Studiul 21

Material informativ, prezentat cu claritate

1–3. De ce este necesar un material concret pentru ca o temă să fie informativă?

¹ Expunerile valoroase încep cu o pregătire atentă, care pretinde timp şi eforturi. Dar cît de recompensator este lucrul acesta! Tu îţi măreşti bagajul de cunoştinţe exacte şi ai ceva cu adevărat util de împărtăşit auditorilor tăi. În loc să le transmiţi generalităţi, tu le poţi oferi detalii clarificatoare şi eşti conştient că ceea ce spui este exact. Aceasta  măreşte aprecierea auditoriului tău faţă de Cuvîntul lui Dumnezeu şi îl onorează, astfel, pe Iehova. Cînd analizezi materialul informativ, trebuie să ţii cont în special de ceea ce vei spune în cuvîntare. Examinează pe scurt diferitele aspecte ale acestei chestiuni. Ea este primul punct din fişa Sfaturi pentru vorbire.

² Material concret. Unei teme care tratează generalităţi îi lipseşte greutatea şi autoritatea. Ea este vagă şi îi lasă pe auditori în incertitudine. Pentru ca ideile să fie reţinute, ele trebuie să fie concrete şi exacte. Ele trebuie să arate că vorbitorul a făcut cercetări şi că îşi cunoaşte bine subiectul.

³ Această calitate poate fi dobîndită punîndu-ţi, atunci cînd te pregăteşti, întrebări ca: De ce? Cînd? Unde? etc. De obicei, nu este suficient să spui că s-a întîmplat ceva. Precizează locul, data şi, eventual, motivul. Tot la fel, nu este suficient să menţionezi anumite adevăruri. Arată de ce sînt ele adevărate; arată de ce este folositor să le cunoaştem. Dacă dai instrucţiuni, explică în ce fel trebuie procedat. Extinderea acestor explicaţii va fi determinată în funcţie de cunoştinţele auditoriului. Astfel, trebuie să se ţină cont de auditoriu pentru a decide ce detalii trebuie să figureze în expunere.

4–6. Pentru ca expunerea ta să fie informativă pentru un anumit auditoriu, ce factori trebuie să se aibă în vedere?

⁴ Informativ pentru auditoriul tău. Ceea ce poate să fie informativ pentru un anumit auditoriu, ar putea să nu adauge nimic la cunoştinţele unui alt grup de auditori sau chiar să-i lase complet în întuneric. Este evident deci că materialul trebuie să fie adaptat unui anumit auditoriu. De pildă, într-o expunere privitoare la modul în care este realizată lucrarea noastră, materialul va fi tratat cu totul altfel la o întrunire de serviciu decît într-o conversaţie cu cineva care se pregăteşte să se dedice lui Iehova, sau decît într-o discuţie cu un grup de oameni din lume.

⁵ Aceşti factori trebuie luaţi, de asemenea, în considerare în diversele repartizări care se fac în cadrul Şcolii de minister teocratic. Materialul prezentat în orice temă repartizată trebuie examinat în funcţie de auditoriu, de cadrul şi de scopul expunerii. Aceşti factori vor fi stabiliţi prin tipul de prezentare şi cadrul aranjat de vorbitor. Desigur, cuvîntarea de instruire va fi o expunere adresată congregaţiei. Celelalte expuneri pot varia, auditoriul şi scopul fiind determinate de cadru. În toate cazurile, atît cursantul, cît şi consilierul îşi pot pune întrebări ca acestea: Este materialul adaptat tipului de auditoriu implicat în prezentare? Va fi auditoriul informat şi instruit prin expunere?

 ⁶ În cursul pregătirii întreabă-te: Ce vreau eu să realizez prin această prezentare? Cît anume din ceea ce vreau să spun este deja cunoscut de interlocutorul sau auditoriul meu? Ce fundament trebuie să pun pentru ca aceste puncte să fie mai clare? Cum le-aş putea prezenta altfel unui auditoriu cu totul diferit? Comparaţiile ne clarifică adesea propriile puncte de vedere. În pregătirea temei, imaginează-ţi că ai aborda diferite grupuri de auditori, pentru ca să-ţi dai seama de diferitele posibilităţi care există şi să faci ca materialul să fie informativ pentru auditoriul special căruia i te adresezi.

