Capitolul 11

Cum am ajuns să fim cunoscuţi ca Martori ai lui Iehova

ÎN PRIMELE decenii ale istoriei lor moderne, ei erau numiţi de obicei Studenţi în Biblie. Când alţii întrebau de numele organizaţiei, fraţii noştri răspundeau adesea: „Suntem creştini“. Fratele Russell a răspuns în felul următor la această întrebare: „Noi nu ne separăm de alţi creştini, adoptând un nume distinctiv, special. Suntem mulţumiţi cu numele de «creştini», sub care erau cunoscuţi primii sfinţi“. — Turnul de veghere din 1 septembrie 1888, în engleză.

Atunci de ce suntem cunoscuţi astăzi ca Martori ai lui Iehova?

Numele de „creştin“

Atât în secolul I, cât şi în timpul actual, adevăraţii continuatori ai lui Isus Cristos îşi spuneau lor şi colaboratorilor lor în credinţă ‘fraţi’, ‘prieteni’ şi „congregaţia lui Dumnezeu“ (Fap. 11:29; 3 Ioan 14; 1 Cor. 1:2, NW). De asemenea, ei vorbeau despre Cristos ca fiind ‘Stăpânul’, iar despre ei înşişi ca fiind „sclavi ai lui Cristos Isus“ şi „sclavi ai lui Dumnezeu“ (Col. 3:24, NW; Filip. 1:1, NW; 1 Pet. 2:16, NW). Aceste denumiri sunt folosite pe scară largă în congregaţie, unde sunt bine înţelese.

În secolul I, modul de viaţă care se axa pe credinţa în Isus Cristos (şi, prin extensie, congregaţia însăşi) era numit „Calea“ (Fap. 9:2; 19:9). Unele traduceri ale textului din Faptele 18:25 arată că se folosea şi expresia „Calea lui Iehova“ *. Pe de altă parte, unii care nu făceau parte din congregaţie o numeau în mod denigrator ‘partida nazarinenilor’. — Fap. 24:5.

În anul 44 e.n., sau la scurt timp după aceea, continuatorii fideli ai lui Isus Cristos au început să fie cunoscuţi drept creştini. Unii afirmă că aceia care nu făceau parte din congregaţie i-au poreclit creştini, din dispreţ. Totuşi, diferiţi lexicografi şi comentatori biblici afirmă că verbul folosit în Faptele 11:26 presupune îndrumare sau revelaţie divină. Astfel, în New World Translation, acest verset este redat în felul următor: „Prin providenţa divină, în Antiohia au primit discipolii pentru întâia oară numele de creştini“. (Redări  asemănătoare se găsesc în Literal Translation of the Holy Bible, de Robert Young, ediţie revizuită în 1898; The Simple English Bible, 1981 şi în New Testament, de Hugo McCord, 1988.) În jurul anului 58 e.n., numele de „creştin“ era bine cunoscut chiar şi de funcţionarii romani. — Fap. 26:28.

Cât timp apostolii lui Cristos erau încă în viaţă, numele de „creştin“ era un termen distinctiv şi specific (1 Pet. 4:16). Toţi cei ce se declarau creştini dar se contraziceau prin convingerile sau prin conduita lor erau excluşi din comunitatea creştină. Însă, aşa cum a prezis Isus, după moartea apostolilor Satan a semănat seminţe care au produs creştini falşi. Şi aceştia îşi revendicau numele de creştini (Mat. 13:24, 25, 37–39). Când creştinismul apostat a recurs la convertiri forţate, unii s-au declarat creştini numai pentru a scăpa de persecuţii. Cu timpul, orice european care nu se declara evreu, musulman sau ateu era considerat adesea creştin, indiferent de convingerile sau conduita sa.

Porecle denigratoare

Începând din secolul al XVI-lea, această situaţie a ridicat o problemă pentru reformatori. Întrucât numele de „creştin“ era folosit într-un mod atât de impropriu, cum puteau ei să se deosebească de alţii care se declarau tot creştini?

