Studiul 6

‘Dedică-te citirii publice’

1, 2. Cînd avem ocazii de a citi în public?

¹ Apostolul Pavel l-a îndemnat pe Timotei: „Continuă să te dedici citirii publice“. El i-a dat lui Timotei instrucţiuni ca să le predea fraţilor săi creştini această artă, precum şi alte calităţi necesare în ministerul creştin (1 Tim. 4:13, NW). Acest sfat inspirat este valabil şi astăzi pentru fiecare ministru al lui Dumnezeu, iar noi facem bine să-l ascultăm.

² Unui ministru teocratic i se cere adesea să citească în public. La studiul Turnului de veghere şi la studiul de carte al congregaţiei trebuie citite cu voce tare textele scripturale şi paragrafele. Texte scripturale se citesc şi în timpul întrunirii de serviciu şi al Şcolii de minister teocratic, precum şi în ministerul de teren. De aceea, este spre folosul fiecărui ministru şi spre folosul celor care vor asculta ca el să devină un bun cititor public.

3. De ce este importantă pregătirea?

³ Prin citire publică înţelegem citirea cu voce tare în folosul altora. Dar vor trage oare ascultătorii folos deplin dacă cititorul se poticneşte în cuvinte şi foloseşte un mod de exprimare incorect sau accentuează greşit, astfel încît întunecă înţelesul frazei? Vor mai fi ei atenţi dacă îi lipseşte entuziasmul şi citeşte într-o manieră monotonă? Pentru a citi bine în faţa unui grup de persoane este necesară o pregătire prealabilă. Este bine să nu prezinţi niciodată o temă care ţi s-a repartizat, nici chiar o simplă citire la  studiul de carte al congregaţiei, fără să parcurgi în prealabil materialul în întregime. În caz contrar, auditoriul nu trage foloase maxime şi riscă să înveţe o pronunţie greşită de la cel care citeşte. Da, este necesar ca fiecare ministru să se dedice citirii publice. — Hab. 2:2.

4, 5. Ce calităţi sînt necesare pentru ca lectura publică să stimuleze auditoriul şi să fie uşor de înţeles?

⁴ Calităţi necesare. Cînd citeşti cu voce tare fii entuziast. Pune căldură în prezentarea ta, exprimînd sentimentele sugerate de cuvinte. Astfel vei evita o prezentare rece şi lipsită de viaţă. Ai grijă să nu reduci volumul vocii pînă acolo încît anumite părţi esenţiale ale textului să îi scape auditoriului. Trebuie să citeşti suficient de tare pentru a fi auzit chiar şi din cel mai îndepărtat colţ al încăperii sau al sălii. Nimeni nu trebuie să fie obligat să facă eforturi pentru a nu pierde nici măcar un cuvînt.

⁵ Este necesară o bună articulare a cuvintelor, fără să sari peste anumite silabe sau să le articulezi neclar astfel încît ele să devină neinteligibile. Pe de altă parte, nu este recomandabil ca modul de pronunţare să fie atît de pedant încît să distragă atenţia de la mesaj. Avem de-a face cu o citire bine articulată atunci cînd ascultătorul înţelege fără nici o dificultate toate cuvintele textului pe care îl citeşti. Lipsa de claritate este, adeseori, rezultatul faptului că cititorul nu îşi îndreaptă vocea spre auditoriu. De aceea, formează-ţi obiceiul de a ţine capul sus atunci cînd citeşti. Deschide gura în aşa fel încît sunetele să iasă fără nici o piedică.

6. Ce anume determină unde trebuie să punem accentul, şi cum contribuie pauzele la accentuare?

⁶ Accentuarea corectă este importantă. Într-adevăr, ea este cheia înţelegerii celor citite. Este bine cunoscut faptul că o accentuare diferită poate să-i comunice auditoriului un sens total diferit. Uneori, un singur cuvînt pretinde o accentuare deosebită, dar, adesea, lucrul acesta este valabil pentru un grup de cuvinte sau chiar pentru o frază întreagă. Ceea ce determină unde trebuie pus accentul este sensul, iar acesta nu este dat numai de restul frazei, ci şi de întreaga argumentare. Pauzele bine plasate sînt esenţiale pentru accentuare. Întreruperile scurte scot în relief unele grupuri de cuvinte şi atrag atenţia asupra ideilor-cheie; pauzele mai lungi marchează sfîrşitul unei părţi importante a argumentării.

7. Ce anume ne ajută să facem ca lectura să semene cu o conversaţie?

⁷ Cine vrea să fie un bun cititor se străduieşte, de asemenea, să asigure varietate tonului vocii şi ritmului vorbirii. Fără această modulaţie, lectura va fi monotonă şi neatrăgătoare. Bine utilizată, o asemenea variaţie în exprimare va face într-o mare măsură ca felul în care citeşti să semene mai mult cu o conversaţie naturală şi animată.

8. Cu ce ocazii este potrivit ca o cuvîntare să fie ţinută pe bază de manuscris?

 ⁸ Citirea unui manuscris. Una dintre ocaziile importante care implică citirea publică este prezentarea unei cuvîntări pe bază de manuscris. Acest tip de prezentare îşi are rolul lui. Spre exemplu, Watch Tower Society poate aranja din cînd în cînd ca toate congregaţiile poporului lui Dumnezeu dintr-o anumită ţară să audă simultan aceleaşi informaţii. În plus, cuvîntările prezentate pe bază de manuscris îşi au rolul lor în programele unor adunări sau congrese, unde există posibilitatea ca mass media să extragă citate ample din cuvîntare sau unde materialul aferent necesită o prezentare exactă.

