte de un citat este totuşi necesară. Pe de altă parte, nu uita că frazele pe care le pronunţi după ce ai menţionat referinţa şi înainte de a da citire textului, nu vor fi prea bine urmărite. Astfel, într-un asemenea caz lucrurile pe care le consideri indispensabile pentru a prezenta un argument trebuie exprimate înainte de a menţiona referinţa.

**********

7–18. Ce metode pot fi utilizate pentru a introduce în mod eficient textele scripturale?

⁷ În general, textele scripturale care sînt utilizate într-o cuvîntare constituie punctele principale ale acesteia. Argumentele importante se axează pe aceste texte. Cît de mult vor contribui ele la cuvîntare depinde de eficacitatea cu care sînt utilizate. Astfel, rubrica „Texte scripturale introduse corespunzător“, indicată pe fişa ta Sfaturi pentru vorbire, merită întreaga ta consideraţie.

⁸ Există o mare varietate de modalităţi în care poate fi introdus, citit şi aplicat un text scriptural. Uneori, de exemplu, introducerea textului este urmată nu numai de citirea, ci şi de aplicarea lui, astfel că simpla citire în sine este suficientă pentru a accentua sau a evidenţia punctul în discuţie. Pe de altă parte, unele texte sînt utilizate cu eficacitate prin citirea lor fără nici un cuvînt de prezentare, cum ar fi, de exemplu, chiar în cuvintele introductive ale unei cuvîntări.

⁹ Pentru a învăţa cum să prezinţi în mod eficient textele scripturale, ia în considerare ceea ce fac vorbitorii experimentaţi. Caută să identifici diferitele modalităţi pe care le utilizează ei pentru a introduce textele biblice. Reflectează la eficacitatea lor. Cînd îţi pregăteşti propriile cuvîntări, examinează în prealabil ce rol va juca un anumit text, în special dacă este vorba de un verset-cheie asociat cu un  punct important. Pregăteşte cu grijă introducerea lui, astfel încît să fie utilizat cu cel mai mare efect posibil. Iată aici cîteva sugestii:

¹⁰ O întrebare. Întrebările pretind răspunsuri. O întrebare stimulează gîndirea. Permite ca textul şi aplicarea lui să furnizeze răspunsul. De pildă, vorbind despre transfuzia de sînge ai putea introduce Faptele 15:28, 29, după ce ai amintit interdicţia menţionată în Scripturile ebraice. Ai putea introduce textul întrebînd: „Dar creştinii, se află şi ei sub incidenţa acestei interdicţii? Observaţi această regulă imperativă dată de corpul de guvernare al congregaţiei din primul secol, făcută sub inspiraţia spiritului sfînt“.

¹¹ O declaraţie sau un principiu care se bazează pe textul care trebuie introdus. Spre exemplu, într-o cuvîntare privitoare la delincvenţă ai putea spune: „Chiar şi alegerea societăţii pe care o frecventăm joacă un rol important în atitudinea noastră faţă de rău“. Apoi ai putea sprijini această afirmaţie cu cuvintele lui Pavel din 1 Corinteni 15:33.

¹² Citarea Bibliei ca autoritate. În special pentru textele secundare, ai putea spune pur şi simplu: „Observaţi ce spune Cuvîntul lui Dumnezeu în acest sens“. Acesta este un motiv suficient pentru a citi textul cu interes şi pentru a justifica întrebuinţarea lui.

¹³ O problemă. Într-o cuvîntare despre „iad“ ai putea spune: „Pentru ca omul să sufere într-un foc etern, ar trebui să fie conştient după moarte. Observaţi însă ce spune Eclesiastul 9:5, 10“.

¹⁴ Alegere între mai multe posibilităţi. Dacă o întrebare directă sau o problemă ar putea fi prea dificilă pentru un anumit auditoriu, prezintă mai multe posibilităţi şi permite ca textul şi aplicarea lui să furnizeze răspunsul. Într-o discuţie cu un catolic ai putea să utilizezi Matei 6:9 pentru a arăta cui ar trebui adresate rugăciunile. O întrebare directă sau o problemă pot orienta mintea locatarului într-o direcţie greşită; de aceea, ai putea să spui: „Există multe păreri cu privire la persoana căreia trebuie să-i adresăm rugăciunile. Unii spun că Mariei, alţii că sfinţilor, iar unii spun că trebuie să ne rugăm numai lui Dumnezeu. Iată ce a afirmat Isus“.