Adesea, ei pur şi simplu au consimţit să folosească o poreclă denigratoare pe care le-au dat-o duşmanii lor. Astfel, în Germania, teologii care se împotriveau lui Martin Luther au fost primii care le-au dat discipolilor lui numele de luterani. În Anglia, cei care s-au unit cu John Wesley au fost numiţi metodişti, deoarece erau extrem de precişi şi de metodici în respectarea îndatoririlor religioase. Baptiştii au refuzat la început porecla de anabaptişti (care înseamnă „rebotezători“), dar, treptat, au adoptat numele de baptişti, ca un fel de compromis.

Dar Studenţii în Biblie? Ei au fost porecliţi ruselişti şi rutherfordişti de către clerici. Totuşi, adoptarea unui astfel de nume ar fi încurajat un spirit sectar. Lucrul acesta ar fi fost incompatibil cu reproşul adus primilor creştini de apostolul Pavel, care a scris: „Când unul zice: «Eu sunt al lui Pavel!» şi altul «Eu sunt al lui Apolo!», nu sunteţi voi oameni [cu alte cuvinte, carnali în modul de a vedea lucrurile, şi nu spirituali]?“ (1 Cor. 3:4). Unii i-au poreclit „zoriştii Mileniului“; dar Domnia milenară a lui Cristos era doar una dintre învăţăturile lor. Alţii i-au numit „oamenii de la Watch Tower [Turnul de veghere]“, dar şi acest nume era nepotrivit, deoarece Turnul de veghere era numai una dintre publicaţiile folosite de ei pentru a răspândi adevărul biblic.

Necesitatea unui nume distinctiv

Cu timpul, a devenit din ce în ce mai evident că, pe lângă numele de „creştin“, congregaţia slujitorilor lui Iehova avea, într-adevăr, nevoie de un nume distinctiv. Sensul numelui de „creştin“ era deja denaturat în mintea oamenilor, deoarece aceia care îşi spuneau „creştini“ nu ştiau, deseori, decât puţin  sau deloc cine era Isus Cristos, ce a predat el şi ce trebuiau să facă dacă voiau să devină, într-adevăr, discipoli ai săi. Pe lângă aceasta, pe măsură ce fraţii noştri progresau în înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu, ei au văzut în mod clar necesitatea de a fi separaţi şi deosebiţi de acele sisteme religioase care, în mod necinstit, pretindeau că sunt creştine.

Este adevărat că fraţii noştri îşi spuneau, deseori, Studenţi în Biblie şi că, începând din 1910, au folosit denumirea de International Bible Students’ Association (Asociaţia Internaţională a Studenţilor în Biblie) pentru întrunirile lor. În 1914, pentru a evita confundarea cu persoana juridică recent înfiinţată, International Bible Students’ Association, ei au adoptat pentru grupurile lor locale numele de Associated Bible Students (Studenţii asociaţi ai Bibliei). Dar închinarea lor includea mai mult decât studierea Bibliei. În plus, mai erau şi alţii care studiau Biblia: unii din devoţiune, alţii din punct de vedere critic, iar mulţi pur şi simplu pentru că o considerau o operă literară bună. Apoi, după moartea fratelui Russell, unii foşti asociaţi au refuzat să coopereze cu Societatea Watch Tower şi cu International Bible Students Association, ba chiar s-au opus activităţii acestor societăţi. Aceste grupuri dezorganizate au folosit diferite nume, iar unele au păstrat denumirea de Associated Bible Students, ceea ce a mărit confuzia.

