Cultivarea artei de a preda
Studiul 10
Cultivarea artei de a preda
1–3. Ce implică predarea, şi ce ocazii de a preda ni se oferă?
1 Ca adevăraţi creştini, noi recunoaştem că Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos sînt marii noştri Învăţători. Noi împărtăşim sentimentele psalmistului, care s-a rugat lui Iehova: „Învaţă-mă să fac voia Ta“ (Ps. 143:10). Noi sîntem, de asemenea, de aceeaşi părere cu discipolii din secolul întîi ai lui Isus, care i se adresau cu apelativul „Învăţătorule“. Şi ce învăţător este Isus! Cînd şi-a terminat Predica de pe munte, „mulţimile au rămas uimite de [modul său de a preda, NW]; căci El îi învăţa ca unul care are autoritate“ (Mat. 7:28, 29). Aceştia sînt cei mai mari Învăţători, iar noi căutăm să-i imităm.
2 Predarea este o artă care trebuie cultivată. Ea implică răspunsul la întrebări ca: de ce, cum, ce, unde şi cînd, în legătură cu anumite lucruri. Fiecare creştin trebuie să-şi îmbunătăţească capacitatea de a preda, avînd, îndeosebi, în vedere faptul că Isus le-a dat continuatorilor săi porunca: „Faceţi ucenici din toate popoarele . . . Şi învăţaţi-i“ (Mat. 28:19, 20). Că este vorba de o lucrare care pretinde îndemînare se poate observa din îndemnul adresat de apostolul Pavel lui Timotei: „Îndeamnă cu toată îndelunga răbdare şi cu arta de a preda“. — 2 Tim. 4:2, NW.
3 Ocaziile de a-i învăţa pe alţii sînt numeroase. Părinţii trebuie să-şi înveţe copiii. Proclamatorii veştii bune trebuie să-i înveţe, prin intermediul studiilor biblice la domiciliu, pe noii interesaţi de mesaj. Adesea există ocazii de a-i instrui pe noii vestitori. Mulţi fraţi au privilegiul de a ţine cuvîntări ziditoare, fie la întrunirea de serviciu, fie cu ocazia cuvîntărilor publice. Toţi cei înscrişi la Şcoala de minister teocratic ar trebui să fie nerăbdători să-şi dovedească progresul ca învăţători. Pe măsură ce îţi vei dezvolta capacitatea de a participa la această fază de instruire din cadrul ministerului, vei găsi o adevărată satisfacţie şi te vei simţi recompensat din abundenţă. Nu există nimic mai îmbucurător decît faptul de a învăţa pe cineva din Cuvîntul lui Dumnezeu şi de a-l vedea apoi făcînd excelente progrese spirituale.
4, 5. Pe cine şi pe ce trebuie să ne bizuim atunci cînd îi învăţăm pe alţii?
4 Încredere în Iehova. Pentru a putea să predai cu eficienţă vestea bună, o cerinţă vitală este aceea de a te bizui pe Iehova, ţinînd cont de el, bazîndu-te pe îndrumarea sa şi cerîndu-i ajutorul (Prov. 3:5, 6). Însuşi Isus a declarat: „Ceea ce predau eu ca învăţătură nu este al meu, ci aparţine celui care m-a trimis“ (Ioan 7:16, NW). El se referea cu regularitate la Cuvîntul lui Dumnezeu, citînd circa jumătate dintre cărţile Scripturilor ebraice sau făcînd aluzie la ele în conversaţiile sale care au fost consemnate în scris. Aşadar, atunci cînd îi învăţăm pe alţii trebuie să ne bizuim pe Cuvîntul lui Dumnezeu, aşa cum a făcut Isus. Să căutăm în el răspunsurile, căci nu există decît un singur manual principal pentru a-i învăţa pe oameni să devină discipoli ai lui Isus, şi anume Sfînta Biblie. — 2 Tim. 3:16.
5 Dacă te bizui cu adevărat pe Iehova nu ai de ce să te simţi incompetent. Dumnezeu ne acordă înţelegerea scopurilor sale aşa cum sînt ele expuse în Cuvîntul adevărului său. Dacă împărtăşeşti cu alţii aceste adevăruri, Iehova te va sprijini. Nu este cazul să te reţii, spunînd: „Eu nu sînt învăţător“. Tu poţi deveni învăţător dacă te rogi lui Iehova şi îţi pui încrederea în el. — 2 Cor. 3:5.
6–8. Ce rol joacă pregătirea în predarea eficientă?
6 Pregătirea. Evident, nimic nu poate înlocui cunoaşterea subiectului tău. Înainte de a putea învăţa pe cineva este necesar să ai tu însuţi o înţelegere clară a materialului (Rom. 2:21). Pe măsură ce cunoştinţele tale vor creşte, vei deveni, evident, un învăţător mai bun. Dar chiar dacă nu cunoşti decît cîteva adevăruri fundamentale, tu poţi fi totuşi învăţător. Vorbeşte despre ceea ce cunoşti. Chiar şi copiii pot să-i înveţe pe colegii lor de şcoală adevărurile pe care le-au învăţat de la părinţii lor. Şcoala de minister teocratic te va ajuta să-ţi cultivi capacitatea de a preda.
