Studiul 33

Manifestă entuziasm şi căldură

1. Ce anume va stimula entuziasmul?

¹ Entuziasmul este sufletul unei cuvîntări. Dacă afirmaţiile tale nu vor fi spuse cu entuziasm, nici auditoriul tău nu va fi entuziasmat de ceea ce spui. Dacă tu însuţi nu eşti mişcat de subiectul tău, nici auditoriul nu va fi mişcat. Dar pentru ca tu, în calitate de vorbitor, să manifeşti un entuziasm sincer, trebuie să fii ferm convins că auditoriul tău are nevoie să audă ceea ce ai tu de spus. Aceasta înseamnă că tu ţii cont de auditoriu atunci cînd îţi pregăteşti cuvîntarea, alegînd ideile care îi vor fi de cel mai mare folos şi modelîndu-le în aşa fel încît auditorii să le aprecieze numaidecît valoarea. Dacă vei face lucrul acesta, te vei simţi îndemnat să vorbeşti cu căldură, iar auditoriul va reacţiona în consecinţă.

2–5. În ce fel o expunere însufleţită exprimă entuziasmul vorbitorului?

² Entuziasmul manifestat printr-o expunere însufleţită. Entuziasmul tău se manifestă cu claritate prin însufleţirea expunerii tale. Nu îţi poţi permite să fii indiferent sau  apatic în atitudine. Expresia feţei, tonul vocii şi felul de a vorbi trebuie să fie pline de însufleţire. Aceasta înseamnă că trebuie să vorbeşti cu forţă, cu vigoare şi cu convingere, fără a fi însă dogmatic. Însă chiar dacă trebuie să fii entuziast, nu te lăsa dus de elanul tău. A-ţi pierde stăpînirea de sine înseamnă să-ţi pierzi auditoriul.

³ Entuziasmul este contagios. Dacă tu eşti entuziast în expunere, şi auditoriul tău va fi entuziasmat. La rîndul său, un bun contact cu auditorii se va reflecta asupra ta şi îţi va menţine viu propriul entuziasm. Pe de altă parte, dacă eşti lipsit de viaţă în expunere, tot la fel va deveni şi auditoriul tău.

⁴ Pavel spune să fim înflăcăraţi de spiritul lui Dumnezeu. Dacă eşti astfel, spiritul lui Dumnezeu se va revărsa asupra auditoriului prin intermediul însufleţitei tale expuneri şi îl va îndemna la acţiune. Apolo a manifestat un asemenea spirit în vorbirea sa, iar Biblia vorbeşte despre el ca despre un vorbitor elocvent. — Rom. 12:11; Fap. 18:25; Iov 32:18–20; Ier. 20:9.

⁵ Pentru a-ţi face entuziasmantă cuvîntarea, trebuie să te convingi mai întîi că ai ceva interesant de spus. Studiază materialul pe care urmează să-l prezinţi pînă cînd ai sentimentul că dispui de idei care te entuziasmează mai întîi pe tine însuţi ca vorbitor. Nu este neapărat necesar să fie un material nou, dar modul tău de abordare a subiectului îi poate da prospeţime. Dacă eşti convins că ai de spus ceva ce îi va întări pe ascultătorii tăi în închinare, în ministerul lor şi în viaţa creştină, atunci ai toate motivele să fii entuziast în expunere şi fără îndoială că vei şi reuşi să fii astfel.

6–9. Ce efect are materialul unei cuvîntări asupra entuziasmului  expunerii?

⁶ Entuziasm potrivit cu materialul. Pentru ca expunerea ta să fie variată şi utilă pentru auditoriu, trebuie să eviţi să-ţi menţii entuziasmul la un nivel prea ridicat pe tot parcursul expunerii. Dacă ai face-o, ţi-ai obosi auditoriul, în loc să-l îndemni la acţiune. Aceasta subliniază din nou necesitatea pregătirii materialului într-un mod suficient de variat, pentru a permite ca expunerea ta să se bucure de diversitate. Aceasta înseamnă că unele puncte pe care le discuţi pretind în mod firesc mai mult entuziasm în expunere decît altele, şi ele vor trebui să fie întreţesute cu abilitate în întreaga ta expunere.