Apoi, în 1931, am adoptat numele cu adevărat distinctiv de Martori ai lui Iehova. Autorul Chandler Sterling l-a definit drept „cea mai mare străfulgerare de geniu“ a lui Joseph Rutherford, preşedintele de atunci al Societăţii  Watch Tower. Conform părerii acestui scriitor, aceasta a fost o manevră inteligentă care nu numai că a conferit grupului un nume oficial, dar i-a şi uşurat interpretarea tuturor referinţelor biblice despre „martor“ şi „mărturie“ ca aplicându-se în mod specific Martorilor lui Iehova. În schimb, Alexander Macmillan, care a colaborat cu trei dintre preşedinţii Societăţii, a spus cu privire la anunţul făcut de fratele Rutherford: „În mintea mea nu există nici un dubiu — nu a existat nici atunci şi nu există nici acum — că Domnul l-a îndrumat în această privinţă şi că acesta este numele pe care Iehova vrea să-l purtăm, iar noi suntem foarte fericiţi să îl purtăm“. Ce susţin faptele? Era numele ‘o străfulgerare de geniu’ a fratelui Rutherford sau rezultatul providenţei divine?

Cum s-a ajuns la acest nume

În secolul al VIII-lea î.e.n., Iehova l-a determinat pe Isaia să scrie următoarele: „«Voi sunteţi martorii Mei», zice DOMNUL [Iehova, NW], «şi Robul Meu pe care L-am ales, ca să ştiţi, ca să vă încredeţi în Mine şi să înţelegeţi că Eu sunt: înainte de Mine n-a fost făcut nici un Dumnezeu şi după Mine nu va fi. . . . Voi Îmi sunteţi martori», zice DOMNUL, «că Eu sunt Dumnezeu»“ (Is. 43:10, 12). Aşa cum arată Scripturile greceşti creştine, multe profeţii consemnate de Isaia îşi găsesc împlinirea asupra congregaţiei creştine (compară Isaia 8:18 cu Evrei 2:10–13; Isaia 66:22 cu Apocalipsa 21:1, 2). Însă textul din Isaia 43:10, 12 nu a fost niciodată explicat în detaliu în Turnul de veghere în primii 40 de ani de publicare a acestuia.

Însă după aceea, studierea Scripturilor i-a determinat pe slujitorii lui Iehova să-şi îndrepte atenţia asupra unor evenimente noi şi importante. Regatul lui Dumnezeu condus de Isus, Regele mesianic, se născuse în ceruri în 1914. În 1925, an în care s-a explicat acest lucru în Turnul de veghere, poruncii profetice de a fi martori ai lui Iehova, consemnată în Isaia, capitolul 43, i s-a acordat atenţie în 11 numere diferite ale revistei.

În articolul principal din Turnul de veghere din 1 ianuarie 1926, în engleză, se punea o întrebare stimulatoare: „Cine îl va onora pe Iehova?“ În următorii cinci ani, Turnul de veghere a analizat unele fragmente din Isaia 43:10–12 în 46 de numere diferite şi de fiecare dată le-a aplicat la adevăraţii creştini *. În 1929 s-a scos în evidenţă faptul că problema principală care viza toate creaturile inteligente era onorarea numelui lui Iehova. Iar textul din Isaia 43:10–12 a fost analizat de repetate ori în legătură cu responsabilitatea pe care o au  slujitorii lui Iehova în această privinţă.

Astfel, faptele arată că, în urma studierii Bibliei, s-a atras de repetate ori atenţia asupra obligaţiei lor de a fi martori ai lui Iehova. Ceea ce conta nu era numele unui grup, ci lucrarea pe care acesta trebuia să o facă.

Dar sub ce nume trebuiau să fie cunoscuţi aceşti martori? Ce nume ar fi fost potrivit, având în vedere lucrarea pe care o efectuau ei? La ce concluzie ducea însuşi Cuvântul lui Dumnezeu? Această chestiune a fost analizată la congresul ţinut în Statele Unite, la Columbus (Ohio) în 24–30 iulie 1931.

 Un nume nou

Pe coperta programului de congres au apărut literele mari JW. Ce însemnau ele? Semnificaţia lor a fost explicată abia duminică, 26 iulie. În ziua aceea, fratele Rutherford a ţinut discursul public „Regatul, speranţa lumii“. Vorbind despre cei ce se dovedeau a fi proclamatorii Regatului, oratorul s-a referit în mod special la numele de Martori ai lui Iehova.

