Studiul 30

Dezvoltarea coerentă a unei cuvîntări

1–3. Ce rol joacă într-o cuvîntare coerenţa, şi cum poate fi obţinută această calitate?

¹ O cuvîntare este coerentă atunci cînd auditoriul o poate urmări cu uşurinţă. Pe de altă parte, dacă această calitate lipseşte, atenţia auditorilor nu va putea fi reţinută. Evident, aceasta este o chestiune care merită o atenţie deosebită atunci cînd îţi pregăteşti o cuvîntare; iată de ce „Coerenţa prin intermediul cuvintelor de legătură“ este înscrisă separat pe fişa Sfaturi pentru vorbire meritînd întreaga ta atenţie.

² Coerenţa este legătura sau unitatea solidă între părţile unui tot logic. Uneori coerenţa unei cuvîntări este realizată în mare măsură pur şi simplu de ordinea logică în care sînt aranjate părţile sale. Totuşi, numai ordonarea ideilor nu este suficientă, în general, pentru ca o cuvîntare să fie coerentă. Este nevoie de anumite punţi de legătură între o parte a cuvîntării şi cea care îi urmează. Sînt necesare cuvinte sau expresii pentru a arăta legătura dintre o idee nouă şi cea precedentă sau pentru a marca o schimbare a punctului de vedere sau a timpului. Aceasta este coerenţa prin intermediul cuvintelor de legătură.

³ De exemplu, introducerea cuvîntării tale, cuprinsul şi încheierea ei sînt părţi separate ale acesteia, distincte, trebuind totuşi să fie strîns unite prin formule de tranziţie. Pe lîngă aceasta, punctele principale ale cuvîntării este necesar să fie legate în cadrul cuvîntării, îndeosebi dacă  relaţia dintre ele nu este prea evidentă. Uneori este nevoie de cuvinte de legătură între fraze sau între două paragrafe.

4–7. Ce se înţelege prin utilizarea formulelor de tranziţie?

⁴ Utilizarea formulelor de tranziţie. În mod frecvent, puntea de legătură între idei se poate realiza prin simpla utilizare a unor conjuncţii sau locuţiuni conjuncţionale potrivite. Unele dintre acestea sînt: de asemenea, în plus, pe lîngă aceasta, ba mai mult, la fel, în mod similar, în consecinţă, astfel, de aceea, aşadar, deci, prin urmare, însă, pe de altă parte, dimpotrivă, din contra, odinioară, anterior etc. Asemenea cuvinte leagă în mod eficient fraze şi paragrafe.

⁵ Adesea însă, coerenţa pretinde mai mult decît un simplu termen de legătură. Cînd un cuvînt sau o locuţiune nu sînt suficiente, auditoriul trebuie ajutat să treacă de la o idee la alta prin intermediul unei formule de tranziţie. Aceasta ar putea fi o frază completă sau chiar adăugarea unei idei de tranziţie exprimată mult mai complet.

⁶ O modalitate de a realiza o asemenea punte de legătură este aceea de a încerca să faci ca aplicarea ideii precedente să fie o parte componentă a introducerii la ceea ce urmează. În mod frecvent, noi ne slujim de acest mijloc în prezentările noastre din casă în casă.

⁷ Pe lîngă aceasta, trebuie stabilită o legătură nu numai între ideile care se succed, ci, uneori, şi între două idei separate. De exemplu, încheierea unei cuvîntări trebuie legată de introducerea ei. Poate că o idee sau o ilustrare prezentată la începutul cuvîntării ar putea fi aplicată în încheiere în aşa fel încît să îndemne la acţiune sau să arate în continuare relaţia dintre ilustrare sau idee şi scopul cuvîntării. O repetare a unor aspecte ale ilustrării sau ideii serveşte în felul acesta ca legătură şi contribuie la coerenţa expunerii.

8. În ce fel este influenţată de către auditoriu utilizarea formulelor de tranziţie?

