Studiul 31

Convinge-ţi auditoriul, adu-i argumente

1, 2. Ce este argumentaţia convingătoare?

¹ Atunci cînd vorbeşti în faţa unui auditoriu, te aştepţi ca acesta să te asculte; aceasta însă nu este totul. Ţi-ar face plăcere totodată ca el să accepte argumentele tale şi să acţioneze în consecinţă. Auditoriul va face lucrul acesta dacă va fi convins de adevărul afirmaţiilor tale şi dacă starea inimii lui este dreaptă. A convinge înseamnă a încredinţa pe cineva de ceva prin prezentare de dovezi. Însă numai dovezile nu sînt întotdeauna suficiente. În general ele trebuie sprijinite printr-o bună argumentare. De aceea, a convinge pe bază de argumente implică trei factori fundamentali: primul, dovezile înseşi; al doilea, ordinea în care sînt prezentate dovezile; al treilea, modalitatea şi metodele utilizate în prezentarea lor. În această discuţie, care corespunde cu punctul „Argumentaţie convingătoare“ din fişa Sfaturi pentru vorbire noi examinăm ce anume se spune, adică dovezile prezentate, mai degrabă decît modalitatea în care sînt ele expuse.

² Argumentaţia convingătoare depinde de un raţionament sănătos şi temeinic, iar consilierul tău va lua în considerare acest lucru. Dovezile tale trebuie să fie convingătoare chiar şi atunci cînd ai face lectura unui text tipărit. Dacă puterea de convingere a cuvîntării tale depinde de maniera în care o prezinţi şi nu de faptele pe care le utilizezi ca dovezi, atunci este necesar să dezvolţi în continuare această calitate, pentru a-ţi face argumentarea cu adevărat solidă şi eficace.

3–6. Arătaţi de ce trebuie pusă o bază pentru argumentare.

³ Stabilirea bazei. Înainte de a-ţi prezenta argumentele, este necesar să pui o bază corespunzătoare. Este necesar să defineşti bine chestiunea în discuţie. Este avantajos, de asemenea, să stabileşti o bază comună, subliniind punctele cu privire la care cădeţi de acord.

⁴ În unele cazuri, termenii trebuie definiţi cu claritate. Toate lucrurile care sînt irelevante trebuie eliminate. Nu te pripi cînd vrei să stabileşti baza. Aceasta trebuie să fie solidă, dar nu reduce întreaga construcţie la stabilirea bazei. Dacă respingi un argument, analizează diversele puncte utilizate pentru a-l sprijini, ca să-i găseşti punctele slabe şi să determini mai uşor linia de argumente pe care o vei utiliza şi modul în care să ajungi la miezul problemei.

⁵ Cînd îţi pregăteşti cuvîntarea, încearcă să prevezi ce cunoştinţe posedă deja auditoriul tău cu privire la subiectul pe care îl tratezi. Aceasta te va ajuta să determini în mare  măsură cît de vastă trebuie să fie baza pe care trebuie să o stabileşti înainte de a prezenta realmente argumentele.

⁶ Tactul şi manierele creştine pretind să fim amabili şi plini de consideraţie în argumentarea noastră, chiar dacă aceasta nu constituie obiectul acestui studiu. Profită întotdeauna din plin de cunoştinţa pe care o posezi despre principiile creştine, pentru a deschide mintea şi inima auditorilor tăi.

7–13. Explicaţi ce se înţelege prin dovezi convingătoare.

⁷ Dovezi convingătoare. O chestiune nu este „dovedită“ numai fiindcă tu, ca vorbitor, crezi pur şi simplu şi afirmi că aşa este. Trebuie să-ţi aduci întotdeauna aminte că auditoriul tău este pe deplin îndreptăţit să se întrebe: „De ce este adevărat acest lucru?“ sau „De ce spui că este aşa?“ În calitate de vorbitor, tu ai întotdeauna obligaţia să răspunzi la întrebarea „de ce?“

⁸ Întrebările: „Cum?“ „Cine?“ „Unde?“ „Cînd?“ şi „Ce?“ furnizează doar fapte şi informaţii, dar răspunsul la întrebarea „De ce?“ oferă motive. Această întrebare este unică sub acest aspect; ea pretinde din partea ta mai mult decît doar fapte. Ea îţi pune la încercare capacitatea de a gîndi. Din această cauză, atunci cînd îţi pregăteşti tema, pune-ţi de repetate ori întrebarea „De ce?“ şi asigură-te că poţi să furnizezi răspunsuri.

