PE TOT parcursul evului mediu, cetățenii aceleiași țări au practicat, în general, aceeași religie. Nu mai departe de sfârșitul secolului al XIX-lea, Europa cunoștea doar câteva religii mari: catolicismul și protestantismul în vest, ortodoxismul și islamismul în est și iudaismul. În zilele noastre, diversitatea religioasă este, fără îndoială, ceva mult mai obișnuit în Europa și pretutindeni în lume. Religiile mai puțin cunoscute s-au statornicit fie pentru că au fost adoptate chiar de localnici, fie pentru că au fost introduse de imigranți și refugiați.

Astfel, în prezent, în țări cum sunt Australia, Franța, Germania, Marea Britanie și Statele Unite, găsim mulți musulmani, budiști și hinduși. În același timp, în calitate de creștini, Martorii lui Iehova își desfășoară serviciul în 239 de țări. În 14 țări, numărul Martorilor activi depășește 150 000. – Vezi chenarul „ Martorii lui Iehova – O religie mondială”.

Diversitatea practicilor religioase locale îi pot crea dificultăți pedagogului. De exemplu, se pot ridica unele întrebări importante în legătură cu sărbătorile obișnuite: Trebuie ca fiecărui elev să i se impună toate sărbătorile, indiferent de religia pe care o are acesta? Este posibil ca majoritatea să nu aibă nici o obiecție cu privire la asemenea sărbători. Însă, nu ar trebui respectat și punctul de vedere al familiilor care aparțin unui grup minoritar? Există încă un factor care trebuie luat în considerare: În țările în care religia este separată de Stat prin lege, iar instruirea religioasă nu este inclusă în programa școlară, nu ar fi privită drept inconsecvență impunerea în școală a unor asemenea sărbători?

Pot apărea neînțelegeri chiar și în cazul sărbătorilor care par să aibă vagi origini religioase sau care nu au deloc astfel de origini. Așa stau lucrurile în cazul aniversării zilelor de naștere care se practică în multe școli. Deși Martorii lui Iehova respectă dreptul altora de a-și aniversa zilele de naștere, fără îndoială că știți foarte bine că ei preferă să nu ia parte la asemenea sărbători. Însă, probabil că nu știți care sunt motivele pentru care ei și copiii lor au decis să nu ia parte la aceste sărbători.

Le livre des religions (Cartea religiilor), o enciclopedie larg răspândită în Franța, definește acest obicei ca ritual și-l include în „ritualurile laice”. Deși a fost considerat ca fiind un obicei laic inofensiv al zilelor noastre, aniversarea zilelor de naștere are origine păgână.

The Encyclopedia Americana (ediția 1991) afirmă: „Lumea antică a Egiptului, a Greciei, a Romei și a Persiei a sărbătorit zilele de naștere ale zeilor, regilor și nobililor”. Autorii Ralph și Adelin Linton dezvăluie motivul care stă la baza acestui obicei. În cartea The Lore of Birthdays (Tradiția aniversării zilelor de naștere), ei scriu: „Mesopotamia și Egiptul, leagănele civilizației, au fost și primele țări în care oamenii își aminteau și își respectau zilele de naștere. Păstrarea unor documente ce conțineau date ale zilelor de naștere era în antichitate un lucru important în special deoarece data nașterii era esențială pentru întocmirea unui horoscop”. Această legătură directă cu astrologia constituie un motiv important pentru orice persoană care evită astrologia din cauza a ceea ce spune Biblia despre ea. – Isaia 47:13-15.

Așadar nu ne surprinde ceea ce citim în The World Book Encyclopedia: „Primii creștini nu celebrau nașterea Lui [a lui Cristos], deoarece considerau sărbătorirea nașterii cuiva  drept un obicei păgân”. – Volumul 3, pagina 416.

Având în vedere cele de mai sus, Martorii lui Iehova preferă să nu ia parte la festivitățile prilejuite de zilele de naștere. Cu certitudine, nașterea unui copil este un eveniment fericit, minunat. Și, cum este și firesc, toți părinții se bucură să-și vadă copiii crescând și dezvoltându-se cu fiecare an ce trece. Martorii lui Iehova găsesc o mare bucurie în a-și demonstra iubirea față de familia și față de prietenii lor, făcându-le cadouri și petrecând împreună cu ei momente de destindere. Cu toate acestea, având în vedere originea sărbătoririi zilei de naștere, ei preferă să facă aceste lucruri în alte zile de pe parcursul anului. – Luca 15:22-25; Faptele 20:35.

