Studiul 27

Accentuarea temei şi a punctelor principale

1–4. Explicaţi ce se înţelege prin tema unei cuvîntări.

¹ Orice cuvîntare are nevoie de o temă care să-i dea un sens şi să lege în mod plăcut diferitele sale părţi. Indiferent care ar fi tema ta, ea trebuie să străbată întreaga cuvîntare. Ea este esenţa cuvîntării; poate fi exprimată printr-o singură frază şi totuşi va include fiecare aspect al materialului prezentat. Tema trebuie să fie evidentă pentru toţi asistenţii, şi aşa va fi dacă ea este accentuată în mod corespunzător.

² Tema unei cuvîntări nu constă pur şi simplu dintr-un subiect general, cum ar fi „credinţa“. Ea indică un aspect particular sub care va fi examinat acest subiect. De exemplu, tema poate fi: „Cît de cuprinzătoare este credinţa ta?“, sau „Credinţa este indispensabilă pentru a-i fi plăcuţi lui Dumnezeu“, sau „Fundamentul credinţei tale“, sau „Continuă să creşti în credinţă“. Deşi toate aceste teme privesc credinţa, fiecare din ele tratează subiectul într-un mod diferit şi pretinde o dezvoltare complet diferită.

³ Uneori eşti obligat probabil să aduni material înainte de a-ţi alege tema. Dar tema trebuie clar stabilită înainte de a începe pregătirea schiţei cuvîntării sau înainte de a selecta punctele principale. De exemplu, după fiecare studiu biblic la domiciliu ai putea dori să discuţi despre organizaţia Martorilor lui Iehova. Acest subiect este foarte vast. Pentru a stabili ce trebuie să spui cu privire la acest subiect, trebuie să te gîndeşti la auditorii tăi şi la scopul expunerii şi în funcţie de aceasta să-ţi alegi tema. Dacă este vorba de a invita în serviciu un începător, ai putea să-i arăţi că Martorii lui Iehova îl imită pe Isus Cristos în ce priveşte predicarea din casă în casă. Aceasta va fi tema ta. Tot ce vei spune ar putea avea drept scop să dezvolte acest aspect al subiectului mai vast, Martorii lui Iehova.

⁴ Cum poţi accentua tema cuvîntării tale? Mai întîi trebuie să alegi o temă potrivită, care să fie adecvată scopului pe care îl urmăreşti. Aceasta pretinde pregătire prealabilă. Odată ce ţi-ai ales tema şi ţi-ai dezvoltat cuvîntarea pornind de la ea, tema va fi accentuată aproape de la sine dacă vorbeşti după schiţa pe care ţi-ai pregătit-o. Însă, pe parcursul prezentării, este bine să repeţi din cînd în cînd cuvintele-cheie sau ideea centrală a temei, pentru ca ea să iasă în evidenţă cu claritate.

5, 6. Cum puteţi stabili dacă o temă este potrivită?

 ⁵ Temă potrivită. La Şcoala de minister teocratic, în general, nu este o problemă să ai o temă potrivită, deoarece în multe cazuri ea îţi este furnizată. Însă nu tot aşa vor sta lucrurile cu orice cuvîntare pe care vei fi invitat să o ţii. De aceea, este înţelept să acorzi multă grijă şi atenţie temei.

⁶ Ce anume arată dacă o temă este potrivită sau nu? Mai multe lucruri. Va trebui să ţii seama de auditoriu, de obiectivul pe care îl urmăreşti şi eventual de materialul care ţi-a fost repartizat pentru a-l trata. Dacă în cuvîntările pe care le ţii constaţi că nu accentuezi nici o temă, probabil că nu le dezvolţi în realitate în jurul nici unei idei centrale. Probabil incluzi în cuvîntare prea multe puncte care nu subliniază în realitate tema.

7, 8. Explicaţi în ce fel se poate accentua o temă.

⁷ Repetarea cuvintelor sau a ideilor legate de temă. O bună metodă de a accentua tema pe tot parcursul expunerii constă în a repeta cuvintele-cheie sau ideea centrală a temei. În muzică, tema este o melodie care revine destul de frecvent pentru a caracteriza întreaga compoziţie. De fapt, cîteva măsuri sînt suficiente pentru a identifica o operă muzicală. Melodia nu revine întotdeauna sub aceeaşi formă. Uneori nu este repetată decît o singură frază muzicală sau două, sau eventual o variaţiune a temei, dar, într-un mod sau altul, compozitorul se străduieşte să brodeze cu abilitate în jurul temei care caracterizează întreaga operă.

