INSTITUTUL american pentru Sănătate Mintală a dat publicității rezultatele unui sondaj efectuat în rândul părinților care se consideră că au avut succes – cei ai căror copii, în vârstă de peste 21 de ani, „erau cu toții adulți eficienți, adaptându-se, aparent, bine în societatea noastră”. Acestor părinți li s-a pus următoarea întrebare: ‘Pornind de la experiența dumneavoastră personală,  care este cel mai bun sfat pe care l-ați putea da altor părinți?’ Răspunsurile cele mai frecvente au fost: ‘Iubiți-vă din toată inima [copiii]’, ‘disciplinați-i în mod constructiv’, ‘petreceți-vă timpul împreună cu ei’, ‘învățați-vă copiii să deosebească binele de rău’, ‘cultivați respectul reciproc’, ‘ascultați-i cu atenție’, ‘oferiți-le îndrumare, în loc să le faceți morală’ și ‘fiți realiști’.

Părinții însă nu sunt singurii implicați în efortul de a forma tineri adulți adaptabili. Pedagogii au și ei o contribuție importantă în acest sens. Un experimentat consilier în probleme școlare a făcut următoarea remarcă: „Obiectivul principal al instruirii școlare este acela de a le acorda părinților sprijin în formarea unor tineri adulți cu simțul răspunderii, care sunt complet dezvoltați pe plan intelectual, fizic și afectiv”.

Așadar, părinții și pedagogii au un țel comun – acela de a forma tineri care mai târziu să devină adulți echilibrați și maturi, tineri care să se bucure de  viață și care să fie capabili să-și găsească locul în societatea în care trăiesc.

Însă, când părinții nu cooperează cu pedagogii, apar probleme. Unii părinți, de exemplu, sunt total indiferenți față de instruirea copiilor lor; alții încearcă să rivalizeze cu profesorii. Comentând pe marginea acestei situații, un ziar francez a afirmat: „Profesorul a încetat să mai fie singurul căpitan la bord. Părinții, obsedați de reușita copiilor lor, disecă manualele școlare, judecă și critică metodele de predare și ripostează la prima notă proastă a copilului lor”. Asemenea acțiuni pot uzurpa prerogativele profesorilor.

Martorii lui Iehova consideră că copiii lor trag foloase mai mari când părinții cooperează cu pedagogii, manifestând un interes activ, practic față de instruirea copiilor lor. O asemenea cooperare, consideră ei, este importantă îndeosebi pentru că munca dumneavoastră ca pedagog devine din ce în ce mai grea.

Întrucât sistemul școlar reflectă societatea a cărei componentă este, școlile nu sunt scutite de problemele cu care se confruntă societatea în general. Problemele sociale s-au intensificat cu rapiditate în decursul anilor. Descriind situația existentă într-o școală din Statele Unite, cotidianul The New York Times relata: „Elevii dorm în timpul orelor de curs, se amenință unii pe alții prin graffiti de neșters pe zidurile coridoarelor școlii, îi defăimează pe elevii buni . . . Aproape toți elevii se confruntă cu probleme cum sunt îngrijirea copiilor mici, tratarea cu părinți aflați în detenție și supraviețuirea violențelor puse la cale de bande. În fiecare zi, aproape o cincime din numărul elevilor absentează”.

 Deosebit de alarmantă este problema internațională crescândă a violenței în școli. Încăierările ocazionale, care însemnau îmbrânciri și înghiontiri au fost înlocuite cu focuri de armă și înjunghieri. Folosirea armelor devine mai obișnuită, atacurile mai violente, copiii recurgând mai ușor la violență și aceasta de la o vârstă fragedă.

Desigur, nu toate țările se confruntă cu situații atât de înspăimântătoare. Cu toate acestea, pretutindeni în lume, mulți pedagogi se confruntă cu situația menționată în săptămânalul francez Le Point: „Profesorul nu mai este respectat; nu mai are autoritate”.

O asemenea lipsă de respect față de autoritate prezintă un pericol real pentru toți copiii. În consecință, Martorii lui Iehova încearcă să le insufle copiilor lor supunerea și respectul față de autoritate, calități care în prezent lipsesc adesea din viața școlară.