Volum şi pauze
Studiul 23
Volum şi pauze
1, 2. De ce trebuie să vorbim suficient de tare?
1 Dacă alţii nu te pot auzi bine, valoarea a ceea ce spui se pierde. Pe de altă parte, dacă vorbeşti prea tare îi poţi irita pe auditori, distrăgîndu-le atenţia de la excelentele idei pe care le-ai pregătit. Necesitatea de a fi preocupaţi de un volum adecvat al vocii este evidentă în numeroase Săli ale Regatului, unde se întîmplă adesea ca asistenţii din rîndurile din spate ale sălii să nu audă comentariile celor din rîndurile din faţă. Uneori celui care vorbeşte de pe podium îi lipseşte un volum suficient şi, în consecinţă, nu reuşeşte să-şi stimuleze auditoriul. În serviciul de teren întîlnim, de asemenea, persoane care au auzul slab şi există multe zgomote care vin fie din interiorul, fie din exteriorul locuinţei la care ne aflăm. Toate acestea arată necesitatea de a acorda o atentă preocupare volumului corespunzător al vocii.
2 Suficient de tare pentru a se auzi fără dificultate. Pentru a şti dacă am utilizat volumul adecvat al vocii, trebuie să ne punem înainte de toate întrebările: Am folosit forţa vocală necesară? Cu alte cuvinte, m-am făcut auzit de auditorii din fundul sălii, fără să-i asurzesc pe cei din faţă? Această examinare ar putea fi suficientă pentru cursantul începător, dar cei care sînt mai avansaţi ar trebui să încerce să stăpînească şi aspectele următoare ale problemei. Supraveghetorul şcolii îşi va adapta sfaturile în acest domeniu, în funcţie de fiecare cursant.
3–10. Ce situaţii ne ajută să stabilim volumul corespunzător al vocii?
3 Volum adaptat situaţiei. Un vorbitor trebuie să fie conştient de situaţiile variate în care vorbeşte. Aceasta îi va dezvolta capacitatea de discernămînt, îl va face mai flexibil şi îi va permite să capteze şi să reţină mai uşor atenţia auditorilor săi.
4 Condiţiile diferă de la o sală la alta şi în funcţie de mărimea auditoriului. A ţine sub control asemenea circumstanţe înseamnă a-ţi controla volumul vocii. Ţinerea unei cuvîntări la Sala Regatului pretinde un volum mai mare al vocii decît în camera de zi a unei noi persoane interesate. Tot la fel, un grup mic, aşezat în partea din faţă a sălii, cum este cazul la o întrunire premergătoare serviciului de teren, va pretinde un volum mai redus decît atunci cînd sala este plină, cum este cazul întrunirii de serviciu.
5 Dar nici chiar aceste situaţii nu sînt constante. Se pot auzi brusc zgomote atît din exteriorul, cît şi din interiorul sălii. Trecerea unei maşini, a unui tren în apropiere, zgomote puternice produse de animale, plînsetele copiilor, sosirea unui întîrziat — toate acestea pretind o adaptare a volumului vocii tale. A nu ţine seama de aceste lucruri pentru a-ţi adapta volumul în mod corespunzător, ar însemna să privezi auditoriul de auzirea şi înţelegerea unor lucruri care pot fi de importanţă vitală.
6 Numeroase congregaţii posedă echipament de sonorizare. Dar dacă nu este folosit cu grijă şi volumul fluctuează de la strident la slab, chiar şi în acest caz ar putea fi necesar ca supraveghetorul să-l sfătuiască pe cursant deoarece nu a ţinut cont de această situaţie (vezi Studiul 13 cu privire la întrebuinţarea microfoanelor).
7 Se întîmplă ca, uneori, un vorbitor să constate că îi este dificil să îşi stăpînească volumul vocii, pur şi simplu din cauza calităţii acesteia. Dacă ai şi tu această problemă şi vocea ta nu este suficient de puternică, supraveghetorul şcolii va ţine seama de lucrul acesta cînd te va sfătui. El ţi-ar putea sugera anumite exerciţii sau un program de antrenare care te va ajuta să îţi dezvolţi şi să îţi întăreşti vocea. Însă volumul şi calitatea vocii sînt două puncte diferite care formează obiectul unor sfaturi separate.
8 Nu toate situaţiile existente pot fi analizate într-o singură expunere. Consilierul trebuie să dea sfaturi cu privire la cuvîntarea prezentată şi nu în funcţie de toate posibilităţile care pot să apară. Însă dacă pare a fi necesar, supraveghetorul şcolii l-ar putea preveni pe cursant cu privire la problemele pe care le-ar putea întîlni în împrejurări diferite, chiar dacă este felicitat pentru expunerea prezentată, iar în fişa sa de sfaturi este trecut calificativul „B“.