⁸ Tot aşa trebuie să stea lucrurile şi cu tema unei cuvîntări. Cuvintele-cheie sau ideea centrală care se repetă, se aseamănă cu o melodie care revine frecvent într-o compoziţie muzicală. Sinonimele acestor cuvinte sau ideea centrală prezentată în alt mod sînt tot atîtea variaţiuni ale temei. Asemenea mijloace utilizate cu suficientă precauţie pentru a evita o repetare monotonă vor face ca tema să caracterizeze întreaga cuvîntare, iar auditoriul va reţine ideea principală.

**********

9–13. Explicaţi ce sînt punctele principale ale unei cuvîntări. Ilustraţi.

⁹ După ce ai stabilit tema cuvîntării tale, pasul următor al pregătirii constă în a alege punctele principale pe care intenţionezi să le utilizezi în vederea dezvoltării temei. Acesta este menţionat pe fişa Sfaturi pentru vorbire la rubrica „Scoaterea în evidenţă a punctelor principale“.

¹⁰ Care sînt punctele principale într-o cuvîntare? Ele nu sînt pur şi simplu ideile interesante, nici punctele menţionate tangenţial sau incidental. Ele sînt părţi importante ale cuvîntării, idei a căror dezvoltare ia o anumită amploare.  Ele sînt ca etichetele sau ca indicatoarele pe care le vedem într-un magazin şi care le ajută clienţilor să identifice mărfurile expuse în raioanele respective. Ele arată ce trebuie pus în aceste raioane şi ce trebuie pus în altă parte. Sub un indicator pe care scrie FĂINOASE, nişte borcane cu dulceaţă sau marmeladă nu ar fi la locul lor şi nu ar face decît să-i încurce pe clienţi. Tot la fel, nu ar fi de aşteptat să găsim orez la raionul cu inscripţia CAFEA ŞI CEAI. Iar dacă indicatoarele de pe rafturi sînt ascunse din cauza unei prea mari îngrămădiri de mărfuri, atunci ar fi greu să găsim ceea ce căutăm. Dar dacă indicatoarele rămîn clar vizibile, oricine îşi poate da imediat seama ce se află în faţa lui. Tot aşa stau lucrurile şi cu punctele principale ale cuvîntării tale. Atîta vreme cît ele pot fi observate şi păstrate în memorie, auditoriul tău nu va avea nevoie de prea multe notiţe pentru a te putea urmări pînă la capăt.

¹¹ Un alt factor. Alegerea şi întrebuinţarea punctelor principale va diferi în funcţie de auditoriu şi de scopul cuvîntării. Din acest motiv, supraveghetorul şcolii va trebui să evalueze punctele principale alese de cursant pe baza modului în care le foloseşte acesta, şi nu pe baza unei selecţii arbitrare a punctelor, făcută în prealabil de consilier.

¹² Cînd selectezi punctele, nu le reţine decît pe cele care sînt esenţiale. De aceea, întreabă-te: Ce anume face ca un punct să fie esenţial? El este esenţial dacă nu poţi să realizezi scopul cuvîntării tale fără el. De exemplu, într-o discuţie privitoare la răscumpărare, cu o persoană care nu cunoaşte această doctrină, este indispensabil să dovedeşti că Isus, în existenţa sa pămîntească, a fost un simplu om, căci altfel nu ai putea demonstra valoarea corespunzătoare a jertfei sale. Acesta ar fi, aşadar, un punct esenţial al discuţiei. Dar dacă tu i-ai dovedit deja acestei persoane că trinitatea este o doctrină falsă, atunci discuţia ta privitoare la situaţia lui Isus ca om ar putea fi de ordin secundar, deoarece lucrul acesta a fost deja acceptat. În acest caz, ar fi relativ simplu să demonstrezi valoarea corespunzătoare a răscumpărării date de Isus, iar examinarea poziţiei sale ca om nu ar fi un punct esenţial.

¹³ Astfel, pune-ţi întrebarea: Ce cunoştinţe posedă deja auditoriul meu? Ce trebuie să stabilesc pentru a-mi atinge scopul? Dacă tu cunoşti răspunsul la prima întrebare, poţi răspunde la a doua adunîndu-ţi material, lăsînd temporar deoparte toate punctele cunoscute de auditori şi clasîndu-le  pe celelalte în cît mai puţine grupe posibil. Aceste grupe constituie lista de produse alimentare spirituale pe care o vei prezenta auditoriului. Aceste etichete sau puncte principale nu trebuie să ajungă niciodată să fie acoperite sau ascunse. Ele sînt punctele principale pe care trebuie să le scoţi în evidenţă.

14–17. Din ce motive nu trebuie să prezentăm multe puncte principale?

