PRIMII creștini erau deosebit de curajoși. În timpul crudelor persecuții din primele trei secole, mulți dintre ei au fost uciși de romanii păgâni pentru că refuzaseră să se închine împăratului. Uneori, în arenă era ridicat un altar. Pentru a-și dobândi libertatea, creștinii trebuiau numai să ardă un dram de tămâie ca recunoaștere a naturii divine a împăratului. Însă puțini au făcut compromis. Majoritatea preferau mai degrabă să moară decât să renunțe la credința lor.

 În timpurile moderne, creștinii Martori ai lui Iehova iau o poziție similară în ceea ce privește neutralitatea politică. Poziția lor fermă în fața nazismului, de exemplu, poate fi atestată de documentele istorice. Înainte și în timpul celui de-al doilea război mondial, aproximativ un sfert dintre Martorii germani și-au pierdut viața, majoritatea în lagărele de concentrare, deoarece au rămas neutri și au refuzat să spună „Heil Hitler”. Copiii mai mici au fost separați cu forța de părinții lor Martori. În pofida presiunilor exercitate asupra lor, tinerii au rămas fermi și au refuzat să fie contaminați de învățăturile nescripturale pe care alții au încercat să li le impună.

Astăzi, în general, Martorii lui Iehova nu mai sunt ținta unor asemenea persecuții pline de cruzime. Cu toate acestea, uneori apar neînțelegeri în urma deciziei, temeinic chibzuite a tinerilor Martori ai lui Iehova, de a nu lua parte la ceremoniile patriotice, așa cum este salutul drapelului.

Copiii Martorilor lui Iehova sunt învățați să nu-i îndemne pe alții să nu salute drapelul; aceasta este o chestiune asupra căreia fiecare decide în mod individual. Atitudinea Martorilor însă este fermă: Ei nu salută drapelul nici unei națiuni. Aceasta, desigur, nu înseamnă că manifestă lipsă de respect. Ei respectă drapelul oricărei țări în care trăiesc și dovedesc acest respect prin supunerea față de  legile țării. Ei nu se angajează niciodată în nici un fel de activități antiguvernamentale. De fapt, Martorii consideră că guvernările omenești din prezent constituie un „aranjament al lui Dumnezeu”, aranjament a cărui existență el a permis-o. Prin urmare, ei consideră că se află sub porunca divină de a plăti impozitele și de a respecta astfel de ‘autorități superioare’ (Romani 13:1-7, NW). Acest fapt este în armonie cu bine cunoscuta declarație a lui Cristos: „Dați . . . Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. – Matei 22:21.

‘Dar atunci, ar putea întreba unii, de ce Martorii lui Iehova nu dau onoare drapelului salutându-l?’ Deoarece ei consideră salutul drapelului drept un act de închinare, iar închinarea îi aparține lui Dumnezeu; ei nu pot aduce închinare în mod conștient nici unui lucru și nimănui cu excepția lui Dumnezeu (Matei 4:10; Faptele 5:29). Astfel, ei sunt plini de apreciere atunci când pedagogii le respectă această convingere și le permit copiilor Martori să rămână fideli convingerilor lor.

Așa cum arată și comentariile care vor urma, nu este surprinzător faptul că Martorii lui Iehova nu sunt singurii care consideră că salutul drapelului are legătură cu închinarea:

„Primelor drapele li s-a atribuit un caracter aproape pur religios. . . . Se pare că s-a căutat întotdeauna ajutorul religiei, pentru a se conferi drapelelor naționale un caracter sacru.” (Sublinierea noastră.) – Encyclopædia Britannica.

„Drapelul, ca și crucea, este sacru. . . . Regulile și regulamentele cu privire la atitudinea fiecărui om față de stindardele naționale sunt enunțate în termeni tari și expresivi, cum ar fi, «Serviciu sub drapel», . . . «Venerație față de drapel», «Devoțiune pentru drapel».” (Sublinierea noastră.) – The Encyclopedia Americana.

