Studiul 28

Contactul cu auditoriul şi utilizarea notiţelor

1. Explicaţi importanţa contactului cu auditoriul şi rolul pe care îl joacă folosirea notiţelor în acest domeniu.

¹ Faptul de a avea un bun contact cu auditoriul tău constituie un mare ajutor în predare. Prin aceasta îi cîştigi respectul şi eşti în măsură să-l înveţi cu mai multă eficacitate. Contactul cu auditoriul trebuie să fie atît de strîns încît tu, ca vorbitor, să-i simţi imediat orice reacţie. De utilizarea notiţelor pe care ţi le-ai făcut depinde măsura în care ai sau nu contact cu auditoriul. Notiţele amănunţite pot constitui o piedică; în schimb, utilizarea acestora cu îndemînare nu deranjează, chiar dacă circumstanţele pretind ca ele să fie mai lungi decît de obicei. Lucrul acesta este posibil deoarece un vorbitor bun nu îşi întrerupe contactul cu auditoriul, consultîndu-şi notiţele prea des sau în momente nepotrivite. Acest punct este examinat pe fişa Sfaturi pentru vorbire la rubrica „Contactul cu auditoriul, utilizarea notiţelor“.

2–5. Ce anume permite un bun contact vizual cu auditoriul?

² Contact vizual cu auditoriul. Aceasta înseamnă să îţi vezi auditoriul. Înseamnă nu numai să priveşti la auditoriu, ci să priveşti şi la anumite persoane din rîndul auditoriului. Înseamnă să vezi expresia feţei lor şi să reacţionezi în consecinţă.

³ Nu este suficient doar să faci o mişcare ritmică a capului, privind dintr-o parte în cealaltă a sălii, ca nu cumva să scapi pe cineva din vedere. Opreşte-ţi privirile asupra unei persoane din auditoriu şi adresează-i o frază sau două. Apoi priveşte la o altă persoană din auditoriu şi spune-i cîteva fraze. Nu-ţi opri privirea asupra cuiva atît de mult timp încît să se simtă stînjenit şi nu-ţi alege doar cîteva persoane din întregul auditoriu. Acordă astfel atenţie întregului auditoriu, vorbindu-i însă unei singure persoane, ca şi cum ai discuta realmente cu ea şi observă-i reacţia înainte de a trece la o altă persoană. Notiţele trebuie puse pe pupitru sau le poţi ţine în mînă sau în Biblie, în aşa fel încît să le poţi consulta rapid, dintr-o singură privire. Dacă este necesar să-ţi apleci capul pentru a-ţi vedea notiţele, contactul cu auditoriul va avea de suferit.

⁴ Consilierul tău va observa nu numai cît de frecvent îţi consulţi notiţele, ci şi momentul în care le consulţi. Dacă îţi vei privi schiţa cînd ajungi la un punct culminant, nu vei vedea reacţia auditorilor tăi. Dacă îţi vei consulta prea des notiţele, de asemenea, vei pierde contactul cu ei. Această slăbiciune indică, în general, fie un tic nervos, fie o insuficientă pregătire.

 ⁵ Există ocazii în care vorbitorii experimentaţi sînt solicitaţi să ţină o întreagă cuvîntare pe baza unui manuscris, iar faptul acesta va limita, desigur, într-o oarecare măsură, contactul lor vizual cu auditoriul. Dar dacă ei cunosc bine materialul, ca rezultat al unei bune pregătiri, vor putea să privească din cînd în cînd auditoriul fără să piardă firul subiectului. Faptul acesta va face ca lectura lor să fie mai expresivă.

6–9. Arătaţi un alt mijloc care permite contactul cu auditoriul şi pericolele pe care trebuie să le evităm.

⁶ Contact cu auditoriul prin adresare directă. Acesta este la fel de important ca şi contactul vizual. El implică unele cuvinte pe care le foloseşti pentru a te adresa auditoriului.

⁷ Atunci cînd îi vorbeşti unei anumite persoane, i te vei adresa direct, spunînd „tu“, „al tău“ sau „noi“, „al nostru“. Cînd este potrivit, îi poţi vorbi în acelaşi fel unui auditoriu mai larg. Încearcă să-ţi consideri cuvîntarea ca pe o conversaţie cu o persoană sau două deodată. Observă-i cu atenţie pe auditorii tăi, pentru a le putea răspunde, ca şi cum ei ţi-ar fi vorbit cu adevărat. Astfel modul tău de a prezenta va fi mai personal.

⁸ Totuşi trebuie să fii precaut. Evită pericolul de a deveni mai familiar şi mai intim cu auditoriul tău decît într-o conversaţie demnă cu o persoană sau două la uşa unei case, în ministerul de teren. Dar poţi şi trebuie să fii la fel de direct.

⁹ Un alt pericol. Trebuie să fii judicios în utilizarea pronumelor personale, pentru a nu-ţi pune auditoriul într-o lumină nedorită. De exemplu, într-o cuvîntare privitoare la delincvenţă nu vei utiliza o formă de adresare care ar lăsa să se înţeleagă că îi incluzi pe auditorii tăi printre delincvenţi. Tot la fel, dacă la o întrunire de serviciu trebuie să vorbeşti despre numărul mic de ore în serviciul de teren, ar fi de preferat să te incluzi şi pe tine în cuvîntare, utilizînd pronumele „noi“ în loc de „tu“ sau „voi“. Evitînd pericolul unei asemenea adresări nerecomandabile, vei da dovadă de respect şi consideraţie faţă de auditorii tăi.