⁸ Coerenţă adecvată auditoriului. Măsura în care se va apela la cuvinte de legătură va fi determinată pînă la o anumită limită de auditoriul tău. Aceasta nu înseamnă că un anumit auditoriu nu ar avea nevoie de formule de tranziţie. Este vorba însă de faptul că anumiţi ascultători au nevoie într-o mai mare măsură de acestea, din cauza faptului că ei nu sînt familiarizaţi cu ideile care trebuie legate una de alta. De pildă, Martorii lui Iehova vor asocia prompt un text scriptural, care vorbeşte despre sfîrşitul prezentului sistem rău de lucruri, cu un alt text care vorbeşte despre Regat. Dar ascultătorul care consideră Regatul drept o stare de spirit sau o dispoziţie a inimii, nu va face cu atîta uşurinţă această asociere; de aceea, vorbitorul va trebui să includă un termen sau o idee de tranziţie pentru a face evidentă  legătura. Lucrarea noastră de la uşă la uşă ne pretinde să facem încontinuu asemenea adaptări.

**********

9–13. Ce este dezvoltarea logică, şi care sînt cele două modalităţi fundamentale de a dezvolta o argumentaţie?

⁹ Un aspect strîns legat de cuvîntare este „Dezvoltare logică, coerentă“ şi este inclus în fişa Sfaturi. Aceasta este o cerinţă fundamentală pentru ca o cuvîntare să fie convingătoare.

¹⁰ Ce este logica? Pentru scopul nostru am putea spune că logica este ştiinţa unei gîndiri corecte sau a unui mod sănătos de a raţiona. Ea facilitează înţelegerea, deoarece ea este mijlocul prin care un subiect este explicat sub raportul părţilor sale componente. Logica arată de ce aceste părţi constituie un ansamblu. O dezvoltare este coerentă dacă raţionamentul este gradat, ceea ce permite ca toate părţile să se înlănţuie într-o înşiruire corectă. Pentru a nu menţiona decît cîteva posibilităţi, o dezvoltare logică a ideilor se poate realiza în ordinea importanţei, în ordine cronologică sau trecînd de la o problemă la soluţionarea ei.

¹¹ Există două modalităţi fundamentale de a dezvolta o argumentaţie: 1) expunerea directă a adevărului în faţa auditoriului, prezentînd apoi dovezile pentru sprijinirea lui; 2) respingerea unui punct de vedere eronat, care, fiind anihilat, va permite ca adevărul să devină evident prin el însuşi. Apoi nu ne mai rămîne decît să facem o aplicare corectă a adevărurilor aflate în discuţie.

¹² Nu există doi vorbitori care să raţioneze exact la fel. Un exemplu perfect de abordări diferite ale aceluiaşi subiect ne este furnizat de cele patru evanghelii. Patru discipoli ai lui Isus au scris relatări independente privitoare la ministerul său. Fiecare dintre ele este diferită de celelalte şi totuşi toţi şi-au scris prezentările în mod logic şi raţional. Fiecare evanghelist a dezvoltat materialul pentru a atinge un anumit scop şi fiecare a făcut-o cu succes.

¹³ În acest sens consilierul trebuie să identifice scopul expunerii tale şi să se străduiască să aprecieze valoarea succesiunii ideilor tale în funcţie de realizarea sau nerealizarea scopului pe care ţi l-ai propus. Tu îi poţi ajuta, pe el şi pe auditoriu, prin faptul că îţi expui cu claritate scopul, îndeosebi în modul de prezentare a informaţiilor şi, apoi, în cel de aplicare a acestora în încheiere.

14, 15. Arătaţi de ce este foarte importantă prezentarea ideilor într-o ordine logică.

¹⁴ Materialul aranjat într-o ordine rezonabilă. Mai întîi, atunci cînd îţi organizezi materialul sau îţi întocmeşti schiţa, asigură-te că nici o declaraţie sau idee nu este prezentată  fără să-i fi pus o anumită bază preliminară. Pune-ţi mereu următoarele întrebări: Care este, în modul cel mai natural, lucrul care urmează să fie spus? Odată ajuns aici, care va fi cea mai logică întrebare pe care şi-ar putea-o pune auditorii? După ce ai identificat această întrebare, nu-ţi rămîne decît să răspunzi la ea. Auditoriul tău trebuie să fie întotdeauna în măsură să spună: „Din ceea ce ai spus deja, îmi dau seama că aşa stau lucrurile“. Dacă nu ai pregătit terenul, atunci, dimpotrivă, se va considera că punctele prezentate de tine nu sînt în ordine logică. Lipseşte ceva.