⁹ Tu îţi poţi susţine adesea afirmaţiile citînd un autor care este acceptat ca autoritate în materie. Întrucît toată lumea recunoaşte competenţa sa, este suficient să-l citezi pentru a dovedi veracitatea unui anumit punct. Acesta este un motiv suficient pentru a-l crede. Bineînţeles, în acest domeniu autoritatea supremă este Iehova Dumnezeu. În consecinţă, citînd un text din Biblie ca sprijin, avem o probă suficientă pentru a dovedi ceva. Aceasta se numeşte probă „testimonială“, căci este vorba de o „mărturie“ din partea unei persoane considerate drept martor acceptabil.

¹⁰ Pentru a produce probe testimoniale trebuie să fii sigur că mărturia ta va fi acceptată de auditoriul căruia i te adresezi. Dacă te referi la autorităţi lumeşti, asigură-te cu privire la pregătirea lor şi la felul în care sînt priviţi. Mulţi oameni vor accepta Biblia ca Autoritate divină, dar unii o vor privi drept o lucrare omenească şi, de aceea, ca neconstituind o autoritate absolută. În asemenea cazuri, ai putea recurge la alte probe sau ai putea dovedi probabil mai întîi autenticitatea Bibliei.

¹¹ Dar atenţie! Toate dovezile trebuie utilizate în mod onest. Nu scoate un citat din contextul său. Asigură-te că ceea ce spui este exact ceea ce a vrut să spună autoritatea pe care o  citezi. Fii precis în referinţele tale. Fii atent, de asemenea, la datele statistice. Prezentate în mod incorect, acestea pot acţiona ca un bumerang, cu efecte distructive. Adu-ţi aminte de omul care, neştiind să înoate, s-a înecat într-un rîu a cărui adîncime medie era doar de un metru. El uitase că la mijlocul rîului era o groapă de trei metri.

¹² Dovezile indirecte sînt altele decît mărturiile omeneşti sau autoritatea divină. Ele sînt dovezi care se bazează pe deducţii din fapte mai degrabă decît pe citate ale unor martori. Pentru a-ţi întemeia concluziile şi pentru a face convingătoare dovezile indirecte trebuie să dispui de o listă suficient de cuprinzătoare de fapte şi argumente.

¹³ Dacă toate dovezile (indiferent de ordinea în care sînt prezentate) sînt suficiente pentru a-ţi satisface auditoriul, consilierul tău le va considera satisfăcătoare. El se va pune în situaţia auditorilor tăi şi se va întreba: „M-a convins?“ Dacă poate să răspundă afirmativ, atunci te va lăuda pentru prezentarea ta.

14. Explicaţi ce este un rezumat cu efect.

¹⁴ Rezumat cu efect. Un oarecare tip de rezumat este, de obicei, esenţial pentru ca argumentarea să fie convingătoare. El este un ultim apel la raţiune, mărind aprecierea faţă de argumentele utilizate. Un rezumat nu trebuie să fie o simplă recapitulare a faptelor, chiar dacă un asemenea rezumat constă în esenţă din a spune: „Ţinînd cont de lucrul acesta, sau de acela, rezultă în mod necesar că . . .“ Rezumatul are deci scopul de a reuni toate punctele dezvoltate şi a trage din ele concluziile. Adeseori, graţie unui rezumat cu efect, se ajunge la înţelegerea argumentelor întrebuinţate şi la convingerea auditorilor.

**********

15, 16. De ce trebuie să ajutăm auditoriul să raţioneze?

¹⁵ Chiar dacă argumentele pe care le utilizezi într-o cuvîntare sînt bune, nu este suficientă totuşi o simplă enumerare a faptelor. Tu trebuie să le prezinţi de aşa manieră încît să-ţi ajuţi auditoriul să raţioneze, să-ţi înţeleagă argumentele şi să ajungă la aceleaşi concluzii ca şi tine. La aceasta face aluzie punctul de pe fişa Sfaturi pentru vorbire intitulat „Auditoriul ajutat să gîndească“.

¹⁶ Tu trebuie să doreşti să dezvolţi această calitate deoarece Dumnezeu însuşi ne ajută să raţionăm. Isus, de asemenea, le-a explicat discipolilor parabolele sale şi i-a pregătit pentru ca ei să predea aceleaşi adevăruri altora. A-ţi ajuta auditoriul să raţioneze înseamnă, aşadar, să utilizezi toate metodele necesare care l-ar putea ajuta să-ţi înţeleagă argumentaţia, să  tragă aceleaşi concluzii ca şi tine şi să fie pregătit pentru a utiliza argumentele tale pentru a-i învăţa pe alţii.

17, 18. Cum se poate menţine o bază comună?