⁷ Îndeosebi punctele principale trebuie prezentate cu entuziasm. Ele trebuie să constituie piscuri în relieful expunerii, puncte culminante elaborate de tine. Întrucît acestea  sînt punctele principale ale cuvîntării tale, ele vor fi, de obicei, cele destinate să-i stimuleze pe auditorii tăi, să-i îndemne să tragă concluzii din argumentaţia ta, din motivele expuse sau din sfaturile date de tine. Odată ce ţi-ai convins auditorii, este necesar să-i stimulezi, să demonstrezi utilitatea concluziilor tale şi să arăţi bucuriile şi privilegiile pe care le pot dobîndi punînd în practică aceste convingeri. Aceasta pretinde o expunere entuziastă.

⁸ Cu toate acestea, trebuie să iei seama ca, în restul expunerii, să nu aluneci pe panta unei prezentări indiferente. Nu trebuie să îţi pierzi niciodată entuziasmul pentru subiect şi nu permite să ţi se răcească interesul faţă de el. Imaginează-ţi un cerb păscînd liniştit printr-un luminiş. Deşi, în aparenţă, el este relaxat, în picioarele lui zvelte există o forţă latentă care îl poate proiecta departe, cu salturi uimitoare, la cel mai mic semn de primejdie. El este relaxat, dar în permanenţă vigilent. Tot la fel poţi fi şi tu, chiar şi atunci cînd nu vorbeşti cu tot entuziasmul.

⁹ Ce înseamnă deci toate acestea? Că o expunere însufleţită nu este totuşi niciodată forţată. Ea trebuie să fie motivată de o raţiune valabilă, care se află în subiectul însuşi. Consilierul tău va analiza dacă entuziasmul pe care îl manifeşti este proporţional cu subiectul pe care îl tratezi. A fost el excesiv, insuficient sau deplasat? Bineînţeles, consilierul va ţine cont de personalitatea ta. Dacă eşti timid şi rezervat, el te va încuraja să fii mai entuziast, dar dacă el constată că eşti prea exaltat, îţi va recomanda mai multă moderaţie. Aşadar, proporţionează-ţi entuziasmul cu subiectul şi asigură varietate materialului, pentru ca expunerea ta să fie bine echilibrată de la început pînă la sfîrşit.

**********

10–12. Ce se înţelege prin căldură şi sentiment?

¹⁰ Entuziasmul este strîns legat de căldură şi sentiment. Exprimarea lor este determinată însă de stări afective diferite şi produce rezultate diferite printre auditori. Ca vorbitor, tu eşti de obicei entuziasmat de subiectul tău, dar eşti plin de căldură atunci cînd te gîndeşti la auditorii tăi cu dorinţa de a-i ajuta. Punctul „Căldură, sentiment“ din fişa Sfaturi pentru vorbire, merită o mare atenţie.

¹¹ Dacă manifeşti căldură şi sentiment, auditorii tăi vor avea convingerea că eşti o persoană care manifestă iubire, amabilitate şi compasiune tandră. Ei se vor simţi atraşi spre tine ca spre un foc într-o noapte geroasă. O prezentare entuziastă este stimulatoare, dar este nevoie totodată de  sentimente tandre. Nu este de ajuns întotdeauna să convingi mintea; tu trebuie să mişti şi inima.

¹² De exemplu, ar fi oare potrivit să citeşti textul din Galateni 5:22, 23, unde este vorba de iubire, de îndelungă răbdare, de bunăvoinţă şi de blîndeţe, fără să reoglindeşti într-un fel sau altul vreuna dintre aceste calităţi? Observă, de asemenea, sentimentele tandre exprimate de Pavel în cuvintele din 1 Tesaloniceni 2:7, 8. Aceste exprimări fac apel la căldură şi sentiment. Cum trebuie ele manifestate?

13, 14. Cum poate fi manifestată căldura prin expresia feţei?

¹³ Căldură manifestată prin expresia feţei. Dacă încerci un sentiment călduros faţă de auditorii tăi, faţa ta trebuie să reflecte lucrul acesta. În caz contrar, auditoriul tău s-ar putea să nu fie convins că manifeşti în mod sincer căldură faţă de el. Aceasta trebuie să fie însă sinceră. Nu poţi să fii ca şi cum ai purta o mască. De asemenea, căldura şi sentimentul nu trebuie confundate cu sentimentalismul sau cu emotivitatea. O expresie plină de amabilitate a feţei va demonstra naturaleţea şi sinceritatea ta.