7, 8. Ce putem face pentru a da valoare practică expunerii noastre?

⁷ Material cu valoare practică. Noi putem acumula numeroase cunoştinţe, dar nu toate sînt practice. Pentru noi, material informativ este acela care priveşte lucrurile pe care este necesar să le cunoaştem în vederea vieţii noastre creştine şi a ministerului nostru. Noi dorim să ştim cum să utilizăm aceste informaţii pe care le-am dobîndit.

⁸ Cursantul, în timp ce se pregăteşte, şi supraveghetorul şcolii, cînd dă sfaturi, ar putea reflecta la acest punct, întrebîndu-se: Ce principii directoare conţine tema? Ar putea fi utilizat materialul pentru a lua decizii? Pot fi adaptate pentru serviciul de teren informaţiile prezentate? Glorifică ele Cuvîntul lui Dumnezeu şi atrag ele atenţia asupra scopului său? Puţine teme pot îndeplini toate aceste condiţii, dar, pentru a fi practic, materialul prezentat trebuie să poată fi utilizat în vreun fel de către auditori.

9–11. De ce este atît de importantă exactitatea afirmaţiilor?

⁹ Exactitatea afirmaţiilor. Martorii lui Iehova sînt o organizaţie a adevărului. Noi trebuie să avem dorinţa de a vorbi adevărul şi de a fi riguros exacţi în orice moment şi în toate detaliile. Acesta trebuie să fie cazul nu numai cu privire la doctrină, ci şi la citatele noastre, cu privire la ceea ce spunem despre alţii sau cum îi reprezentăm, precum şi în chestiuni care implică date ştiinţifice sau evenimente de actualitate.

¹⁰ Auditorii ar putea repeta afirmaţiile noastre inexacte şi greşeala s-ar putea amplifica. Dacă vorbitorul spune lucruri inexacte, auditoriul şi-ar putea pierde încrederea în el cu privire la temeinicia celorlalte aspecte şi ar putea ajunge pînă acolo încît să pună la îndoială însăşi veracitatea mesajului. O persoană nou interesată, care aude asemenea afirmaţii eronate şi care, într-o ocazie anterioară, a auzit un alt frate exprimînd o părere diferită, ar putea ajunge la concluzia că printre Martorii lui Iehova nu există unitate de  gîndire şi ar putea să-şi întrerupă asocierea cu aceştia, fără să spună din ce motiv.

¹¹ Consilierul nu va critica fiecare afirmaţie a cursantului, îndeosebi cînd este vorba de cineva mai tînăr în adevăr şi care, din acest motiv, nu cunoaşte pe deplin lucrurile profunde ale Cuvîntului lui Dumnezeu. În schimb, plin de tact, el va căuta să modeleze gîndirea cursantului arătîndu-i cum să îşi verifice exactitatea ideilor printr-o atentă pregătire prealabilă.

12, 13. Care este valoarea materialului suplimentar clarificator?

¹² Material suplimentar clarificator. Ideile prezentate ca rezultat al meditării sau care pot fi spicuite prin cercetări suplimentare cu privire la subiect, pot contribui mult la o cuvîntare şi ne pot ajuta uneori să evităm repetarea neinstructivă a unui material deja cunoscut auditoriului. Ele adaugă o notă de prospeţime, reînsufleţind interesul ascultătorilor, astfel încît un subiect foarte cunoscut poate deveni pasionant. Vorbitorul cîştigă şi el mai multă siguranţă. El îşi abordează tema cu un entuziasm izvorît din cunoaşterea faptului că va prezenta lucrurile dintr-un unghi puţin diferit.

¹³ Un pericol care trebuie evitat este acela al speculaţiei personale. Noi trebuie să utilizăm publicaţiile Watch Tower cu toată încrederea. Verifică Indexurile Watch Tower şi notele de subsol ale textelor scripturale. Asigură-te că ceea ce spui este clarificator şi nu constituie o interpretare falsă.

**********

14–16. Ce trebuie făcut în cursul pregătirii unei teme pentru ca ideile să poată fi expuse cu simplitate?