¹⁷ Menţinerea unei baze comune. Pentru a stabili o bază comună la începutul expunerii tale, este de importanţă vitală atît ceea ce spui, precum şi felul în care spui, dar această bază comună trebuie păstrată pe parcursul întregii expuneri, căci altfel îţi vei pierde auditorii. Trebuie să continui să exprimi în aşa fel punctele cuvîntării, încît să le faci să fie acceptate de auditoriul tău. Aceasta pretinde să păstrezi prezent în minte punctul său de vedere cu privire la subiectul discutat şi să ţii cont de acesta pentru a-l ajuta să vadă că argumentele tale sînt raţionale.

¹⁸ Un exemplu clasic de stabilire a unei baze comune şi de menţinere a ei pînă la capăt, pentru a ajuta auditoriul să raţioneze, este argumentaţia apostolului Pavel consemnată în Faptele 17:22–31. Observaţi cum, în introducerea cuvîntării sale, el a stabilit o bază comună şi a menţinut-o apoi cu tact pe parcursul întregii sale expuneri. Cînd a ajuns la încheiere, el îi convinsese pe unii dintre auditorii săi cu privire la adevăr, inclusiv pe un judecător care fusese prezent. — Fap. 17:33, 34.

19–23. Sugeraţi unele metode care permit o dezvoltare adecvată a punctelor.

¹⁹ Dezvoltare adecvată a punctelor. Pentru a determina un anumit auditoriu să raţioneze asupra unui subiect, trebuie să i se prezinte suficiente informaţii, şi aceasta într-un mod care să nu rişte respingerea argumentelor tale din simplul motiv că nu le înţelege pe deplin. Depinde de tine să îl ajuţi în acest sens.

²⁰ Pentru a face în mod eficient lucrul acesta, ai grijă să nu tratezi prea multe puncte. Ele îşi vor pierde valoarea dacă le vei prezenta prea repede. Fă-ţi timp să explici temeinic fiecare punct, aşa încît auditoriul să nu se limiteze doar la a le auzi, ci să le şi înţeleagă. Cînd ajungi la un punct important, fă-ţi timp să-l dezvolţi. Răspunde la întrebări ca: De ce? Cine? Cum? Ce? Cînd? Unde? În felul acesta îţi vei ajuta auditoriul să sesizeze pe deplin ideea. Pentru a arăta că explicaţia ta este rezonabilă, poţi prezenta uneori două puncte de vedere opuse unul celuilalt. La fel, după ce ai enunţat un principiu ai putea constata că este avantajos să prezinţi o ilustrare, astfel încît auditoriul să înţeleagă aplicarea practică a principiului. Bineînţeles, trebuie să dai dovadă de discernămînt. Măsura în care va fi dezvoltat fiecare punct va depinde de timpul pe care îi ai la dispoziţie, precum şi de relativa importanţă a punctului din subiectul aflat în discuţie.

²¹ Întrebările sînt întotdeauna utile pentru a-i ajuta pe ascultători să raţioneze. Întrebările retorice, respectiv întrebările puse fără a se aştepta ca ascultătorii să răspundă,  urmate de pauze corespunzătoare, vor stimula gîndirea. Dacă te adresezi doar unei persoane sau două, aşa ca în ministerul de teren, tu le poţi determina să vorbească prin întrebările adresate pe parcursul expunerii tale şi, în felul acesta, te poţi convinge dacă ele înţeleg şi acceptă ideile prezentate.

²² Deoarece tu doreşti să-i determini pe ascultători să gîndească, trebuie să pleci de la lucrurile pe care ei deja le cunosc, fie din propria lor experienţă, fie din cele expuse de tine anterior. Astfel, pentru a determina dacă ai dezvoltat anumite puncte în mod adecvat, trebuie să ţii seama de ceea ce auditoriul cunoştea deja cu privire la subiect.

²³ Este întotdeauna important să observi reacţia auditoriului tău pentru a te asigura că îţi urmăreşte explicaţiile. Cînd este necesar, reia şi clarifică punctele înainte de a trece la un nou argument. Dacă nu îndemni auditoriul să gîndească, el riscă să piardă cu uşurinţă firul ideilor tale.

24. Cărui scop util îi serveşte faptul că facem o aplicare a argumentelor la auditoriu?

²⁴ Aplicare la auditoriu. Indiferent care este argumentul pe care îl prezinţi, asigură-te că îl explici pînă la capăt cu claritate, arătînd modul în care se aplică la chestiunea în discuţie. De asemenea, include în cuvîntare motivaţia, îndemnîndu-i pe ascultătorii tăi să acţioneze în armonie cu faptele prezentate. Dacă ei sînt cu adevărat convinşi de ceea ce ai spus, vor fi gata să acţioneze.

[Întrebări de studiu]