Apoi, după-amiază, fratele Rutherford a ţinut un alt discurs, în care a explicat motivul pentru care era necesar un nume distinctiv *. Ce nume indicau înseşi Scripturile? Vorbitorul a citat Faptele 15:14, unde se punea accentul pe scopul lui Dumnezeu de a scoate dintre naţiuni „un popor pentru Numele Său“. În discursul său, el a scos în evidenţă faptul că, aşa cum spune Apocalipsa 3:14, Isus Cristos este „martorul fidel şi adevărat“ (NW). El s-a referit la Ioan 18:37, unde Isus a declarat: „Pentru aceasta am venit în lume: ca să mărturisesc despre adevăr“. El a îndreptat atenţia spre 1 Petru 2:9, 10, care spune că slujitorii lui Dumnezeu trebuie să ‘vestească virtuţile Celui care i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată’. El a vorbit despre numeroase texte din Isaia, care nu erau încă toate clar înţelese la vremea aceea, iar apoi şi-a încheiat prezentarea cu Isaia 43:8–12, care conţine următoarea instrucţiune divină: „«Voi Îmi sunteţi martori», zice DOMNUL, «că Eu sunt Dumnezeu»“. La ce concluzie îi conducea deci însuşi Cuvântul lui Iehova? Ce nume concorda cu modul în care, de fapt, îi folosea Dumnezeu?

Răspunsul evident a fost inclus într-o rezoluţie adoptată cu entuziasm cu acea ocazie *. Rezoluţia spunea, printre altele:

„Pentru ca adevărata noastră poziţie să poată fi cunoscută, şi crezând că aceasta este în armonie cu voinţa lui Dumnezeu, aşa cum este ea exprimată în Cuvântul său, se adoptă următoarea REZOLUŢIE:

CĂ îl iubim nespus de mult pe fratele Charles Russell datorită lucrării sale şi că recunoaştem cu bucurie că Domnul l-a folosit şi i-a binecuvântat mult lucrarea, însă nu putem consimţi, potrivit învăţăturii Cuvântului lui Dumnezeu, să fim numiţi «ruselişti»; că Watch Tower Bible and Tract Society, International  Bible Students Association şi Peoples Pulpit Association sunt doar nume de asociaţii pe care noi, în calitate de creştini, le susţinem, le coordonăm şi le folosim ca să ne îndeplinim lucrarea în ascultare de poruncile lui Dumnezeu, însă nici unul dintre aceste nume nu ni se potriveşte, nici nu ni se aplică nouă, ca grup de creştini care călcăm pe urmele Domnului şi Stăpânului nostru, Cristos Isus; că suntem studenţi în Biblie, dar, ca grup de creştini care constituie o asociaţie, refuzăm să ne atribuim sau să ni se dea numele de «Studenţi în Biblie» sau nume asemănătoare ca mijloc de identificare a poziţiei noastre exacte înaintea Domnului; refuzăm să purtăm sau să ni se atribuie numele vreunui om;

CĂ, fiind cumpăraţi cu sângele preţios al lui Isus Cristos, Domnul şi Răscumpărătorul nostru, justificaţi şi concepuţi de Iehova Dumnezeu şi chemaţi la regatul său, noi ne declarăm fără ezitare completa fidelitate şi devoţiune faţă de Iehova Dumnezeu şi faţă de regatul său; că suntem slujitori ai lui Iehova Dumnezeu, însărcinaţi să îndeplinim o lucrare în numele său şi, ascultând de porunca sa, să depunem mărturie despre Isus Cristos şi să facem cunoscut oamenilor că Iehova este Dumnezeul Atotputernic şi adevărat; de aceea, suntem bucuroşi să adoptăm şi să ne atribuim numele pe care Domnul Dumnezeu ni l-a dat cu propria sa gură şi prin care dorim să fim cunoscuţi şi numiţi, adică Martorii lui Iehova. — Is. 43:10–12“ *.