¹⁵ Fundalul istoric. Dacă ai vrea să citezi Evrei 9:12, într-o cuvîntare privitoare la răscumpărare, ca să arăţi că Isus, oferindu-şi propriul său sînge, „a dobîndit o răscumpărare  veşnică“, ai putea constata că este necesar să explici mai întîi pe scurt ce era „locul sfînt“ din tabernacol, care, după cum arată Pavel, a ilustrat locul în care a intrat Isus.

¹⁶ Contextul. Uneori versetele care se află în vecinătatea textului pe care dorim să-l cităm sînt utile pentru prezentarea acestuia. De exemplu, înainte de a citi Luca 20:25, pentru a arăta ce înseamnă să dăm „Cezarului ce este al Cezarului“, vei considera, probabil, util să explici cum s-a folosit Isus de o monedă care purta inscripţia Cezarului, după cum este relatat în context.

¹⁷ Combinarea. Bineînţeles că aceste metode se pot combina, fapt care, adesea, este foarte avantajos.

¹⁸ Introducerea la un text scriptural trebuie să producă suficient suspans pentru a atrage atenţia auditoriului pe parcursul lecturii textului şi pentru a o concentra asupra motivului pentru care utilizezi textul respectiv.

19, 20. Cum putem şti că am creat suspansul necesar textului pe care dorim să-l citim?

¹⁹ Suspans pentru prezentarea textelor scripturale. Cum poţi şti dacă ai creat suspans în vederea prezentării unui text scriptural? În primul rînd după reacţia auditoriului, dar şi examinînd modul în care ai introdus textul. Dacă, necitind versetul anunţat sau lăsînd fără răspuns o întrebare prezentată în introducerea ta, ai lăsa auditoriul în aer, poţi fi sigur că ai stîrnit interesul faţă de text. Desigur, introducerea trebuie să fie în armonie cu subiectul şi cu textul care urmează să fie prezentat. Iar versetul însuşi sau aplicarea pe care i-o faci trebuie să răspundă la întrebarea pe care ai pus-o în introducerea ta.

²⁰ Introducerea unui text poate fi comparată cu un sunet de trompetă care precede o proclamaţie. Heraldul nu se prezintă pentru a susţine un întreg recital. El se serveşte de sunetele înalte de trompetă doar pentru a atrage atenţia şi interesul publicului asupra proclamaţiei pe care trebuie s-o facă. Introdus în acelaşi fel, textul ales de tine va fi ascultat cu multă plăcere şi cu folos.

21. De ce trebuie să atragem atenţia asupra motivului pentru care folosim un text?

²¹ Atragerea atenţiei asupra motivului pentru care se utilizează textul. Dacă introducem un text prin ridicarea unei întrebări lăsate fără răspuns, trebuie, totuşi, ca introducerea respectivă să arate cel puţin de ce textul este potrivit şi demn de interes. De exemplu, într-o discuţie despre pămînt, ca locuinţă permanentă a omului, te-ai pregătit, probabil, să utilizezi Apocalipsa 21:3, 4. Pe lîngă argumentul preliminar ai putea spune: „În următorul text scriptural, Apocalipsa 21:3, 4, ni se atrage atenţia asupra  locului în care se va afla cortul lui Dumnezeu după dispariţia suferinţei şi a morţii“. În felul acesta, nu numai că ai creat un moment de suspans, lăsînd nedezvăluit ceva din verset, dar ai şi concentrat atenţia asupra laturii semnificative a versetului, latură ce va fi cu uşurinţă aplicată la argumentarea ta după ce vei citi textul. Atrăgînd în felul acesta atenţia asupra conţinutului real al textului scriptural, vei scoate în evidenţă importanţa Cuvîntului lui Dumnezeu.

[Întrebări de studiu]