**********

10, 11. Ce anume trebuie să ne încurajeze să învăţăm a utiliza o schiţă?

¹⁰ Utilizarea schiţei. Puţini vorbitori începători debutează ca oratori servindu-se de o schiţă. De obicei ei îşi vor scrie în întregime cuvîntarea şi o vor citi sau o vor expune din memorie. La început, consilierul tău va trece cu vederea lucrul acesta, dar atunci cînd va ajunge la punctul „Utilizarea schiţei“, de pe fişa Sfaturi pentru vorbire, el te va îndemna să te exprimi cu ajutorul notiţelor. Cînd vei stăpîni această  tehnică, vei constata că ai făcut un mare pas înainte spre obiectivul de a deveni un vorbitor public.

¹¹ Există copii şi adulţi care nu ştiu să citească şi totuşi prezintă teme folosindu-se de ilustraţii care sugerează anumite idei. Şi tu îţi poţi pregăti cuvîntarea făcînd o schiţă simplă, la fel ca prezentările scripturale schiţate în Ministerul nostru pentru Regat. De regulă, în ministerul de teren vorbeşti fără să utilizezi un manuscris. Acelaşi lucru îl poţi face la fel de uşor în cadrul şcolii, odată ce iei această hotărîre.

12, 13. Daţi unele sugestii cu privire la modul de a pregăti o schiţă.

¹² Deoarece faptul de a lucra la această calitate presupune să nu depinzi de manuscris nici în pregătire şi nici în prezentare, nu învăţa expunerea pe de rost. Aceasta ar contracara scopul acestui studiu.

¹³ Dacă citezi texte scripturale, îţi poţi pune întrebări de genul: Cum? Cine? Cînd? Unde? etc. Apoi, dacă se pretează la materialul tău, include aceste întrebări în notiţele tale. Cînd îţi vei prezenta expunerea, nu va trebui decît să citeşti textul biblic, să-ţi pui ţie însuţi sau locatarului aceste întrebări şi să răspunzi la ele. Poate fi deosebit de simplu.

14, 15. Ce factori nu trebuie să ne descurajeze?

¹⁴ Începătorii se tem adesea să nu uite ceva. Însă dacă ţi-ai dezvoltat în mod logic cuvîntarea, nimeni nu va observa că ai uitat un punct pe care l-ai menţionat în notiţe. Şi, în acest stadiu, oricum punctul principal care se urmăreşte nu este dezvoltarea subiectului. Este mai important pentru tine acum să înveţi să vorbeşti după o schiţă.

¹⁵ S-ar putea ca, atunci cînd prezinţi această cuvîntare, să ai sentimentul că ai pierdut multe calităţi pe care deja le-ai învăţat. Nu te alarma. Aceste calităţi vor reveni şi tu le vei exersa mai bine ca oricînd, odată ce vei învăţa să vorbeşti fără manuscris.

16, 17. Ce trebuie să ne amintim atunci cînd ne pregătim notiţele?

¹⁶ Şi acum, cîteva cuvinte cu privire la notiţele utilizate pentru temele din cadrul Şcolii de minister. Ele trebuie să fie utilizate pentru a-ţi reaminti ideile şi nu pentru a le enunţa în întregime. Notiţele trebuie să fie scurte. Ele trebuie să fie, de asemenea, curate, ordonate şi citeţe. Dacă ţi-ai ales drept cadru o vizită ulterioară, notiţele tale trebuie reduse în aşa fel încît să le poţi pune discret în Biblie. Cînd vorbeşti de la pupitru, notiţele tale nu vor prezenta nici o problemă. Dacă însă nu ştii în ce condiţii vei vorbi, ia-ţi măsuri de precauţie.

¹⁷ Este, de asemenea, foarte util să scrii tema cuvîntării în partea de sus a foii pe care se află schiţa ta. Punctele principale trebuie să iasă cu claritate în evidenţă. Scrie-le cu majuscule sau subliniază-le.

18, 19. Cum putem exersa în vederea utilizării unei schiţe?

 ¹⁸ Faptul că utilizezi doar cîteva notiţe pentru a-ţi prezenta cuvîntarea nu înseamnă că poţi să-ţi reduci timpul de pregătire. Pregăteşte-ţi cuvîntarea mai întîi în detaliu, făcînd o schiţă cît doreşti tu de completă. După aceea, pregăteşte-ţi o a doua schiţă, mai scurtă. Aceasta este schiţa după care îţi vei prezenta expunerea.

¹⁹ Acum, pentru a exersa, pune-ţi în faţă ambele schiţe. Priveşte mai întîi la cea prescurtată şi spune tot ce poţi cu privire la primul punct principal. Consultă apoi schiţa detaliată, ca să vezi dacă nu ai uitat ceva. Treci apoi la al doilea punct principal din schiţa prescurtată şi procedează la fel. Treptat, schiţa prescurtată îţi va deveni atît de familiară încît îţi vei putea aminti tot ce conţine schiţa detaliată doar prin simpla privire a notiţelor tale prescurtate. Practica şi experienţa îţi vor permite să apreciezi avantajele vorbirii libere şi în curînd nu vei mai folosi un manuscris decît atunci cînd va fi absolut necesar. Te vei simţi mult mai relaxat atunci cînd vei vorbi, iar auditoriul te va asculta cu mai mult respect.

[Întrebări de studiu]