Prezentarea întregii rezoluţii a fost urmată de îndelungi şi furtunoase aplauze, care dovedeau că cei prezenţi erau în deplin acord cu ceea ce fusese declarat.

Acceptarea responsabilităţii

Ce onoare este să porţi numele singurului Dumnezeu adevărat, al Suveranului universului! Dar acest nume comportă responsabilitate. Este o responsabilitate pe care alte grupuri religioase nu o vor. Aşa cum a declarat fratele Rutherford în discursul său: „Fericiţi sunt cei ce pot să-şi asume un nume pe care nimeni sub soare nu îl vrea, cu excepţia celor care îi sunt în întregime şi fără rezerve devotaţi lui Iehova“. Însă cât este de potrivit ca slujitorii lui Iehova să poarte numele personal al lui Dumnezeu, să îl facă cunoscut şi ca lucrul acesta să fie strâns legat de proclamarea scopului său!

Orice grup sau orice persoane care vorbesc în numele lui Iehova se  află sub obligaţia de a transmite cuvântul său în mod veridic (Ier. 23:26–28). El trebuie să facă cunoscut nu numai măsurile luate de Iehova pentru binecuvântarea celor ce iubesc dreptatea, dar şi judecăţile sale asupra celor ce practică nedreptatea. Aşa cum Iehova le-a poruncit profeţilor săi din trecut, tot aşa, astăzi, martorii săi nu trebuie să înlăture nimic din cuvântul lui Dumnezeu abţinându-se să îl facă de cunoscut (Ier. 1:17; 26:2; Ezec. 3:1–11). Ei trebuie să proclame atât „anul de îndurare al DOMNULUI“, cât şi „ziua de răzbunare a Dumnezeului nostru“ (Is. 61:1, 2). Cei ce au adoptat rezoluţia prezentată mai sus au recunoscut această responsabilitate, iar în ultima parte a rezoluţiei au declarat:

„Ca martori ai lui Iehova, singurul şi unicul nostru obiectiv este de a asculta în întregime de poruncile sale; de a face cunoscut că el este singurul Dumnezeu adevărat şi Atotputernic; că Cuvântul său este adevărat şi că numele său este demn de toată onoarea şi gloria; că Cristos este Regele lui Dumnezeu, pe care el l-a aşezat pe tronul său de autoritate; că regatul său este acum prezent, şi că, din ascultare faţă de poruncile Domnului, trebuie să declarăm acum această veste bună ca mărturie naţiunilor şi să-i informăm pe conducători şi pe oameni cu privire la organizaţia crudă şi opresivă a lui Satan şi îndeosebi cu privire la «creştinătate», care este cel mai nociv element al acestei organizaţii vizibile, şi cu privire la scopul lui Dumnezeu de a distruge în curând organizaţia lui Satan, acţiune de anvergură care va fi urmată imediat de pacea, prosperitatea, libertatea, sănătatea, fericirea şi viaţa veşnică pe care Cristos, Regele, le va aduce popoarelor ascultătoare de pe pământ; că regatul lui Dumnezeu este speranţa lumii şi că nu există alta, şi că acest mesaj trebuie anunţat de cei ce sunt cunoscuţi drept martori ai lui Iehova.

Îi invităm cu umilinţă pe toţi cei care îi sunt pe deplin devotaţi lui Iehova şi regatului său să participe la proclamarea acestei veşti bune altora, pentru ca standardul de dreptate al Domnului să poată fi ridicat, iar popoarele lumii să poată şti unde este adevărul şi speranţa de eliberare; şi, mai presus de toate, pentru ca numele mare şi sfânt al lui Iehova Dumnezeu să fie justificat şi înălţat“.