¹⁴ Cel mai adesea le vei vorbi unor auditori prietenoşi. De aceea, dacă îţi priveşti direct auditoriul vei încerca faţă de el sentimente pline de căldură. Aceasta va crea o ambianţă relaxată şi amicală. Vorbeşte-i cîteva minute unei anumite persoane cu faţa prietenoasă. Alege apoi alta şi vorbeşte-i acesteia. Aceasta îţi va asigura nu numai un bun contact cu auditoriul, ci, în acelaşi timp, te vei simţi atras spre auditoriu, iar, ca rezultat, expresia călduroasă a feţei tale îi va atrage pe auditori spre tine.

15–19. Arătaţi ce anume îi va permite vocii vorbitorului să manifeste căldură şi entuziasm.

¹⁵ Căldură şi sentiment manifestate prin tonul vocii. S-a dovedit în mod temeinic că pînă şi animalele pot interpreta, într-o anumită măsură, sentimentele exprimate de tonul vocii noastre. Cu cît mai mult, aşadar, va reacţiona un auditoriu la sentimentul şi căldura exprimate prin vocea vorbitorului!

¹⁶ Dacă te simţi detaşat de auditoriu, dacă eşti preocupat mai degrabă de cuvintele pe care le spui decît de reacţia ascultătorilor la acestea, îţi va fi greu să ascunzi lucrul acesta de nişte auditori atenţi. Dacă, dimpotrivă, eşti interesat în mod sincer de cei cărora le vorbeşti şi ai dorinţa profundă de a le transmite ideile tale, aşa încît ei să fie dispuşi să gîndească la fel ca tine, fiecare inflexiune a vocii tale va reflecta acest sentiment.

¹⁷ Evident, acesta trebuie să fie însă un interes sincer. Căldura sinceră, la fel ca entuziasmul, nu poate fi simulată.  Un vorbitor nu trebuie să dea niciodată impresia de blîndeţe ipocrită. De asemenea, căldura şi sentimentul nu trebuie confundate cu sentimentalismul şi nici cu vocea prefăcută şi tremurătoare a celor care apelează în mod necuvenit la sentimentele mulţimilor.

¹⁸ Dacă ai o voce aspră şi grosolană, îţi va fi greu să vorbeşti cu căldură. Străduieşte-te în mod conştiincios şi perseverent să depăşeşti acest obstacol. Aceasta îţi va pretinde timp, întrucît este o chestiune de calitate a vocii, dar vei putea, printr-o atenţie şi eforturi corespunzătoare, să faci mult pentru a-ţi îmbunătăţi vocea, ca să poţi vorbi cu căldură.

¹⁹ Un lucru de natură pur tehnică ce ţi-ar putea fi de folos este să îţi aduci aminte că vocalele pronunţate prea scurt fac ca vocea să fie aspră. Învaţă să lungeşti puţin vocalele. Aceasta le va catifela şi va face ca tonul vocii tale să devină automat mai cald.

20, 21. În ce fel va influenţa subiectul cuvîntării căldura şi sentimentele exprimate de vorbitor?

²⁰ Căldură şi sentiment adecvate materialului. La fel ca entuziasmul, căldura şi sentimentul depind într-o mare măsură de subiectul tratat. Un exemplu în acest sens ne este furnizat de relatarea din Matei 23, în care Isus îi condamnă pe scribi şi pe farisei. Nu ne putem imagina că Isus ar fi rostit aceste usturătoare cuvinte de condamnare într-un mod lipsit de vigoare şi de viaţă. Dar în mijlocul expresiilor sale de indignare şi de mînie există o frază plină de căldură şi de tandreţe, care exprimă compasiunea lui Isus: „De cîte ori am dorit să strîng pe copiii tăi, cum îşi strînge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!“ Dar apoi, părăsind tonul care exprima în mod evident sentimente tandre, Isus a adăugat: „Iată, vi se lasă casa pustie“. Aici tonul este tranşant şi reprobator.

²¹ În ce circumstanţe este, aşadar, potrivit să vorbim cu căldură şi sentiment? Aceste calităţi pot fi exersate adesea în ministerul de teren sau într-o expunere de cursant, dar mai ales cînd argumentezi, încurajezi, îndemni, îţi exprimi compasiunea şi aşa mai departe. Aducîndu-ţi aminte că trebuie să fii plin de căldură, nu uita că trebuie să fii entuziast cînd este oportun. Fii echilibrat în toate lucrurile, dar vorbeşte întotdeauna cu maximum de expresivitate.

[Întrebări de studiu]