„Creștinii au refuzat să . . . aducă jertfe geniului împăratului [roman], lucru care ar echivala astăzi, aproximativ, cu refuzul de a saluta drapelul sau de a repeta jurământul de credință.” – Those About to Die (Cei gata să moară) (1958), de Daniel P. Mannix, pagina 135.

Reamintim faptul că Martorii lui Iehova nu au intenția să manifeste lipsă de respect față de vreun guvern sau față de conducătorii acestuia prin faptul că refuză să salute drapelul. Este vorba numai despre faptul că ei nu se vor înclina, în semn de închinare, nici nu vor saluta o imagine care reprezintă Statul. Ei consideră această atitudine similară poziției luate în timpurile biblice de trei tineri evrei care au refuzat să se încline în fața statuii ridicate de regele babilonean Nebucadnețar în câmpia Dura (Daniel capitolul 3). Așadar, pe câtă vreme ceilalți copii salută drapelul și depun jurământul de credință, copiii Martorilor lui Iehova sunt învățați să-și urmeze conștiința educată potrivit Bibliei. Astfel, în liniște și în mod respectuos, ei nu participă la aceasta. Din motive similare, copiii Martori preferă să nu participe la  intonarea și interpretarea instrumentală a imnurilor naționale.

În prezent, în majoritatea țărilor se respectă dreptul părinților de a le acorda copiilor lor o instruire religioasă în armonie cu convingerile lor. Toate religiile sprijină acest drept, după cum se arată în canonul încă în vigoare al Bisericii Catolice: „Întrucât le-au dat viață copiilor lor, părinții se află sub stricta obligație de a-i educa și se bucură de dreptul de a face acest lucru; iată de ce se cuvine ca părinții creștini, în primul rând, să le asigure copiilor lor o educație creștină, potrivit doctrinei Bisericii”. – Canon 226.

Martorii lui Iehova nu cer nimic mai mult. În calitate de părinți iubitori, ei încearcă să cultive în copiii lor valori creștine adevărate și să le insufle iubirea față de aproapele și respectul față de proprietatea altora. Ei doresc să urmeze sfatul pe care apostolul Pavel l-a dat creștinilor din Efes: „Părinți, nu-i tratați pe copiii voștri astfel încât să devină mânioși. Dimpotrivă, creșteți-i cu disciplină și instruire creștină”. – Efeseni 6:4, Today’s English Version.

În unele familii numai un părinte este Martor al lui Iehova. Într-o asemenea situație, părintele care este Martor este încurajat să recunoască și dreptul părintelui care nu este Martor de a-și instrui copilul potrivit convingerilor sale religioase. Copilul care este expus la diferite puncte de vedere religioase,  cunoaște puține efecte dăunătoare sau chiar deloc. * În realitate, fiecare copil trebuie să decidă ce religie va urma. Desigur, nu toți tinerii aleg să urmeze principiile religioase ale părinților lor, fie că aceștia sunt Martori ai lui Iehova, fie că nu.

Trebuie să știți, de asemenea, că Martorii lui Iehova acordă multă importanță conștiinței creștine individuale (Romani capitolul 14). Convenția pentru drepturile copilului, adoptată în 1989 de Adunarea Generală a Națiunilor Unite, a recunoscut dreptul copilului la „libertatea gândirii, a conștiinței și a credințelor religioase” și dreptul la exprimarea liberă a opiniei, precum și acela de a se acorda cuvenita considerație acestei opinii în orice problemă sau procedură care îl afectează pe copil.

Nu există doi copii care să fie exact la fel. De aceea, este rezonabil să vă așteptați la unele variații cu privire la deciziile pe care tinerii Martori sau alți elevi le iau în legătură cu anumite activități și teme primite la școală. Ne bizuim pe faptul că și dumneavoastră subscrieți la principiul libertății conștiinței.