9, 10. Care este principala dificultate care trebuie învinsă atunci cînd citim o cuvîntare de pe manuscris, şi cum poate fi făcut lucrul acesta?

⁹ Principala dificultate care trebuie învinsă în citirea de pe un manuscris este aceea de a da impresia că frazele şi cuvintele sînt îmbinate ca într-o conversaţie. Tonul trebuie însă considerabil diversificat. În general, structura unui text scris este cu totul diferită de aceea a vorbirii obişnuite, deoarece frazele sînt, probabil, mai lungi şi mai complexe. Vocabularul va fi, poate, mai ales, iar frazele vor avea un ritm diferit de cel al felului tău obişnuit de a vorbi. Poate că te gîndeşti că prezentarea ta ar fi mai bună dacă te-ai exprima cu propriile cuvinte. Dar practica şi experienţa îţi vor permite să faci progrese remarcabile în ce priveşte ţinerea de cuvîntări pe bază de manuscris.

¹⁰ Cheia succesului constă în pregătirea prealabilă. Fă-ţi timp pentru a te familiariza cu manuscrisul. Citeşte manuscrisul de mai multe ori, pentru a întipări clar în minte ideile principale. Dacă întîlneşti cuvinte care nu îţi sînt cunoscute, caută-le într-un dicţionar bun şi fă-ţi însemnări pe manuscris cu privire la pronunţie. Fă apoi exerciţii de citire a textului cu voce tare, pentru a-ţi însuşi stilul de prezentare al celui care a scris cuvîntarea. Unii cititori găsesc că exersarea citirii cu voce tare în faţa unei oglinzi îi ajută să-şi îmbunătăţească contactul cu auditoriul, lucru foarte important atunci cînd cuvîntarea va fi ţinută într-o sală mică.

11. Ce însemnări adăugate pe manuscris pot fi utile?

¹¹ Este util să subliniezi sau să pui un semn deasupra cuvintelor-cheie pe care doreşti să le accentuezi. Unii cititori găsesc că este util să delimiteze propoziţiile cu ajutorul unei mici bare verticale. În plus, cuvintele din cadrul unor grupuri neobişnuite sau dificile care trebuie rostite împreună pot fi unite cu linii curbe pentru a-ţi aduce aminte să nu faci nici o pauză pînă la finalul frazei. În felul acesta se evită lipsa de naturaleţe sau pierderea înţelesului. Te-ai mai putea gîndi să-ţi însemnezi pe manuscris unde anume ar fi potrivit  să faci pauze suficient de lungi. Pauzele pot crea suspans, pot sublinia anumite idei şi-i pot lăsa auditoriului timp pentru asimilarea materialului. Este important, de asemenea, să fie identificate punctele principale sau momentele culminante ale cuvîntării. Acestea pot fi însemnate astfel încît să poţi ajunge treptat la punctul culminant, iar apoi să schimbi ritmul vorbirii.

12–15. De ce pregătirea prealabilă este deosebit de importantă pentru citirea Bibliei?

¹² Citirea Bibliei. Citirea Bibliei este la fel de importantă, atît pentru tineri, cît şi pentru bătrîni. Există deseori situaţii care pretind să citim din Biblie cu voce tare. Din cînd în cînd, lectura Bibliei poate constitui tema repartizată la Şcoala de minister teocratic. Şi, toţi citim texte scripturale cînd le vorbim oamenilor în ministerul nostru. Dar citim noi bine aceste texte? Am exersat pentru a nu ne poticni şi pentru a sublinia porţiunile adecvate argumentului pe care îl aducem, astfel încît citirea noastră să sune firesc, pe ton de conversaţie?

¹³ Fără îndoială, este necesară o pregătire în vederea citirii Bibliei. Nu uita că este vorba de Cuvîntul lui Dumnezeu, că paginile lui sînt pline de pasaje de o extraordinară frumuseţe şi încărcătură emoţională, ca şi de raţionamente exacte şi logice. Trebuie să căutăm să-l redăm în mod exemplar, spre folosul ascultătorilor. Dacă ştim dinainte că urmează să citim ceva din Biblie, ne vom pregăti cu grijă în acest sens, pentru a evita să ne poticnim în cuvinte necunoscute, în expresii ori în anumite forme de exprimare.

¹⁴ Adu-ţi aminte de acea emoţionantă ocazie cînd exilaţii reîntorşi ai lui Israel s-au adunat în piaţa publică din faţa Porţii Apelor din Ierusalim pentru a asculta cu multă atenţie cuvintele Dumnezeului lor. Oare leviţii numiţi să citească erau slab pregătiţi, neglijenţi în modul lor de prezentare? Relatarea spune: „Ei citeau tare şi clar din cartea Legii lui Dumnezeu şi-i dădeau sensul, ca să-i facă să înţeleagă citirea“ (Neem. 8:8). Acei cititori aveau un respect profund faţă de Cel Suprem, ale cărui cuvinte le transmiteau tovarăşilor lor de închinare.

¹⁵ Fie că citim cu voce tare spre propriul nostru folos, fie în cercul familial, la Sala Regatului sau cuiva la uşa locuinţei sale, să facem lucrul acesta cu scopul de a reda cu fidelitate materialul original, reflectînd toată forţa sentimentelor pe care le exprimă acesta şi toată puterea lui de a edifica credinţa. Această putere mobilizatoare a citirii publice este subliniată în următoarele cuvinte ale apostolului Ioan: „Ferice de cine citeşte [cu voce tare, NW] şi de cei care ascultă  cuvintele acestei [profeţii, NW] şi păzesc cele scrise în ea, căci timpul este aproape“. — Apoc. 1:3.

[Întrebări de studiu]