Anunţarea acestui nume nou a fost primită cu ropote de aplauze nu numai în America, la Columbus (Ohio), ci chiar şi în îndepărtata Australie. În Japonia, după ore de eforturi, un mic grup care se întrunise la miezul nopţii a reuşit să capteze cu un radio pe unde scurte doar o mică parte a programului, care a fost imediat tradusă. Astfel, acest grup mic a auzit rezoluţia şi aplauzele furtunoase. Matsue Ishii era şi ea prezentă, iar mai târziu a scris că toţi cei din grup ‘au scos un strigăt de bucurie la unison cu fraţii lor din America’. După congresul din Columbus, adunările şi congregaţiile Martorilor lui Iehova din toate ţările unde aceştia îşi desfăşurau ministerul s-au declarat pe deplin de acord cu această rezoluţie. Ca să nu dăm decât un exemplu, din  Norvegia a parvenit acest raport: „La congresul nostru anual . . . din Oslo, toţi ne-am ridicat în picioare şi am strigat cu mult entuziasm «Da» când am adoptat noul nostru nume: «Martorii lui Iehova»“.

Mai mult decât o etichetă

A ştiut lumea în general că fraţii noştri au adoptat un nume nou? Cu siguranţă! Cuvântarea în timpul căreia s-a anunţat pentru prima dată numele a fost transmisă de cea mai vastă reţea radiofonică folosită vreodată până la data aceea. În plus, textul rezoluţiei referitoare la noul nume a fost reprodus în broşura Regatul, speranţa lumii, în engleză. După congres, Martorii lui Iehova au distribuit milioane de exemplare ale acestei broşuri în multe limbi în America de Nord şi de Sud, în Europa, Africa, Asia şi în insulele mărilor. Pe lângă faptul că au oferit-o din casă în casă, ei au făcut eforturi deosebite pentru a înmâna câte un exemplar tuturor funcţionarilor guvernamentali, oamenilor de afaceri importanţi şi preoţilor. Unii Martori care erau încă în viaţă în 1992 îşi aminteau foarte bine de participarea la această campanie de mare anvergură.

Nu toţi au primit cu bunăvoinţă această broşură. Eva Abbott îşi aminteşte că în timp ce ieşea din casa unui cleric din Statele Unite, broşura i-a trecut în zbor pe deasupra capului şi a aterizat pe pământ. Ea nu a vrut să o lase acolo şi s-a aplecat să o ridice; dar un câine mare a venit mârâind, i-a smuls-o din mâini şi i-a dus-o stăpânului său, predicatorul. Ea a spus: „Ceea ce n-am reuşit să fac eu, a făcut câinele!“

Martin Poetzinger, care mai târziu a slujit ca membru al Corpului de Guvernare al Martorilor lui Iehova, a relatat: „La fiecare uşă, oamenii făceau nişte feţe uimite când ne prezentam prin cuvintele: «Azi vin la dumneavoastră în calitate de Martor al lui Iehova». Oamenii dădeau din cap sau întrebau: «Sunteţi tot Studenţi în Biblie, nu? Sau faceţi parte dintr-o sectă nouă?»“ Treptat, situaţia s-a schimbat. La câteva decenii după ce au început să folosească numele lor distinctiv, fratele Poetzinger a scris: „Ce schimbare! Nici n-apucam să spun un cuvânt că oamenii ziceau: «Dumneavoastră trebuie să fiţi Martor al lui Iehova»“. Într-adevăr, acum numele este cunoscut.

Acest nume nu este doar o etichetă. Tineri sau bătrâni, bărbaţi sau femei, toţi Martorii lui Iehova participă la lucrarea de depunere a mărturiei despre Iehova şi scopul său grandios. Drept urmare, Charles Braden, profesor de istorie a religiei, a scris: „Martorii lui Iehova au umplut literalmente pământul cu mărturia lor“. — These Also Believe (Şi aceştia cred).

Deşi fraţii noştri au ajuns cu mărturia până la marginile pământului înainte de a adopta numele de Martori ai lui Iehova, privind în urmă se pare că Iehova îi pregătea pentru o lucrare şi mai mare: strângerea unei mari mulţimi care va supravieţui Armaghedonului, cu perspectiva de a trăi veşnic pe un pământ paradiziac.