¹⁴ Cînd îţi pregăteşti materialul este, de asemenea, important să acorzi o atenţie deosebită modului în care urmează să îl prezinţi. Acest punct este menţionat pe fişa Sfaturi pentru vorbire la rubrica „Clar, inteligibil“. A nu da atenţia cuvenită acestui lucru înseamnă a risca să nu te faci înţeles de auditoriul tău sau să-l împiedici să reţină ceea ce a ascultat. Această chestiune prezintă trei aspecte principale pe care trebuie să le examinăm.

¹⁵ Mod de exprimare simplu. Nu vrem să spunem prin aceasta că frazele trebuie să fie pregătite dinainte. Trebuie analizate însă ideile ce urmează a fi prezentate şi trebuie să se ţină cont de anumiţi factori. Aceasta va avea, în general, drept rezultat o cuvîntare compactă, concisă şi uşor de înţeles. Ceea ce nu este conceput cu claritate în mintea vorbitorului nu va fi înţeles cu claritate nici de auditoriu.

 ¹⁶ Pregătirea de ultim moment trebuie evitată. Vorbitorul trebuie să reflecteze la fiecare punct al cuvîntării şi să dezvolte ideile de la început pînă la sfîrşit, pînă cînd ele i se par simple şi clare. O recapitulare a punctelor, în timpul pregătirii anterioare prezentării temei, îi va permite vorbitorului să le aibă atît de clare în minte încît să le poată expune prompt, precum şi să le facă tot atît de clare auditoriului pe cît îi sînt de clare vorbitorului.

17, 18. De ce trebuie explicaţi termenii necunoscuţi?

¹⁷ Explicarea termenilor necunoscuţi. Studiul Scripturilor şi al publicaţiilor Watch Tower ne-a pus la îndemînă un vocabular care conţine termeni cu totul străini acelora care nu cunosc lucrarea noastră. Dacă le-am explica adevărurile Bibliei unora dintre auditorii noştri, utilizînd termeni ca aceştia, am risca să fim înţeleşi greu sau chiar deloc.

¹⁸ Ţine cont de auditoriul tău. Care este nivelul înţelegerii lui? În ce măsură cunoaşte lucrarea noastră? Este el familiarizat cu termeni care ne sînt proprii? Termeni ca „teocraţie“, „rămăşiţă“, „alte oi“, sau chiar „Armaghedon“ sau „Regat“ pot avea o altă semnificaţie în mintea ascultătorilor sau chiar nici una. Chiar termeni cum sînt „suflet“, „iad“ şi „nemurire“ este necesar să fie clarificaţi dacă ascultătorul nu este familiarizat cu lucrarea noastră. Dacă tema este prezentată în faţa congregaţiei, nu este necesar ca asemenea termeni să fie explicaţi. Aşadar, trebuie luat în considerare cadrul.

19, 20. Cum putem evita ca prezentarea noastră să cuprindă prea mult material?

¹⁹ Nu prea mult material. Se poate ca o temă să conţină atît de multe idei încît auditoriul să fie copleşit şi, pînă la urmă, să nu înţeleagă nimic. Pentru ca o cuvîntare să îşi atingă scopul, nu trebuie să conţină mai mult material decît poate fi dezvoltat cu claritate în timpul repartizat. De asemenea, nu trebuie prezentat mai mult decît poate să asimileze auditoriul. În afară de aceasta, materialul prezentat unui străin sau unei persoane interesate va trebui să fie considerabil simplificat comparativ cu cel prezentat în faţa congregaţiei. Şi aici consilierul trebuie să ţină cont de auditoriul căruia i se adresează vorbitorul.

²⁰ Cum va putea şti cursantul cît material să introducă într-o cuvîntare? Îi va fi util să facă o comparaţie în timpul pregătirii sale şi să analizeze ideile pe care trebuie să le prezinte. Cîte dintre acestea îi sînt deja cunoscute, în întregime sau parţial, auditoriului? Cîte dintre ele vor fi idei complet noi pentru el? Cu cît baza de cunoştinţă a auditoriului este mai largă, cu atît acesta va putea adăuga mai mult la ea într-un timp dat. În schimb, dacă auditoriul nu cunoaşte  deloc subiectul, va trebui să acordaţi multă atenţie numărului de idei care vor fi dezvoltate şi să aveţi în vedere timpul necesar pentru a-l face să înţeleagă complet aceste idei.

[Întrebări de studiu]