7 Dacă urmează să conduci un studiu biblic sau să ţii o cuvîntare, asimilează mai întîi, în aşa fel încît să-ţi fie clare în minte, argumentele care sprijină materialul. Caută să stabileşti de ce un lucru este aşa. Străduieşte-te să exprimi ideile cu propriile tale cuvinte. Caută să dobîndeşti o bună înţelegere a dovezilor scripturale. Pregăteşte-te să aplici în mod eficient textele scripturale.
8 Un alt aspect al pregătirii este să te gîndeşti din timp la întrebările care se pot ridica în mintea celui cu care studiezi, datorită formaţiei sale religioase. Aceasta te va ajuta să fii pregătit cu informaţii care vor fi potrivite în mod deosebit pentru persoana respectivă. Faptul de a avea în vedere lucrurile pe care persoana le înţelege deja, te va ajuta să pui un fundament pentru ca ea să dobîndească noi cunoştinţe şi s-o sprijini să progreseze. O altă persoană cu care studiezi, şi care are o formaţie diferită, s-ar putea să aibă nevoie de o altă serie de argumente. Aşadar, cunoaşterea celui cu care studiezi te ajută să te pregăteşti.
9. Cum îi puteţi îndemna pe elevi să răspundă cu propriile lor cuvinte?
9 Întrebări. Întrebările sînt deosebit de utile în predarea eficientă, după cum Isus a demonstrat adesea lucrul acesta (Luca 10:36). Astfel, atunci cînd conduci un studiu biblic poţi recurge la metoda sa, utilizînd întrebările tipărite în publicaţiile noastre. Însă dacă eşti un învăţător minuţios, nu vei fi satisfăcut dacă cel cu care studiezi se va limita doar la a citi răspunsul din carte. Într-un asemenea caz, îi vei pune întrebări suplimentare care îl vor stimula să se exprime cu propriile sale cuvinte. Uneori este suficient să spui: „Răspunsul este corect, dar cum ai putea să explici lucrul acesta cu propriile cuvinte?“
10. Explicaţi întrebuinţarea întrebărilor orientative.
10 Întrebările orientative te vor ajuta, de asemenea, să predai cu eficienţă. Acestea sînt întrebări care te ajută să orientezi mintea unei persoane, pe baza a ceea ce ea deja cunoaşte, spre o concluzie la care probabil că nu s-a gîndit niciodată (Matei 17:25, 26; 22:41–46). Este ca şi cum ţi-ai spune: ‘Eu ştiu că acest elev posedă anumite cunoştinţe; astfel, dacă îi pun anumite întrebări într-o ordine logică, el va ajunge la o concluzie corectă. Dar dacă omit să-i pun întrebări orientative şi îi adresez direct întrebarea principală, ar putea să ajungă la o concluzie greşită’. Cu alte cuvinte, elevul dispune de informaţii cu ajutorul cărora ar putea să ajungă la răspuns. El are nevoie însă de ajutor. Evident, cel mai uşor ar fi să-i spui tu răspunsul. Dar dacă vei recurge la întrebări orientative, vei reuşi nu numai să faci ca răspunsul să fie acceptat mai uşor de elev, întrucît îl dă el însuşi, ci îl vei şi ajuta să-şi dezvolte capacitatea de gîndire. Întrebările tale îi vor orienta mintea de-a lungul etapelor gîndirii logice, pentru a ajunge astfel la concluzia corectă. Acest ajutor va fi pentru el de o valoare inestimabilă mai tîrziu.
11. Cum ne putem folosi de întrebările care încurajează exprimarea punctului de vedere?
11 Uneori vei constata că este util să pui întrebări cu privire la punctul de vedere al elevului. Prin intermediul acestor întrebări vei căuta să afli ce părere are elevul cu privire la problema în discuţie. De exemplu, ai putea să-l întrebi care este legea lui Dumnezeu privitoare la fornicaţie. El ar putea să citeze un text scriptural, arătînd că fornicaţia este un lucru greşit. Dar este el oare convins de ceea ce spune? Este acesta şi punctul său personal de vedere? Tu îi vei putea pune atunci o întrebare prin care să afli ce gîndeşte el în realitate despre fornicaţie. Astfel, l-ai putea întreba: „Ce importanţă are dacă trăim în felul acesta sau nu?“ Vei putea discerne apoi în ce domenii mai are nevoie de ajutor şi îl vei putea ajuta în consecinţă. Întrebările care încurajează exprimarea punctului de vedere te pot ajuta să sensibilizezi inima elevului.
12, 13. De ce întrebările sînt utile atît în ministerul din casă în casă, cît şi atunci cînd rostim o cuvîntare de pe podium?
12 Întrebările sînt, de asemenea, utile în ministerul din casă în casă. Spre exemplu, pentru a ajuta pe cineva să înţeleagă mai bine adevărurile biblice trebuie să ştii ce gîndeşte. De asemenea, tu ştii că, punîndu-i întrebări, îi vei da ocazia să îşi exprime punctul de vedere şi, astfel, va fi mai înclinat să asculte ceea ce spui.