[Note de subsol]

[Text generic pe pagina 149]

‘Prin providenţa divină, discipolii au primit numele de creştini’

[Text generic pe pagina 150]

Numele de „creştin“ era denaturat în mintea oamenilor

[Text generic pe pagina 151]

Ei erau mai mult decât Studenţi în Biblie

[Text generic pe pagina 157]

„«Voi Îmi sunteţi martori», zice DOMNUL, «că Eu sunt Dumnezeu»“

[Chenarul de la pagina 151]

Numele Martorii lui Iehova în America

Arabă ش‍هود ‍ي‍هوه‍

Armeană Եհովայի Վկաներ

Chineză 耶和華見證人

Coreeană 여호와의 증인

Engleză Jehovah’s Witnesses

Franceză Témoins de Jéhovah

Greacă Μάρτυρες του Ιεχωβά

Groenlandeză Jehovap Nalunaajaasui

Italiană Testimoni di Geova

Japoneză エホバの証人

Papiamento Testigonan di Jehova

Poloneză Świadkowie Jehowy

Portugheză Testemunhas de Jeová

Samoană Molimau a Ieova

Spaniolă Testigos de Jehová

Sranan(tongo) Jehovah Kotoigi

Tagalog Mga Saksi ni Jehova

Vietnameză Nhân-chứng Giê-hô-va

[Chenarul de la pagina 152]

Alţii au înţeles

Nu numai „Turnul de veghere“ a arătat că, potrivit Bibliei, Iehova urma să aibă martori pe pământ. De exemplu, în cartea sa „Lectures on Daniel the Prophet“ (Predici despre profetul Daniel), publicată pentru prima dată în 1911, H. Ironside i-a menţionat pe cei asupra cărora aveau să se împlinească frumoasele promisiuni din Isaia, capitolul 43 şi a spus: „Ei vor fi martori ai lui Iehova care vor depune mărturie despre puterea şi gloria singurului Dumnezeu adevărat, când creştinătatea apostată se va fi lăsat pradă himerei de a crede minciuna Anticristului“.

[Chenarul de la pagina 153]

Numele Martorii lui Iehova în Orient şi în insulele Pacificului

Bengali যিহোবার সাক্ষিরা

Bikol, cebúano, hiligaynon,

Samar-leyte, tagalog Mga Saksi ni Jehova

Bislama Ol Wetnes blong Jeova

Chineză 耶和華見證人

Coreeană 여호와의 증인

Engleză Jehovah’s Witnesses

Fijiană Vakadinadina i Jiova

Gujārāti યહોવાહના સાક્ષીઓ

Hindi यहोवा के साक्षी

Hiri motu Iehova ena Witness Taudia

Ilocană Dagiti Saksi ni Jehova

Indoneziană Saksi-Saksi Yehuwa

Japoneză エホバの証人

Kannada ಯೆಹೋವನ ಸಾಕ್ಷಿಗಳು

Malayalam യഹോവയുടെ സാക്ഷികൾ

Marathi यहोवाचे साक्षीदार

Marshalleză Dri Kennan ro an Jeova

Myen ယေဟောဝါသက်သေများ

Nepaleză यहोवाका साक्षीहरू

Niueană Tau Fakamoli a Iehova

Palauană reSioning er a Jehovah

Pangasinan Saray Tasi nen Jehova

Pidgin din insulele Solomon all’gether Jehovah’s Witness

Pidgin din Noua Guinee Ol Witnes Bilong Jehova

Ponapeană Sounkadehde kan en Siohwa

Rarotongan Au Kite o Iehova

Rusă Свидетели Иеговы

Samoană, tuva Molimau a Ieova

Singhaleză යෙහෝවාගේ සාක්ෂිකරුවෝ

Tahitiană Ite no Iehova

Tamil யெகோவாவின் சாட்சிகள்

Telugu యెహోవాసాక్షులు

Thai พยานพระยะโฮวา

Tongană Fakamo‘oni ‘a Sihova

Trukeză Ekkewe Chon Pwarata Jiowa

Urdu ہا‌وگےک‌ہا‌و‌وہی

Vietnameză Nhân-chứng Giê-hô-va

Yapeză Pi Mich Rok Jehovah

 [Chenarul de la pagina 154]