Crăciunul este sărbătorit în lumea întreagă, chiar în multe țări necreștine. Întrucât această sărbătoare este acceptată de majoritatea religiilor creștinătății, poate părea oarecum surprinzător  faptul că Martorii lui Iehova decid să nu o celebreze. De ce iau această decizie?

Potrivit afirmațiilor clare ale multor enciclopedii, ziua de naștere a lui Isus a fost stabilită în mod arbitrar ca fiind 25 decembrie, pentru a coincide cu o sărbătoare romană păgână. Observați următoarele declarații extrase din diferite lucrări de referință:

„Data nașterii lui Cristos nu este cunoscută. Evangheliile nu indică nici ziua, nici luna.” – New Catholic Encyclopedia, volumul III, pagina 656.

„Majoritatea obiceiurilor de Crăciun răspândite în prezent în Europa sau cele de altădată despre care s-a scris, nu sunt obiceiuri creștine autentice, ci sunt obiceiuri păgâne care au fost asimilate sau tolerate de către Biserică. . . . Saturnaliile romane au servit drept model pentru majoritatea obiceiurilor festive din perioada Crăciunului.” – Encyclopædia of Religion and Ethics (Edinburgh, 1910), editată de James Hastings, volumul III, paginile 608, 609.

„Crăciunul a fost sărbătorit la 25 decembrie în toate bisericile creștine, începând din secolul al patrulea. Pe atunci, aceasta era data sărbătorii păgâne a solstițiului de iarnă numită «Nașterea (în latină, natale) soarelui», întrucât soarele părea să renască, deoarece ziua creștea. La Roma, Biserica a adoptat acest obicei deosebit de cunoscut . . . conferindu-i o nouă semnificație.” – Encyclopædia Universalis, 1968, (în franceză) volumul 19, pagina 1375.

„Amploarea pe care a luat-o sărbătorirea Crăciunului a fost influențată de contrastul dintre această sărbătoare și celebrările păgâne dedicate lui Sol Invictus (Mithra). Pe de altă parte, fiind ziua solstițiului de iarnă, data de 25 decembrie a fost identificată cu lumina care a izbucnit în lume prin Cristos, iar simbolismul atribuit lui Sol Invictus i-a fost transferat astfel lui Cristos.” – Brockhaus Enzyklopädie, (în germană) volumul 20, pagina 125.

Cum au reacționat unii când au aflat adevărul în legătură cu Crăciunul? The Encyclopædia Britannica face următoarea observație: „În 1644, puritanii englezi au interzis printr-un decret al  Parlamentului orice festivitate sau serviciu religios pe motiv că [Crăciunul] era o sărbătoare păgână și au ordonat să fie ținută sub formă de post. Carol al II-lea a restabilit activitățile festive, însă scoțienii au aderat la punctul de vedere al puritanilor”. Întrucât primii creștini nu au sărbătorit Crăciunul, nici Martorii lui Iehova nu-l sărbătoresc în prezent și nici nu iau parte la activitățile asociate Crăciunului.

Pe de altă parte, Biblia vorbește în mod favorabil despre oferirea de cadouri sau despre invitarea familiei și a prietenilor la o masă într-o atmosferă de petrecere cu alte ocazii. Ea îi încurajează pe părinți să-și pregătească copiii astfel încât să fie în mod sincer generoși, în loc să ofere daruri numai atunci când alții se așteaptă ca ei să procedeze astfel (Matei 6:2, 3). Copiii Martorilor lui Iehova sunt învățați să fie toleranți și respectuoși față de alții, iar aceasta include și recunoașterea dreptului altora de a sărbători Crăciunul. La rândul lor, ei sunt recunoscători când decizia lor de a nu participa la sărbătorirea Crăciunului este respectată.

Martorii lui Iehova adoptă aceeași atitudine și față de alte sărbători religioase sau semireligioase care au loc pe parcursul anului școlar în diferite țări, ca de pildă Serbările din iunie în Brazilia, Boboteaza în Franța, Carnavalul în Germania, Setsubun în Japonia și Halloween în Statele Unite. Cu privire la acestea sau la oricare alte sărbători de acest gen, nemenționate aici, părinții Martori sau copiii lor vor fi, cu siguranță, bucuroși să răspundă oricărei întrebări pe care ați putea-o avea.