13 Chiar şi atunci cînd rosteşti o cuvîntare de pe podium, poţi pune uneori întrebări, invitîndu-i pe ascultători să dea un răspuns. Dar poţi folosi şi întrebări retorice, întrebări destinate pur şi simplu stimulării gîndirii ascultătorilor, fără să aştepţi ca ei să răspundă (Luca 12:49–51). Răspunsurile la aceste întrebări le vei da tu însuţi. Uneori, dacă doreşti să utilizezi o serie de întrebări, vei putea să nu răspunzi decît după ce ai ajuns la ultima. Natura întrebărilor adresate va depinde de auditoriu şi de ceea ce vrei să-i înveţi.
14, 15. Care este utilitatea ilustrărilor şi a repetării?
14 Ilustrările. Acestea au constituit o trăsătură importantă a modului de predare al lui Isus. În mod asemănător, învăţătorii creştini de astăzi pot recurge la activităţile şi experienţele vieţii, pentru a găsi comparaţii care să îi ajute să întipărească în mintea ascultătorilor lor învăţături excelente (Mat. 13:34, 35). Alege ilustrări simple, căci dacă sînt prea complicate, ele vor fi greu de urmărit şi ar putea chiar să distragă atenţia de la argumentele tale. Scrisoarea lui Iacov conţine numeroase ilustrări: valul mării, cîrma corabiei, frîul calului, oglinda etc. Toate acestea au fost luate din lucrurile obişnuite ale vieţii. Un învăţător atent îşi va alege ilustrările în funcţie de situaţia, de vîrsta, de religia şi de cultura persoanei. Bineînţeles, ilustrările pot fi utilizate atît în cuvîntări, cît şi în predarea la nivel individual.
15 Repetarea. Aceasta este de importanţă vitală indiferent că te afli pe podium sau că predai cuiva la domiciliul său. Caută să întipăreşti în mintea celor pe care îi înveţi cuvinte sau expresii, dar mai ales texte scripturale. Dacă susţii o expunere de cursant ca şi cum ai vorbi cu un locatar, ai putea pune cîteva întrebări recapitulative, care să sublinieze punctele pe care vrei să le accentuezi. În felul acesta vei fi sigur că elevul a înţeles bine şi îl vei imita pe Isus care a întrebat: „«Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?»“ — Mat. 13:51.
16. Dacă vorbitorul este un bun învăţător, ce ne vom putea aminti după audierea cuvîntării sale?
16 Cuvîntări instructive. Ne amintim cu apreciere cuvîntările din care am învăţat multe lucruri. De aceea caută să observi de ce anumiţi vorbitori sînt buni învăţători şi de ce ne amintim cu uşurinţă cuvîntările lor. Ei nu-şi rostesc cuvîntările într-un ritm prea rapid. Ei pun întrebări, fie cerîndu-le auditorilor să răspundă, fie ca simplu procedeu retoric, destinat să stimuleze gîndirea. Ei ne invită să urmărim în Biblia noastră citirea anumitor texte-cheie şi comentează în jurul lor, explicîndu-le şi subliniind ideile principale. Unii vorbitori recurg la anumite ajutoare vizuale. Dar, indiferent care ar fi metodele utilizate, vom observa că ne aducem mai bine aminte de unele puncte temeinic explicate decît de numeroasele idei care au fost tratate tangenţial. Dacă vorbitorul este bun învăţător, auditorii săi vor trebui să îşi aducă aminte cu uşurinţă de tema sa, de punctele principale şi, eventual, de unul sau două dintre textele mai importante care au fost citate.
17, 18. În ce fel şi de ce ar trebui să atragem atenţia elevilor asupra Marilor Învăţători?
17 Îndreptarea atenţiei spre Marii Învăţători. Ca învăţător creştin, ar trebui să recunoşti în mod constant importanţa faptului de a îndrepta atenţia spre Iehova Dumnezeu, ca Sursă a vieţii, şi spre Isus Cristos, ca mijloc prin care Dumnezeu acordă viaţă şi binecuvîntări (Ioan 17:3). Străduieşte-te să trezeşti în alţii o profundă recunoştinţă faţă de aceşti Mari Învăţători.
18 Pe măsură ce vei cultiva arta de a preda, vei aprecia importanţa iubirii. Dacă elevul ajunge să-l iubească într-adevăr pe Iehova Dumnezeu, el îi va sluji cu fidelitate. De aceea, pe parcursul studiului, profită de momentele oportune pentru a atrage atenţia elevului asupra importanţei a tot ceea ce Dumnezeu a făcut şi face încă pentru oamenii păcătoşi. Subliniază înţelepciunea, justiţia, iubirea şi puterea lui Dumnezeu, atribute care se armonizează în mod admirabil, spre binele oamenilor ascultători. Dacă elevul are inima înclinată spre dreptate, cu timpul va simţi dorinţa de a-i fi profund loial lui Iehova, precum şi dorinţa de a participa la glorificarea numelui său.
[Întrebări de studiu]