9 Cum poate stabili un cursant dacă volumul vocii sale este amplu? Reacţia auditoriului este unul dintre cele mai bune barometre. Vorbitorul experimentat îi va observa cu atenţie pe auditorii din fundul sălii în timpul introducerii sale şi va putea stabili după expresia şi atitudinea lor generală dacă aud cu uşurinţă, modificîndu-şi apoi volumul în mod corespunzător. Odată ce el s-a „adaptat“ la sală, nu va mai avea dificultăţi.
10 O altă metodă constă în a-i observa pe alţi vorbitori din cadrul aceluiaşi program. Sînt ei auziţi cu uşurinţă? Cît volum utilizează ei? Potriveşte-ţi vocea în mod corespunzător.
11, 12. De ce este important ca volumul vocii să fie adaptat materialului?
11 Volum adaptat materialului. Acest aspect al discuţiei noastre despre volum nu trebuie confundat cu modulaţia. În momentul de faţă sîntem interesaţi pur şi simplu de adaptarea volumului la materialul concret care este prezentat. De exemplu, este evident că citind un pasaj din Scripturi nu se va utiliza acelaşi volum pentru un mesaj judecătoresc ca pentru un îndemn la iubire frăţească. Comparaţi, de asemenea, Isaia 36:11 cu versetele 12 şi 13 şi observaţi deosebirile care trebuie să fi existat în modul în care au fost făcute aceste declaraţii. Volumul trebuie adaptat materialului, dar nu trebuie să cădem niciodată în extreme!
12 Pentru a stabili care este volumul corespunzător al vocii, analizează-ţi cu atenţie materialul şi scopul expunerii. Dacă doreşti să influenţezi gîndirea auditoriului, nu-l agasa vorbind prea tare. Însă, dacă vrei să îl stimulezi la o activitate entuziastă, volumul va fi, probabil, mai amplu. Dacă materialul pretinde forţă, nu o diminua vorbind prea încet.
**********
13–16. Arătaţi valoarea pauzelor.
13 În timpul prezentării temei tale, pauzele potrivite sînt aproape la fel de importante ca un volum adecvat al vocii. Fără ele, înţelesul afirmaţiilor tale va deveni cu uşurinţă neclar, iar punctele principale, pe care auditorii tăi ar trebui să şi le amintească, nu vor face nici o impresie durabilă asupra lor. Pauzele îţi vor permite să-ţi păstrezi siguranţa şi echilibrul, să-ţi controlezi mai bine respiraţia şi să-ţi regăseşti calmul în momentele dificile ale expunerii. Pauzele îi arată auditoriului că eşti stăpîn pe situaţie, că nu eşti peste măsură de emoţionat, că ţii cont de prezenţa auditoriului şi că deţii ceva ce doreşti ca el să audă şi să reţină.
14 Un vorbitor începător nu trebuie să piardă timp pentru a dobîndi abilitatea de a face pauze cu efect. El trebuie mai întîi să se convingă că are ceva important de spus şi ceva ce doreşte să se întipărească în memoria auditoriului. Cînd o mamă îşi corectează copilul, ea începe, adesea, spunîndu-i ceva ce îi va reţine atenţia. Ea nu va rosti nici un cuvînt pînă cînd copilul nu îi va acorda întreaga atenţie. Apoi, ea îi va spune ceea ce are în minte. Ea vrea să se asigure că fiul ei nu va ignora cuvintele sale şi că şi le va aminti.
15 Unii oameni nu fac niciodată pauze, nici chiar în vorbirea de fiecare zi. Dacă aceasta este şi problema ta, ar fi bine să te obişnuieşti să faci pauze, avînd în vedere să îmbunătăţeşti eficacitatea ministerului tău de teren. Pe teren noi vorbim pe ton de conversaţie. Pentru a face pauze de aşa manieră încît interlocutorul nostru să nu ne întrerupă, ci să ne asculte şi să aştepte, se pretinde să stăpînim modul corect de utilizare a pauzei. Dar abilitatea şi faptul de a şti unde să faci o pauză în conversaţie sînt tot atît de importante şi recompensatoare ca şi iscusinţa de a expune de pe podium.
16 Faptul că avem prea mult material de comunicat este o altă problemă serioasă care trebuie învinsă pentru a face pauze potrivite. Evită să-ţi supraîncarci cuvîntarea. Fă-ţi timp pentru pauze; ele sînt esenţiale.
17–21. Explicaţi importanţa pauzelor indicate de punctuaţie.
17 Pauze indicate de punctuaţie. Pauzele făcute pentru a respecta punctuaţia au drept scop redarea cu claritate a ideilor. Ele despart ideile înrudite, separă expresiile şi propoziţiile şi semnalează sfîrşitul frazelor şi al paragrafelor. Adesea, asemenea schimbări pot fi indicate prin inflexiune, dar pauzele sînt, de asemenea, eficiente pentru a marca punctuaţia verbală a cuvîntării. Aşa cum virgula şi punctul şi virgula sînt semne de punctuaţie diferite, tot la fel pauzele marcate de aceste semne nu sînt identice.