¹⁵ Cînd îţi pregăteşti materialul ar trebui să examinezi acele părţi care depind în mod firesc unele de altele. Va trebui să te străduieşti să vezi legătura dintre asemenea părţi şi apoi să le aranjezi în consecinţă. Acest lucru este oarecum asemănător zidirii unei case. Nici un zidar nu va căuta să ridice zidul fără să pună mai întîi fundaţia. De asemenea, nu va monta instalaţia de apă după ce a tencuit pereţii. La fel stau lucrurile şi în ce priveşte întocmirea unei cuvîntări. Fiecare parte va trebui să-şi aducă propria ei contribuţie la realizarea unui edificiu solid şi compact; fiecare aşezată ordonat, fiecare completînd-o pe precedenta şi pregătind terenul pentru următoarea. Ordinea în care îţi dispui ideile în cadrul cuvîntării trebuie să fie întotdeauna justificată.

16–20. Cum se poate asigura cineva că expunerea lui nu conţine decît material relevant?

¹⁶ Utilizarea numai a materialului relevant. Fiecare idee utilizată trebuie să fie într-o strînsă legătură cu subiectul cuvîntării. Altminteri, anumite puncte vor părea fără legătură şi nepotrivite; ele vor constitui un material irelevant, adică nesemnificativ şi fără legătură cu chestiunea în discuţie.

¹⁷ Consilierul tău însă nu va considera în mod arbitrar ca fiind irelevantă o anumită idee care la prima vedere ar putea să pară lipsită de legătură cu subiectul. S-ar putea ca tu să fi optat să utilizezi o asemenea idee cu un anumit scop şi dacă ea se potriveşte cu tema şi este o parte constitutivă a cuvîntării şi este introdusă într-o ordine logică, consilierul tău o va accepta.

¹⁸ Atunci cînd te pregăteşti, cum poţi recunoaşte cu promptitudine şi cu uşurinţă dacă o idee este irelevantă? Aici se vede eficienţa unei schiţe tematice. Ea te ajută să îţi clasifici ideile. Caută să utilizezi fişe sau ceva similar, notînd pe fiecare ideile complete înrudite cu tema. Aranjează din nou acum aceste fişe potrivit succesiunii fireşti în care consideri că va fi normal să le prezinţi. Aceasta te va ajuta  nu numai să decizi cum să abordezi subiectul, ci te va ajuta şi să identifici tot ce este irelevant pentru tema ta. Punctele care nu se potrivesc cu succesiunea de idei vor trebui modificate în aşa fel încît să fie adecvate, dacă le consideri necesare argumentării tale. Însă, în caz contrar, ele vor trebui eliminate ca fiind irelevante pentru temă.

¹⁹ Se poate vedea deci că tema cuvîntării tale, aleasă în funcţie de auditoriu şi de scopul tău, determină dacă un anumit punct este relevant sau nu. În anumite circumstanţe, un punct poate avea importanţă vitală în vederea realizării scopului tău, în funcţie de cunoştinţele auditoriului, în timp ce, pentru un auditoriu diferit sau cînd ai o temă diferită, punctul respectiv ar putea fi inutil sau total irelevant.

²⁰ Avînd în vedere aceste lucruri, în ce măsură va trebui tratat materialul temei ce ţi-a fost repartizată? Nu trebuie sacrificate dezvoltarea logică şi coerenţa ideilor doar de dragul de a trata fiecare punct care ar putea fi inclus în temă. Ar fi însă de preferat să alegi un cadru care îţi va permite să tratezi numai un număr convenabil de idei, deoarece expunerile de cursant sînt o parte instructivă a şcolii. Însă ideile-cheie care sînt esenţiale pentru dezvoltarea temei nu pot fi omise.

21. De ce este de importanţă vitală ca nici o idee-cheie să nu fie omisă?

²¹ Nu se va omite nici o idee-cheie. Cum poţi şti dacă o idee este o idee-cheie sau nu? Dacă nu îţi poţi atinge scopul cuvîntării fără să tratezi o anumită idee, înseamnă că aceasta este o idee-cheie. Lucrul acesta este valabil mai ales în ce priveşte dezvoltarea logică şi coerentă. De exemplu, ce ai face dacă un antreprenor ţi-ar construi o casă cu două nivele, dar nu ţi-ar face scara de acces? Tot la fel, o cuvîntare din care sînt omise unele puncte esenţiale nu ar mai putea fi logică şi coerentă. I-ar lipsi ceva, iar o parte a auditoriului nu ar putea-o urmări. Însă lucrul acesta nu se întîmplă atunci cînd cuvîntarea este dezvoltată în mod coerent şi logic.

[Întrebări de studiu]