Numele Martorii lui Iehova în Africa

Afrikaans Jehovah se Getuies

Amharică የይሖዋ ምሥክሮች

Arabă ش‍هود ‍ي‍هوه‍

ChiBemba Inte sha kwa Yehova

ChiChewa Mboni za Yehova

ChiLuba Ba Tumoni twa Yehova

Efik Mme Ntiense Jehovah

Engleză Jehovah’s Witnesses

Ewe Yehowa Ðasefowo

Franceză Témoins de Jéhovah

Ga Yehowa Odasefoi

Gun Kunnudetọ Jehovah tọn lẹ

Hausă Shaidun Jehovah

Igbo Ndịàmà Jehova

KinyaRwanda Abahamya ba Yehova

KiRundi Ivyabona vya Yehova

Kisi Seiyaa Jɛhowaa

Kwanyama Eendombwedi daJehova

Lingala Batemwe ya Jéhovah

Luganda Abajulirwa ba Yakuwa

Malgaşă Vavolombelon’i Jehovah

Moore A Zeova Kaset rãmba

Ndonga Oonzapo dhaJehova

Portugheză Testemunhas de Jeová

Sango A-Témoin ti Jéhovah

SePedi Dihlatse tša Jehofa

SeSotho Lipaki tsa Jehova

Shona Zvapupu zvaJehovha

Silozi Lipaki za Jehova

Swahili Mashahidi wa Yehova

Tigrinya ናይ የሆዋ መሰኻኽር

Tshiluba Bantemu ba Yehowa

Tsonga Timbhoni ta Yehova

Tswana Basupi ba ga Jehofa

Twi Yehowa Adansefo

Vendă Ṱhanzi dza Yehova

Xhosa amaNgqina kaYehova

Yoruba Ẹlẹ́rìí Jehofa

Zulu oFakazi BakaJehova

[Chenarul de la pagina 154]

Numele Martorii lui Iehova în Europa şi în Orientul Mijlociu

Albaneză Dëshmitarët e Jehovait

Arabă ش‍هود ‍ي‍هوه‍

Armeană Եհովայի Վկաներ

Bulgară Свидетелите на Йехова

Cehă svĕdkové Jehovovi

Croată Jehovini svjedoci

Daneză Jehovas Vidner

Ebraică עדי־יהוה

Engleză Jehovah’s Witnesses

Estonă Jehoova tunnistajad

Finlandeză Jehovan todistajat

Franceză Témoins de Jéhovah

Germană Jehovas Zeugen

Greacă Μάρτυρες του Ιεχωβά

Islandeză Vottar Jehóva

Italiană Testimoni di Geova

Macedoneană, Sârbă Јеховини сведоци

Maghiară Jehova Tanúi

Malteză Xhieda ta’ Jehovah

Norvegiană Jehovas vitner

Olandeză Jehovah’s Getuigen

Poloneză Świadkowie Jehowy

Portugheză Testemunhas de Jeová

Română Martorii lui Iehova

Rusă Свидетели Иеговы

Slovacă Jehovovi svedkovia

Slovenă Jehovove priče

Spaniolă Testigos de Jehová

Suedeză Jehovas vittnen

Turcă Yehova’nın Şahitleri

Ucraineană Свідки Єгови

[Legenda fotografiilor de la pagina 155]

Iniţialele J W (fără nici o explicaţie) au apărut scrise cu litere mari la congresul din 1931. Semnificaţia lor a fost dezvăluită într-o cuvântare emoţionantă despre noul nume

[Legenda fotografiilor de la pagina 156]

Ei au fost mândri să-i anunţe pe alţii că erau Martori ai lui Iehova