18 O pauză greşit plasată poate schimba complet sensul unei fraze. O ilustrare a acestui fapt sînt cuvintele lui Isus din Luca 23:43: „Adevărat îţi zic astăzi: Vei fi cu mine în paradis“ (NW). Dacă cele două puncte sau pauza ar fi plasate între verbul „zic“ şi adverbul „astăzi“, ideea care ar rezulta ar fi complet diferită, fapt pus în evidenţă de eroarea generalizată de interpretare a acestui text. Se vede deci că pauzele sînt importante pentru a ne face bine înţeleşi.
19 Dacă respectăm punctuaţia scrisă cînd citim, vom învăţa cum să ne punctăm oral cuvîntarea liberă. Virgula este singurul semn de punctuaţie care poate fi uneori ignorat pe parcursul unei lecturi. A face pauză sau nu la o virgulă este adesea o chestiune de alegere personală. În schimb, punctul şi virgula, punctele de suspensie, ghilimelele, precum şi alineatele trebuie respectate.
20 Cînd vrei să citeşti un manuscris sau un pasaj din Biblie, ai putea constata că este util să faci anumite semne pe manuscris. Trage o mică bară verticală între frazele care trebuie separate printr-o scurtă pauză (ca o ezitare); trage două bare sau fă un „X“ unde este necesară o pauză mai lungă.
21 Pe de altă parte, dacă atunci cînd exersezi citirea manuscrisului constaţi că anumite fraze sînt dificile pentru tine şi faci pauzele în mod repetat în locuri greşite, ai putea însemna cu creionul toate cuvintele care se leagă într-o singură expresie. Apoi, cînd vei citi din nou, nu face nici o pauză şi nici o ezitare pînă cînd nu ajungi la ultimul dintre cuvintele legate împreună. Aşa procedează mulţi vorbitori experimentaţi.
22–24. De ce este necesar să facem pauze pentru a marca trecerea la alte idei?
22 Pauze pentru a marca trecerea la alte idei. Atunci cînd treci de la un punct principal la altul, o pauză îi permite auditoriului să reflecteze. În plus, ea ajută la evitarea oricărui echivoc. Ea îi dă minţii timp pentru a se adapta, pentru a-şi da seama că se produce o schimbare de direcţie şi că va fi dezvoltată o nouă idee. Pentru vorbitor este tot atît de important să facă o pauză cînd trece la alte idei, ca şi pentru un automobilist să reducă viteza atunci cînd trebuie să facă un viraj.
23 Într-o cuvîntare liberă materialul trebuie organizat de aşa manieră în cadrul schiţei încît să permită timp pentru pauze între ideile principale. Această necesitate nu contracarează continuitatea sau coerenţa expunerii, ci ideile trebuie formulate atît de bine încît să conducă la un punct culminant şi apoi să marcheze printr-o pauză trecerea la ideea următoare. Asemenea puncte culminante şi treceri la alte idei pot fi şi ele marcate în schiţa ta, dacă este necesar, pentru a ţi le putea reaminti.
24 Pauzele care marchează trecerea la alte idei sînt în general mai lungi decît pauzele făcute pentru punctuaţie; nu trebuie abuzat însă într-o cuvîntare de pauze prea lungi, pentru ca expunerea să nu treneze şi să nu dea impresia de afectare.
25–28. Arătaţi cum ne ajută pauzele să accentuăm un punct, precum şi să depăşim situaţiile nefavorabile.
25 Pauze pentru accentuare. O pauză destinată accentuării unui punct este în principiu o pauză de efect. Ea îi creează auditoriului o stare de suspans şi îi dă ocazia să reflecteze.
26 O pauză care precedă o declaraţie importantă ţine auditoriul în stare de aşteptare. O pauză făcută după o asemenea declaraţie le dă asistenţilor timp pentru a o asimila. Aceste două modalităţi de a întrebuinţa pauza nu sînt identice, astfel că trebuie să decizi în fiecare caz care este cea mai potrivită sau dacă trebuie să le utilizezi pe amîndouă.
27 Pauzele pentru accentuare trebuie să fie limitate la ideile cu adevărat importante, căci altfel ele îşi pierd valoarea.
28 Pauze cerute de circumstanţe. Întreruperile îi pretind adesea vorbitorului să facă o pauză de moment. Dacă deranjul nu este prea mare şi poţi să-ţi amplifici volumul şi să continui, de obicei acesta va fi lucrul cel mai recomandabil. Dar dacă deranjul este atît de mare încît acoperă întru totul cuvîntarea, trebuie să faci o pauză. Auditoriul va aprecia faptul că manifeşti consideraţie faţă de el. În plus, de multe ori, ei nu mai ascultă, deoarece atenţia le-a fost, temporar, distrasă. Utilizează deci cu eficienţă pauzele, pentru a fi sigur că auditoriul profită din plin de lucrurile bune pe care doreşti să i le transmiţi.
[Întrebări de studiu]