¹⁴ Nu prea multe puncte principale. Orice subiect conţine numai cîteva puncte esenţiale. În general, ele pot fi socotite pe degetele de la o mînă. Lucrul acesta este valabil indiferent de timpul pe care îl ai la dispoziţie pentru a le prezenta. Nu permite să cazi în capcana obişnuită care constă în încercarea de a scoate în evidenţă prea multe puncte principale. Cînd un magazin devine prea mare şi oferă o prea mare varietate de mărfuri, clientul are tendinţa de a se pierde. În mod raţional, nu i se poate pretinde unui auditoriu să reţină prea multe idei cu o singură ocazie. Şi cu cît mai lungă este cuvîntarea ta, cu atît mai simplu trebuie să fie ea întocmită şi cu atît mai puternic şi mai clar trebuie să fie puse în evidenţă punctele principale, prin urmare nu încerca să-ţi determini auditoriul să reţină multe lucruri. Alege-le pe cele despre care crezi că trebuie să fie reţinute în mod absolut şi apoi foloseşte tot timpul de care dispui vorbind despre acestea.

¹⁵ Ce anume determină dacă există prea multe puncte sau nu? Pe scurt spus, dacă o idee poate fi omisă fără să fie împiedicată realizarea scopului cuvîntării, atunci punctul respectiv nu este un punct-cheie. Pentru a completa cuvîntarea sau pentru a face trecerea la o altă ordine de idei, ai putea menţiona un asemenea punct, dar fără a-l scoate în evidenţă ca pe cele care nu pot fi omise.

¹⁶ Un alt lucru important este că trebuie să ai suficient timp pentru a dezvolta bine şi în mod concludent fiecare punct. Dacă trebuie să spui multe lucruri în puţin timp, nu vorbi decît foarte pe scurt cu privire la fiecare punct care îi este deja cunoscut auditoriului tău. Nu păstra decît ceea ce nu îi este cunoscut, iar aceste lucruri necunoscute explică-le atît de clar încît auditoriul să nu le uite cu uşurinţă.

¹⁷ În sfîrşit, cuvîntarea ta trebuie să dea impresia de simplitate. Aceasta nu depinde întotdeauna de cantitatea de material prezentat. Adesea simplitatea depinde doar de modul în care ai ordonat punctele. De exemplu, dacă intri într-un magazin în care toate mărfurile sînt îngrămădite unele peste altele în mijlocul încăperii, totul ar da o impresie de îngrămădeală şi dezordine, iar clientul cu greu ar  putea găsi ceea ce caută. Dar cînd toate mărfurile sînt aranjate pe categorii şi etichetate, impresia vizuală este agreabilă, iar clientul va găsi cu uşurinţă orice articol. Simplifică-ţi cuvîntarea grupîndu-ţi ideile într-un număr mic de idei principale.

18. Cum trebuie să fie dezvoltate punctele principale?

¹⁸ Ideile principale dezvoltate separat. Fiecare idee principală trebuie să fie independentă şi dezvoltată separat. Aceasta nu te împiedică să faci o schiţă scurtă sau un rezumat al titlurilor principale în introducerea sau în încheierea cuvîntării tale. Dar în cuprinsul cuvîntării nu trebuie să vorbeşti decît despre o singură idee odată, cu excepţia unor suprapuneri sau reveniri necesare unei mai bune accentuări a unui punct sau pentru a se face trecerea la alte idei. Învăţînd să faci o schiţă tematică îţi va veni mult mai uşor să determini dacă ideile principale sînt dezvoltate separat.

19–21. În ce mod trebuie utilizate punctele secundare?

¹⁹ Ideile secundare susţin ideile principale. Dovezile, textele scripturale şi alte idei prezentate trebuie să pună în evidenţă ideea principală şi să o amplifice.

²⁰ Cînd te pregăteşti, analizează toate punctele secundare şi nu le păstra decît pe cele care contribuie direct la punctul principal, fie clarificîndu-l, fie dovedindu-l sau amplificîndu-l. Tot ce nu este relevant trebuie eliminat, întrucît aceasta nu ar face decît să provoace confuzie.

²¹ Orice punct secundar care are legătură cu ideea principală trebuie corelat direct cu aceasta prin ceea ce spui. Explică raportul care există între ele. Nu lăsa corelarea pe seama auditoriului. Ceea ce nu este spus în mod explicit, în general, nu este înţeles. Lucrul acesta poate fi realizat prin repetarea cuvintelor-cheie care exprimă ideea principală sau prin repetarea din cînd în cînd a ideii punctului principal. Cînd vei stăpîni arta de a face ca toate punctele secundare să susţină punctele principale ale cuvîntării şi de a lega fiecare punct principal cu tema, atunci cuvîntările tale vor fi de o încîntătoare simplitate, uşor de prezentat şi greu de uitat.

[Întrebări de studiu]